8,856 matches
-
ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la altceva, spuse Da, da, înțeleg, depinde, presupun că e normal, o să mă duc când pot, uneori nu, fără îndoială, da, am înțeles, nu e nevoie să repeți, și încheie conversația cu o frază în sfârșit completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acesta mai mult decât toată casa regală, deși trebuie recunoscut, deși nu știm la ce poate servi că, fiind șase păpușile prezentate, olarul are la fix un avantaj numeric. Șeful de departament adună desenele, le puse deoparte cu un gest absent, și, după ce se mai uită o dată în registru, își termină fraza, Pe lângă asta, vreau să spun pe lângă situația catastrofică în care se află comerțul tradițional, câtuși de puțin propice articolelor pe care timpul și schimbările de gust le-au discreditat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urme, picătura minusculă de ploaie care a venit și curând s-a uscat. Câinele Găsit își dădu seama că din nou stăpânul nu era în cea mai bună dispoziție, chiar ieri, când îl căutase la cuptor, se mirase de expresia absentă a celui care considera plăcut să se gândească la lucruri greu de înțeles. Îi atinse mâna cu botul rece și umed, cineva trebuie să-l fi învățat pe acest animal primitiv să-și ridice labele dinainte așa cum fac mereu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari”... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, „ce dracu de vânători mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o banderolă neagră, pe care n-o mai spălaseră decât ploile. Dar cel mai ciudat era Victor, un bătrân slab, chiar costeliv, care se ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o vorbă despre asta; am făcut-o poate ca să nu râdă de mine. La spital, cunoscusem o femeie care scria tot timpul. Umplea coli întregi și pe față și pe dos în cea mai deplină tăcere. Privea câteodată în jur, absentă, și se apleca apoi, scriind mai departe. M-am apropiat pe furiș și am tras cu ochiul. Foile erau aproape identice; diferea doar numele culorii pe care o repeta de la primul la ultimul rând, cu o caligrafie ordonată, meticuloasă: verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aer de normalitate. Această armură invizibilă, prin care își apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât de mult încât reușise să se educe, să pară absent și chiar distant uneori, dar această victorie îl costase cât zece înfrângeri, deoarece Dinu dezlănțuise în taină un adevărat război împotriva calităților lui pe care le socotea, nu fără motiv, defecte grave într-o lume ce confundă adesea, cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-mi spună cum îl cheamă, am obținut o mică victorie. Dar el îmi refuză această victorie. Și nu mă pot lupta cu el. Cum să te lupți cu un om care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întâlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: „Pari extenuat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în care se aprinsese o lumină roșie pe cer, ca o rană uriașă; alta în care tot țărmul se umpluse de fluturi morți. Îi ascultam, pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe jumătate absent; pe de o parte fiindcă mă indispun ploile nemernice, care nu spală aerul, ci, dimpotrivă, îl otrăvesc, îl coclesc și care te pătrund cu umezeala lor până la oase, ca o boală; pe de altă parte, fiindcă mă preocupa femeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă credeam pierdut. Nemulțumit, Bătrânul s-a așezat în fotoliul de răchită, și-a întins piciorul stâng pe perna roșie, cufundându-se într-o tăcere absentă. Reflecta parcă asupra hotărârii pe care trebuia s-o ia în privința mea. Am stat așa o vreme, apoi, cu prudență, ca să nu-l deranjez, am încercat să mă ridic și am constatat cu groază că nu mă puteam desprinde. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără îndoială, nimeni n-ar fi auzit strigătele de ajutor. Dar Profetul care ridicase de jos halatul Laurei și îl ținea între degetele lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o singură explicație. Se zăpăcise. Mă uitam la icoană, tăcut, și mă întrebam: de ce se împăcase totuși cu Aristide? din cauza mea? fiindcă respirase ușurată, nu mă puteam înșela în această privință. — De ce mă minți? Cred că tonul meu uscat și absent a făcut-o să nu se cramponeze de minciuna pe care i-o dictase primul impuls. Atunci am aflat ce se întâmplase. Dinu s-a dus la cafenea, a cerut trei cafele una după alta, apoi s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
