3,746 matches
-
Proza plină de culoare a lui Che zugrăvește obiectele care i se aștern În fața ochilor și, dacă peisajul permite, adaugă și o nuanță intimă: „Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară.“ Episodul Încercării de a fura vin, precum alte cîteva din această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mînă care, sudată prost, cedase și ea. Vreme de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nou spre San Martín de los Andes, unde am ajuns exact Înainte de căderea serii. SAN MARTÍN DE LOS ANDES San Martín de los Andes Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară. San Martín e așezat pe pantele galben-verzulii care se pierd În adîncimile albastre ale lacului Lacar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Început să coborîm, mînați și de faptul că În curînd avea să se Întunece. Prima parte a fost ușoară, dar apoi firul de apă după care ne ghidam a Început să semene tot mai mult cu un torent cu margini abrupte și netede, cu stînci alunecoase pe care era greu de mers. A trebuit să ne facem drum printre sălciile de pe margine, ajungînd, Într-un final, Într-o zonă cu stufăriș des și Înșelător. Căderea nopții a adus cu sine mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mînă care, sudată prost, cedase și ea. Vreme de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
suflet milostiv (Întruchipat sub formă de camion) care să ne ducă sus. Am rămas peste noapte În orașul Cullipulli, după ce am căpătat mult-așteptatul ajutor, și am plecat cu noaptea-n cap, de teama catastrofei iminente. Pe primul deal ceva mai abrupt, unul dintre multele asemenea care se găseau pe drumul respectiv, La Poderosa și-a dat, În cele din urmă, duhul. Ne-a luat un camion pînă la Los Ángeles, unde am lăsat-o la sediul pompierilor și am poposit În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un atac venit din partea unei forțe invadatoare, cu atît mai puțin cu cît Cuzco era lipsit de apărare În toate celelalte margini ale sale. Nu Înseamnă nimic faptul că fortăreața era construită astfel Încît să poată controla cele două văi abrupte care duc În oraș. Zidurile dințate Însemnau că atunci cînd erau atacați de dușmani, incașii Îi puteau ține ostatici pe trei flancuri, și dacă totuși reușeau să treacă de această defensivă, dădeau de un al doilea zid similar și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ei latura vulnerabilă, legată prin cărări Înguste de munții vecini, este păzită de paveze din piatră ce Împiedică accesul oricărei forțe invadatoare similară ca putere cu apărătorii. Partea de jos a construcției are un scop pur defensiv, zonele mai puțin abrupte se Împart În douăzeci de nivele ușor de protejat, atacatorul devenind vulnerabil În fața unui contraatac din orice parte. Partea de sus a fortăreței este locul unde stau soldații și este Încoronat de un templu unde probabil că se depozita prada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vedere, se observă indicii care arată că arheologul menționat mai sus avea dreptate. În Ollantaytambo, de exemplu, cele mai importante construcții defensive sînt Îndreptate În partea opusă locului unde se află Machu Picchu, chiar dacă versantul din spate nu e destul de abrupt pentru a asigura o apărare eficientă În cazul unui atac venit din acea zonă, sugerînd probabil că din acea direcție spatele lor era acoperit. Un alt indiciu este preocuparea lor pentru a menține zona ascunsă de ochii străinilor, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fost cel care ne-a făcut rost de bilete pînă În Machu Picchu. Viteza medie a trenurilor din regiune este de 10-20 de kilometri pe oră - aceste condiții istovitoare se datorează confruntărilor permanente cu nenumăratele urcușuri și coborîșuri destul de abrupte. Pentru ca trenurile să poată cîștiga un avantaj Împotriva urcușului dificil cînd părăsesc orașul, șinele au fost construite În așa