6,323 matches
-
colectivă, favorizat de regresiunea psihologică globală a acestora. Comunicarea și relațiile interumane vor imita formele propagandei. Ele vor deveni formale, lipsite de conținut, un „limbaj vid” care va fi un „limbaj al zvonurilor și al sloganurilor”. Aceste aspecte deformate și absurde, ale relațiilor și comunicării interumane, sunt efectul factorilor negativi, anti-valorici menționați mai sus și ele contribuie la consolidarea efectelor primare ale propagandei de persuasiune la care ne-am referit. 5) Mutațiile din planul valorilor Ultimul aspect incriminat în geneza psihozelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
logice și creatoare, cu o gândire artificială de factură utopică, rezultat al ideologiilor. Asistăm la o „întoarcere” la formele mentalității primitive prelogice. În acest caz, totul va fi dominat, în planul gândirii colective, de irațional. Iraționalul, ca model de gândire absurdă, va duce la construcții mitice, fabulative, vaste sisteme de gândire proiectivă de factură „delirant-anomică”, așa cum vom arăta mai departe. Pierderea reperelor valorice are o importanță majoră în geneza modelelor de gândire ilogică, absurdă, specifice psihozelor colective și aceasta reprezintă una
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de irațional. Iraționalul, ca model de gândire absurdă, va duce la construcții mitice, fabulative, vaste sisteme de gândire proiectivă de factură „delirant-anomică”, așa cum vom arăta mai departe. Pierderea reperelor valorice are o importanță majoră în geneza modelelor de gândire ilogică, absurdă, specifice psihozelor colective și aceasta reprezintă una dintre cele mai grave aspecte ale crizei sociale. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că psihozele colective constituie o grupă extrem de complexă și polimorfă de tulburări psiho-sociale, ce recunosc cauze
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și culturale, prin negarea acestora, mai mult chiar, prin încercarea de a le schimba, înlocuindu-le cu altele așa cum vedem în cazul delirului. Modul de „a gândi delirant” este o „contrazicere” sau chiar o „negare” flagrantă a rațiunii logice. Este absurdă, ilogică, imposibilă, dar totuși ea, „gândirea delirantă”, este o modalitate de a gândi altfel, de „a gândi patologic”. O gândire care reflectă universul interior al paranoicului, al schizofrenicului, al parafrenicului. La fel poate fi etichetată gândirea obsesională sau delirul melancolic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imposibilă, dar totuși ea, „gândirea delirantă”, este o modalitate de a gândi altfel, de „a gândi patologic”. O gândire care reflectă universul interior al paranoicului, al schizofrenicului, al parafrenicului. La fel poate fi etichetată gândirea obsesională sau delirul melancolic, ca absurde și negative, dar ele reprezintă totuși „modalități de gândire” ale unei ființe umane. Dar între rațiunea logica și gândirea delirantă este o „ruptură” pe care o vedem, dar pe care nu o putem înțelege. Sunt lucruri absolut diferite. Ea este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
compatibile. La fel se poate spune despre „rațiune” și „delir”. Rațiunea se întemeiază pe valorile logice de adevăr. Delirul începe acolo unde valorile logice de adevăr se estompează sau dispar complet. Rațiunea este inteligibilă și explicită. Delirul este ininteligibil și absurd. Rațiunea descoperă și clasifică. Delirul construiește, fabulează și interpretează. El nu clarifică, ci uimește. Rațiunea răspunde, pe când delirul fabulează. Enunțurile rațiunii sunt posibile, pe când enunțurile delirante sunt imposibile. Poțiunea este bazată pe realitate, delirul pe irealitate. Se poate constata deci
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
spații închise. Cleptomanie: impulsiunea obsedantă de a lua anumite obiecte. Furt patologic al unor obiecte adesea fără utilitate practică pentru bolnav. Colecționarism: căutarea și conservarea, în mod neselectiv, de diferite obiecte fără valoare practică, ca expresie a unei pulsiuni posesive absurde. Comă: sindrom caracterizat printr-o alterare bruscă sau lentă și progresivă a conștiinței vigile, cu abolirea funcțiilor psihice și reducerea individului la o viață vegetativă, de diferite grade de profunzime și durată, cu caracter reversibil sau ireversibil. Complex: o tendință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că mulți dintre acești cadaveres erau în toate mințile. Istoria bisericească evocă, sub un renume de „sfinți”, câțiva asemenea demenți. Unul este Sfântul Simion