agățată de prelata doborîtă pînă cînd a căzut lat. A zăcut În comă vreo trei zile, apoi a murit. Scandalul era complet. Editorialul din Răbojul spunea: „«Artista» a profitat de Încrederea noastră. O familie de femei dezbrăcate, cu un tată absent poate fi tipică pentru restul Americii, dar nu pentru Typical! Ar trebui să Înlăturăm această jignire de Îndată, sau să cerem sculptoriței să adauge un bărbat și să Îmbrace decent mama și copilele“. Moartea bunicului lui Maggie era văzută ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-i vadă chipul, să vadă dacă este fericită. Înainte de a intra la facultate, fuma ca un existențialist, dansa ca un demon și arăta ca o hippiotă. Se oprea numai din cînd În cînd, ca să răcnească În celular către tatăl ei absent. I-a fost greu cu ea pe vremea aia și a Început să-i spună că e o Hippi digitală, o insultă cu conotații de prăpastie Între generații. Ivan parchează taxiul În fața barului. Wakefield se relaxează. Barmanița nu este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de glume. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei calde și primitoare în care cărți, ziare și cizme de cauciuc se înghesuiau alături de patine cu rotile și o roată stingheră de bicicletă. Pe canapeaua încăpătoare un câine alb cu negru, o expresie absentă și o eșarfă roșie caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti. Nu, mulțumesc, am o întâlnire. — Și n-ai vrea să întârzii, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l chem pe taică-tău. Când Ralph intră în cameră, Fran trebui să se ciupească de braț ca să se asigure că nu visa. Trecuseră doar câteva săptămâni de când îl văzuse și totuși, cumva, se schimbase. Părea mai bătrân și mai absent. — Franny! Prezența ei reuși să-l smulgă din visare. — Ce bucurie! Ce vânt te-aduce? N-a venit weekendul, nu? Am venit la ceai. Acesta e Laurence, tată. Cred că ți-am pomenit de el. Se ocupă de secția pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aduci aminte când am cumpărat una pentru cursa de la Derby și am ajuns s-o împărțim cu toți jucătorii profesioniști, iar ei ne-au condus acasă în autobuzul lor descoperit? A fost ca minunea cu pâinile și peștii. Ralph zâmbi absent și Fran trebui să-și stăpânească sentimentul acut de dezamăgire că amintirea pe care ea o păstrase cu drag nu-i trezea nici o reacție. — Apropo de surprize... eu și Laurence mai avem una. Tocmai ne-am hotărât să ne căsătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-o convingă? Se gândi la Ralph, care se apropiase cel mai mult de un mentor dintre toți oamenii pe care îi cunoscuse vreodată, o figură paternă care se dovedise generoasă și înțeleaptă în timp ce propriul lui tată fusese distant și absent, și se simți cuprins de revoltă în fața nedreptății sorții. Era mai rău chiar decât flăcara care se stingea. Într-un fel, o moarte fulgerătoare era de preferat în comparație cu drumul lung și semiconștient către dezintegrare pe care știa că îl reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar nu-l mai zări nici pe Jack, nici pe fata cea nesuferită. Va trebui să-i mulțumească mai târziu. Fran parcurse în viteză drumul spre casă, cu tatăl ei pe scaunul de lângă ea, purtând centura de siguranță și privind absent în gol, în timp ce maică-sa se ținea strâns de brațul banchetei din spate, cu aerul unei eroine de tragedie antică. — Cred că o să mă duc la culcare, anunță Ralph de îndată ce ajunseră. Phyllis nu spuse nimic. — Bună idee, tată, încuviință Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În seara lor ca între băieți, nici unul din ei nu trebuia să strângă înainte de sfârșitul filmului. — Tată, întrebă Ben, atât de îngrijorat, încât puse chiar pauză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
puțin îngrijorat când a auzit că nunta e la sfârșitul lui august. Cele mai bune flori or să se treacă până atunci, a zis el, dar apoi i-a venit ideea asta minunată cu floarea-soarelui. Laurence o asculta pe jumătate absent, iar jumătatea care asculta și-ar fi dorit ca Francesca să-și fi dat osteneala să se ocupe ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și dacă asta presupunea că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de influență continentală rămîne, în această privință, determinantă. În România, țară latină în care impactul culturii italiene se situează - pînă după al Doilea Război Mondial - pe locul trei, după cel al culturii franceze și germane, ecourile futurismului rus sînt aproape absente, spre deosebire de cele marinettiste. Impuritatea eclectică, o anume moderație în negarea tradiției și, nu în ultimul rînd, inaderența la politica expansionistă, naționalistă și militaristă a lui Marinetti & Co caracterizează - pe de altă parte - pseudomorfozele sud-est europene ale futurismului. Influența futuristă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]