fel Încît trenul să se miște În față pentru o bucată de vreme, apoi alunecă Înapoi pe o altă cale ferată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cîte unul. De obicei, acest drum avea sens unic, Însă, din motive necunoscute, În această zi au făcut o excepție, iar camioanele Își negociau traversarea, strigînd În mod exagerat și executînd manevre la milimetru; roțile din spate depășind treptat marginile abrupte - nu era tocmai un spectacol liniștitor. Alberto și cu mine ne-am ghemuit fiecare În cîte un colț al camionului, pregătiți să sărim pe pămînt la cel mai mic semn de accident, dar tovarășii noștri de călătorie nu au mișcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de diferit încetează să mai bată. În germană se zice: „Der Wind hat sich gelegt“ șvântul s-a culcatț - asta-ți sugerează ceva plat și orizontal. În română se zice în schimb: vântul a stat - ceea ce-ți sugerează ceva abrupt și vertical. Exemplul cu vântul nu este decât unul dintre cele referitoare la necontenitele translări ce se produc între limbi la denumirea unuia și aceluiași fapt. Aproape fiecare propoziție înseamnă o altă privire. Româna privea lumea tot pe-atât de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau din anul următor? Sau abia în zece ani? De fapt, încă de la prima mea carte am scris, din orașul de unde priveam satul aflat la 30 km depărtare, despre trecut. Distanța în spațiu era mică, ce-i drept, dar panta abruptă. Abordând tema satului șvăbesc, mă aflam în trecutul meu și în prezentul părinților mei. Gândindu-se la viitorul meu, mă trimiseseră la școala de la oraș. Viitorul meu a costat prezentul lor bani grei. Deoarece proveneam dintr-o casă unde nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
marii încercări așa cum ar face un celebru violonist trecându-și arcușul peste cele cinci corzi înaintea concertului; și-a mai aruncat o dată, măreț și triumfal, privirea asupra gloatei care se uita la el ca la Ioan Botezătorul și, intrând ex abrupto în text, începu: "Să audă și să ia aminte tăt natu. Ordin de la Primărie. În fiecare sâmbătă să vă curățați șanțurile, să curgă apa prin ele; să vă măturați trotuarele; să văruiți pomii din fața casei și marginile podului, ca să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mic de noapte, când ai impresia că un al treilea ochi interior se deschide în ființa ta. În plus, ascult la radio Dire Straits, cu "Why Worry", o melodie care picură nostalgie pe rănile studenției mele din România, terminată prea abrupt, fără nici un fel de satisfacție profesională. 17 iunie 1998 A existat o perioadă în viața mea (plasată cam pe la sfârșitul studiilor politehnice din Galați) când lăsam colegilor mei impresia că am toate calitățile cuiva care își poate construi o carieră
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman, spații largi, aerisite. Un miracol, dacă ținem seama de criza de locuințe de la Geneva. Pedalând temeinic pentru a urca pante destul de abrupte, mă gândesc că acest cartier va fi ultima "redută" în care se vor refugia veritabilii genevezi în fața invaziei străinilor ca mine și ca alții. Acum pare o glumă, dar e o realitate plauzibilă peste două-trei generații când lumea aceasta frumoasă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
citeam din cărți, istoria cu i mare îmi părea un bloc uriaș de granit în care se învălmășeau ani, secole, domnitori, războaie, victorii și din care nu puteam să desprind nici o așchie, darămite un colț. Pentru că era de nepriceput, înalt, abrupt, aspru și rece la pipăit, pietroiul ăsta îmi stârnea doar neplăcere și teamă, ca o problemă grea de algebră. Așa că m-am bucurat când m-am văzut scăpată de el. Dar abia după ce istoria cu i mare a dat buzna