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Martin Luther King, iar Hrușciov bătuse cu pantoful în masă la ONU. Cursa înarmărilor se desfășura halucinant, dar noul război mondial era „rece” și amenințarea cu holocaustul nuclear părea doar o sperietoare pentru copii. Filosofia existențialistă europeană și teatrul absurdului au intrat și ele în declin într-o eră prea optimistă, care primea zilnic confirmări entuziasmante din partea științei și a tehnicii, mereu în expansiune explozivă. Filmul și televiziunea color au pus stăpânire pe întreaga omenire și au schimbat total realitatea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numai că URSS pierduse cursa înarmărilor pentru că economia sovietică fusese întrecută din punct de vedere tehnologic de cea americană. A gândit „holist”, la scară mondială, pricepând că prin cursa înarmărilor se atinsese un terminus dincolo de care se crea o realitate absurdă: posibilitatea autonimicirii speciei umane. În consecință, a „spart” paradigma: a propus dezarmarea progresivă bilaterală și chiar a trecut la fapte; în mod concret, a întors cursul catastrofic al evenimentelor militare, câștigând simpatia întregii omeniri. Însă nu a mai gândit la fel de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
instaurat și în școala românească. Una dintre cele mai importante activități ale educatorului, pregătirea pedagogică rațională a lecției (proiectarea pedagogică sau designul instrucțional), a fost supraraționalizată de inspectori școlari ministeriali și județeni (de regulă, nerealiști și incompetenți) într-o „scriptologeală” absurdă care se întinde zilnic pe zeci de pagini. Gândirea praxeologică necesară întemeierii anticipate a demersurilor educative din clasă - care este clară și simplă - este copleșită cu tot soiul de exigențe, cerințe, îndrumări și sfaturi metodice fără nici o noimă. Absența „noimei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
personale, comandamente autoritare ce se difuzează inegal, fiind mereu traduse la nivelul responsabilităților individuale și de grup”, „a generat forme diferite de rezistență ce i-a fost dintru început consubstanțială în modul cel mai natural. Puterea comunistă a generat practici absurde, ce au creat, la rândul lor, prin servitute voluntară, dar și involuntară, realități superlative, grotești, la care individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
E inginer. Când se îmbată se dă drept gestionar. Iată ce visa bietul inginer să fie, pentru a se bucura de puterea și prestigiul contextual al gestionarului. Psihoza colectivă, destin individual și „confecțiile emoționale” S-a vorbit adesea de emergența absurdului cotidian al practicilor ideologice la care ne-am înregimentat, fără a produce altceva, cu unele excepții, decât bancuri și mecanisme de apărare. Toată suflarea românească a fost curprinsă la un moment dat - în anii ’80 - de o febră, fără temperatură
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
putea mobiliza interesul infantil și trezi curiozitatea, ea reprezentând un serial ilustrat al vitejiei dacice, din care se trăgea elanul revoluționar. Lupte, haine de epocă, bărbați virili, buzdugane, săbii, plete etc. - mai spuneau ceva băieților. și, pentru a ilustra conținutul absurd al informațiilor oferite de această revistă, voi enumera elemente ale universului lingvistic ce descria imaginarul fantastic atribuit copiilor: exemple grăitoare, hărnicie pionierească, elan revoluționar, atașament patriotic, cutezanță tinerească, idealuri cutezătoare etc. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, fiul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu America războiului din Vietnam. Dar el a rămas întotdeauna centrat în Germania nazistă” (Besançon, 1997-1998, p. 793). Pot fi avansate și alte interpretări (Brzezinski, 1998, p. 358): • nazismul era în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar, 1994); • ateismul declarat al bolșevicilor exersa o seducție deosebită asupra anumitor spirite
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fie manipulați, să-i transformi în roboți care să aplaude discursurile marelui gânditor, era limitarea la absurd a posibilității de a comunica, de a te exprima... Dorința de a impune un singur gând, o singură imagine, o singură idee era absurdă”. Îndoctrinarea începea cu cei mai mici, pionierii. Iată ce trebuia să facă un profesor, pe lângă activitatea didactică: „Comandantul instructor de unitate organiza activitatea pionierilor, de la primirea de noi membri până la îndeplinirea sarcinilor de colectare. Acestea erau colectarea de hârtie, de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-șef adjunct al Opiniei studențești, am fost de cel puțin zece ori la „Direcția presei” cu șpalturile revistei. În primul rând, conta la cine „nimerești”, pentru