9,352 matches
-
arată... Ochii ei - are ochii răsfutuți. Îmi pare rău. Ceva foarte ciudat În expresia lui Elya. Pe undeva Îi dădeau lacrimile, dar demnitatea nu le lăsa să cadă. Poate era aspru cu sine, nu demn. Dar nu căzură. Fură redirecționate, absorbite de organism. Fură stăpânite, convertite În tonuri. Erau prezente În voce, În culoarea pielii, În luminile ochilor. — Trebuie să plec, Elya. Îl iau pe Wallace cu mine. Mă Întorc mâine. V Emil În Rolls Royce avea poate o viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-o În „muncă la guvern“. Toate acelea! Dar pe această lume, el, el acum, Dumnezeule! trebuia să-i ofere fiicei lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur În viziunea Shulei devenise prea delicat pentru viața lumească, prea absorbit de universalii neîmpărtășite, excluzând-o pe ea. Și prin extravaganță, prin teatralitate animală, prin documente șterpelite, prin șmecherii cu sacoșe, nevroze ce implicau coșuri de gunoi, mâncăruri exotice care-i provocau arsuri la stomac, dorea să-l atragă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stângace și păroase ale degetelor. — Voiam doar să spun că ați fi familiarizat cu argumentul meu, pe care Îl bazez parțial pe istoria Statelor Unite. După 1776 a existat un continent pe care să aibă loc expansiunea și acest spațiu a absorbit toate greșelile. Sigur că eu nu sunt istoric. Dar dacă nu poți specula cu Îndrăzneală, trebuie să lași totul pe seama experților. Europa de după 1789 nu mai avea spațiu pentru propriile greșeli. Rezultatul: război și revoluție, cu revoluția sfârșind În mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
amestecată cu vălurirea căldurii cale de multe mile, În diverse curbe adânci de alb clocotit Între nisip și marele albastru. Pentru puțin timp, În apă, nu mirosise carnea putredă, dar curând trebuise să-și lege o batistă peste față. Batista absorbise repede mirosul. Îi Întinase Îmbrăcămintea. Scuipatul Îi luase gustul. Via Londra, zece zile mai târziu, zburase acasă. Ca și cum ar fi fost Într-un fel de misiune: dată de sine: de investigație. Observase că Londra modernă era foarte ludică. Își vizitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și simplu că simt ceva foarte puternic pentru Steven? — Mai puternic decât ce simți pentru Richard? Pentru familia ta? Deja țipam. — Da, a țipat Sheba înapoi. Nu, adică, vreau să spun... Da, de fapt. Da. Am rămas tăcute un moment, absorbind această declarație. — La fel de puternic, în orice caz, a adăugat ea, încet, după o clipă. — Acum, în momentul ăsta, sigur că e ceva fizic. Și nu, nu avem „interese comune“. Ce-ți imaginezi? Are șaisprezece ani. Interesul nostru comun suntem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
indica că o consideră pe fiica ei perversă, dar că nu are de gând să se lase provocată. — Probabil că lui Richard i se pare apăsătoare, totuși, a zis, încă sperând să găsească pe cineva iritat de vreme. Bietul Richard, absorbit de studiul lui. Cum merge cartea? — O, Richard e foarte bine, a zis Sheba. Acum a luat o pauză de la carte, ca să-și pregătească o conferință. Și-a cumpărat un mic radiator portabil pentru studiu și e fericit ca Larry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