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Iași, 2004), profesorul Vasile Fetescu, despre prietenia și începuturile noastre literare: „Este plăcut și deconectant pentru noi, ajunși la vârsta bilanțului, să ne amintim lucruri care ne-au însoțit anii tinereții când, abia ieșiți din adolescență, ne avântam pe pieptișul abrupt, dar atrăgător, al publicisticii, la ziarul bârlădean Steagul roșu. El, junele din Priponeștii Tutovei care încă nu-și pusese pirostriile, descifra alfabetul ziaristicii și hălăduia pe coclaurile fostei regiuni Bârlad în căutarea de date și fapte pentru știri și reportaje
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna. Parcul, iazul cu insula și păduricea au fost leagănul visurilor noastre adolescentine, ne-au ascultat spovedaniile și ne-au alinat sufletele, ne-au redat liniștea în momentele grele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
eram niște copii proști care ne afumam plămânii și inspiram, odată cu fumul, mirosul pestilențial al unui closet fără apă curentă și fără scurgere. În anotimpurile calde și pe vreme bună mergeam pe dealul din spatele spălătoriei, urcând prin pădure o pantă abruptă care ne punea mari probleme la urcat, dar și mai mari la coborâre. Acolo, în vârful dealului fumam în aer liber, admiram peisajul care ni se înfățișa privirii, citeam, sau chiar ațipeam, mângâiați de razele blânde ale soarelui. Când timpul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
colaborator apropiat al lui Avram Iancu - ucis mișelește de către honvezii lui Hatvani, martirul Ion Buteanu - prefectul Zarandului - spânzurat la 23 mai 1849 din ordinul aceluiași Hatvani. Din Abrud începem să urcăm spre exploatarea de la Roșia Poieni. Panțele devin tot mai abrupte, se termină asfaltul și continuăm să urcăm pe un drum acoperit cu piatră spartă. încep să apară din loc în loc, mici iazuri numite de către localnici ,,tăuri” a caror apa era folosită în vechime la punerea în mișcare, prin cădere gravitațională
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o furie dureroasă, aproape oarbă. "Asta-i gelozie! îmi zic. Înseamnă că o iubesc!" Nu! hotărăsc cu glas tare. Asta nu! Pun receptorul la loc, îmi iau dosarele cu documentația tehnică de pe pupitru, bag agenda în buzunar și cobor treptele abrupte, gata să mă rostogolesc pe ultimele. Aș vrea să înjur, dar nu mai am nici o tragere de inimă. Arunc o privire spre sacul spart, încerc să-i zic ceva în gînd lui Vlad; mă stăpînesc, de teamă că, nervos cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
numai despre el am discutat. Vezi deci că nu pierd din interesul literar. Andrei vrea să deschidă o anticărie și Ion nu mai poate merge la liceu, din cauza lui Cioflec. Nu râde de vălmășala în care ți-am dat [ex] abrupto veștile; m’am sculat de multe ori de la biurou și mi am pierdut șirul ideilor. Și asta, tocmai când îți vorbeam de literatură și Baudelaire. Azi am suportat greu dumineca și m’a melancolizat. Cred că iar încep să slăbesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
l-ar fi ajuns brusc din urmă. Acum începe să redevină vechiul Luke. Să-și regăsească aerul ăla plin de încredere în forțele proprii. Expresia aia impenetrabilă, când nu vrea ca lumea să știe ce e în sufletul lui. Stilul abrupt și profi de a discuta. Săptămâna trecută a trecut pe la birou și a fost exact ca pe timpuri. Pentru ceilalți, cel puțin. Fiindcă, deși și-a recăpătat carisma profi, eu am văzut dincolo de ea. Am văzut ce e în sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
credea că figurinele din lemn sau ceramică reprezentând un „evreu tipic” ar aduce prosperitate <endnote id="(70, p. 163 ; vezi și figurile de după p. 160)"/>. Pe de altă parte, unele colinde poloneze, interpretate de țărani la casele evreilor, Încep ex abrupto : „S-a dus ovreiașul la sinagogă/ Și-a găsit un săcui cu bani”. În continuare, textul colindei prezintă cum, tocmindu-se la sânge, evreul reușește să cumpere foarte multe produse cu acești bani <endnote id="(184, p. 45)"/>. Revenind În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]