că, oameni fiind, cenzorii erau și ei destul de diferiți. Unii erau mai îngăduitori, alții mai absurzi. Unii mai curajoși, alții fricoși precum iepurii. Iar aceste caracteristici le influențau vizibil comportamentul. Pe deasupra, dacă, după ce treceau șpalturile prin mâna lor, „dezastrul” era prea mare, puteai apela la „arbitrajul” șefului instituției. În ce mă privește, am avut noroc - am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aprozar găseai, pe lângă zarzavaturi sfrijite, pline cu pământ de flori, produse la care nici nu visai. Bere, de exemplu. La mercerie găseai ulei. La tutungerie găseai cărți și Cico. La electrice găseai alte alea. Dislocarea din „locurile tradiționale” îmbrăca aspecte absurde, grotești, care sfidau, programatic și „inventiv”, orice raționalitate. Trebuia numai să fii informat, să-ți faci prieteni, cunoștințe, relații în lumea vânzătorilor. Totul pe sub tejghea, „pe sub mână”. Existau cozi-gigant și la cărți - la anumite cărți, cele cu „șopârle”. Maică-mea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde și tendențioase? Pentru că, după cum răspunde un politruc speriat, „această întreprindere poartă pecetea gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu”. IABv este proiectată ca un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe acesta prin revolta muncitorilor. Drept urmare, rebelii trebuie pedepsiți nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor era realizată prin supunerea lor la un tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-au întors hainele pe dos, ca să se îmbrace cât mai greu. Trebuia, uneori, să nu existe nici o logică în presiunea psihologică la care era supusă victima. Tot ca strategie a aparatului de represiune care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
relatau, întrerupându-se și completându-se, cum fuseseră solicitați să participe la un experiment și acum li se reproșa faptul că au participat, de fapt, la ceremonialele unei secte religioase. Cred că am reacționat greșit, mi se păreau atât de absurde acuzele ce li se aduceau, încât le-am spus să nu-și facă griji, e prea vizibil faptul că ei n-au avut nici o prestație care să poată fi incriminată. Cred că mi-am pus totuși o întrebare: de ce nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tot o proiecție a propagandei. Există, din fericire, o reversibilitate implacabilă a subiectivității spiritului uman, datorită căreia nu putem avea o garanție a efectelor, dar și aceea că, fără un feedback permanent, se grăbește îmbătrânirea „schemelor explicative” - ele devenind caricaturi absurde dacă nu țin „pasul cu dinamica vieții”. Absența unor răspunsuri noi la problemele apărute a alimentat conflictul „viață-explicație”, iar nerezolvarea lui a putut fi doar amânată prin întrebuințarea opresiunii sub toate formele. Entuziasmul maselor a scăzut treptat, „îndrăgostirea” inițială nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
bucuria vieții nu este un sentiment care poate fi „așteptat” sau amânat: el trebuie dezvoltat zilnic și „fără un motiv” concret al dependențelor de a avea, a reuși, a primi, a găsi. Becket, el însuși dezamăgit, propune o soluție aparent absurdă, însă singura care mai poate salva „așteptarea” - absența ca dovadă a existenței, sugerând ipoteza „creației din nimic” (creatio ex nihilo), dar și incapacitatea noastră de a înțelege, accepta și suporta nihilismul sau nonsensul existențial: nu există sens, noi suntem sensul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
potențată apoi de penibilitățile experiențelor proprii. Fiecare dictator a trăit un număr destul de mare de experiențe penibile cu un efect traumatic, iar tot ceea ce ei au încercat să realizeze a fost, în fond, o securizare absolută, ce devine tot mai absurdă, prin încercarea de a exclude orice posibilitate de repetare a situațiilor penibile. Istoria lor este istoria sentimentelor lor și aici suntem pe domeniul psihoterapeutului. L.A.: Apropo de istorie. Se vehiculează ideea că necunoașterea sau neprelucrarea trecutului poate determina repetarea lui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ce crede specialistul în „istoriile” sentimentelor și emoțiilor individuale? D.G.: Spuneam mai devreme că limbajul nu este liber nici de contingențe și nici de duplicitate. Afirmațiile scoase din contextul lor sau despărțite de persoana care le face pot fi contradictorii, absurde sau un nonsens. În replică, iată un gând a lui Kierkegaard: „Din cel ce niciodată nu poate uita, nici nu se va naște vreodată ceva!”. Neprelucrarea trecutului nu a determinat niciodată în mod reflex și repetarea acestuia, care nici n-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]