jos. Computerul bâzâia zi și noapte, iar facturile pentru cărți și hârtie au devenit astronomice. Roger a încetat să-și mai invite prietenii în vizită. Era jenant, i-a explicat el maică-sii. Alice era întotdeauna îmbrăcată în pijama, complet absorbită de-un nou proiect și cu ochii căscați de oboseală. Alte mame își hrăneau pruncii cu mere, ea le dădea copiilor batoane Hershey. Celelalte mame își decorau casele cu draperii sau cuverturi colorate, nu cu vopsea violet ca Alice. Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebuia să iasă dintr-un labirint din jocurile video. A încercat să memoreze fiecare piatră și fiecare rădăcină de copac de pe drumul pe care-l parcurseseră, fiecare detaliu de care se putea să aibă nevoie mai târziu. Era așa de absorbit încât aproape că nici n-a sesizat jinn-ul. Spiritul s-a materializat pe-o creastă, la mai puțin de patruzeci de metri distanță. Avea părul negru, ochii negri și o trenă de flăcări care nu scoteau fum. Jinn-ul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii mai supți. Ochii sunt ca pietrele. Alice a simțit un fior rece pe șira spinării. S-a gândit la bunica ei. Către sfârșit, fața lui Norma Meyer părea să se dezintegreze, să se absoarbă. Toată fața, cu excepția ochilor. Vestea sinuciderii ei a fost anunțată în toate ziarele. Nu era deci normal ca îngerul păzitor al lui Alice să fie o femeie care nu putuse să se salveze nici pe ea ? Helena a privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
reșoului, Întorcîndu-le pe o parte și pe alta ca și cînd ar fi prăjit senbei. Nu știu cum și În ce fel, dar Bărbie Ascuțită se arătă dinspre culoarul prin care dispăru preotul și-mi făcea acum semne cu mîna. Ea era absorbită Într-o discuție cu bucătarul despre rămen, undeva În stînga. Ba nu, doar el Îi vorbea și nu-mi puteam da seama dacă-l ascultă atent sau nu. Își tot agita mînecile de la chimonoul de doliu, cu care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Luînd fotografia pe care o pusesem la Îndemînă În buzunar, i-am trîntit-o În nas. Se schimbă la față brusc și-mi spuse aspru: — Dar de unde știi că sînt eu? Pentru că știu. I-am pus din nou mîna pe coapsă, absorbind-o parcă cu toată palma. — În primul rînd, părul, de exemplu. — Ce vrei să spui? RÎse nervos și se Încruntă, bănuitoare. E o prostie! Nu toate, dar oricum majoritatea purtăm peruci, după cum ne solicită clientul. Chiar și acum am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sticlele ochelarilor cu vîrful degetului. Barmanul, tăcut ca și pînă acum, Îmi aruncă ușor chitanța, ce se lăsă pe tejghea ca un fulg uriaș de zăpadă, și Îmi dădu restul. Am trecut pe lîngă cei doi bărbați de la masă, la fel de absorbiți În discuția lor ca și mai Înainte, dar În clipa În care am fost la ușă m-a ajuns din urmă fata. Mirosul prăfuit de cosmetice ieftine m-a dus cu gîndul la un pat inconfortabil. — Îți trimit În curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asemenea variantă era posibilă - pe chipul LUI apăru expresia celui care vrea să știe tot. Locuitor al unei lumi În care toate merg cu susul În jos și care nu crede În existența unui obiect pînă cînd nu i-a absorbit el Însuși Întreaga esență... De aceea, Încă mai aveam rezerve. În primul rînd, mi-am pus Întrebarea dacă Tashiro știe să folosească un obiectiv cu unghi larg de deschidere. Apoi, mai era albumul „Semnificația amintirilor”. Ea fusese pe deplin conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ași fi dus deja pe toate la bun sfîrșit. Cămăruța de șase rogojini aproape nemobilată, Îmi dădea senzația că este stînjenitor de mare. Poate din cauza frigului... Am deschis aragazul și mi-am plasat ambele mîini deasupra ibricului ca pentru a absorbi toată căldura. Trebuia să plec de Îndată ce aveam să beau o ceșcuță de cafea tare. Dacă plecam la 5.30, puteam să ajung la poalele dîmbului pe la 6.10. Dacă Îmi luam mașina și făceam cîteva ture prin fața localului Camelia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Se lăsa Întunericul ciudat de devreme... Strada era suficient de luminată ca să disting șănțulețele dispuse la zece centimetri, dar nu suficient pentru a se mai zări și umbrele. Mușchiul de pe zidul protector - făcut dintr-un material adecvat - mustind de umezeală, absorbea Întunericul mai repede, transformîndu-i Întreaga suprafață Într-o masă de umbră. O linie vagă, alterată de vreme, ce se afla În vîrful zidului Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles, imposibil să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și direcția, deși nu eram capabil să stabilesc poziția soarelui. Dacă urcai pînă În punctul acesta zăreai, mult În jos, un șir de case, un labirint de parcele formate de acoperișurile din paie și țigle, o pădure de antene care absorbeau undele electromagnetice și coșul unei băi publice care se ridica pînă pe la Înălțimea zidului de piatră din fața mea. Eram sigur că memoria nu mă Înșela și că puteam urmări cu ochii minții Întreaga Întindere a drumului ce ducea la baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
DÎndu-mi seama că nu-mi voi recăpăta memoria, că nu-mi voi putea aminti ce se află dincolo de curbă, am țipat. La Început mai anemic, apoi mai tare. Sunetele s-au topit În peisajul părăsit și lipsit de orice conținut, absorbindu-le cu totul. Nici urmă de ecou... Am pornit pe lîngă dîmb și am dat fuga Înapoi În oraș. Am trecut prin pasajul de sub șinele de pe estacade, la colț am luat-o la stînga. Aici au Început să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gelozia În spatele ridului, Împreună cu gîndurile lui chinuitoare. Zău că aș face și eu la fel și aș patrona localul, În continuare... numai cu condiția să mărturisesc cinstit că sunt de-al casei pe-aici. Cei doi de lîngă ușă, aparent absorbiți Într-o discuție de afaceri, pentru că gesticulau mult, s-au ridicat. Femeia Își aranja fusta și coborî de pe scaun. Conturul tibiei părea umbrit de o lumină vagă. Partea de jos părea că strălucește, dar nu putea să fie În picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre oiștea Carului Mare, în râsul întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, în timp ce Ana, în ochii căreia mă uitam, deveni tristă, tristețea i se fixase în privire: „E poate ultima dată, spuse în sine, când te mai văd; ești din ce în ce mai absorbit de treburile tale, iar pe la noi nu mai treci de mult, - e la fel ca o infirmitate - noi vorbim despre tine, eu fac ce fac și aduc mereu vorba. Lung te pomenește adesea, soția lui, la fel - au îmbătrânit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă, în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memorialiștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de galerie de tablouri ale scriitorilor pe care Cioran i-a iubit și cunoscut bine, așa cum au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mereu, din depărtarea noului ei exil. Fie că voi întâlni moartea sau gloria, nu lăsa să fie întunecat chipul meu în inima ta! La prima lacrimă pe care o văzuse curgând, Abbad se proptise în coate la fereastră, prefăcând-se absorbit de ceva văzut în grădină. Fără să mă uit la scaunele goale care ne înconjurau, m-am lăsat să alunec jos, cu ochii încețoșați. Ca și cum Nur s-ar fi aflat în fața mea, i-am adresat un murmur furios: — La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
liniștitor. Oficiul poștal. Oficiul poștal. Oficiul poștal. Îi venea să vomite. Decise să nu se mai gândească niciodată la el. Guavele sunt gustoase și răcoritoare și trebuie mâncate cât de des posibil. Privi lung fructul, dorindu-și să-i poată absorbi toată răcoarea, liniștea și pacea. — Of, ce să fac? întrebă dintr-odată cu voce tare. Ce, ce, ce? Privi guava fix, feroce, cu niște ochi febrili, și o strânse în mână. O simți cum se întinde drept răspuns, ridicându-se sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
drumul. În cele din urmă, bărbatul fusese alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre după el. Sampath pedalase până departe și se oprise în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]