93,376 matches
-
pensionari, la pîine, auzind ei că vorbim de ouă de rață, au început să spună că-s periculoase că au "saponele", că ți se-nfing ăstea în ficat și mori, crăpi! Am mai adăugat și eu, doctorul, că salmonella e într-adevăr nasoală și iată-l pe Dinescu băgîndu-i în p.... mă-sii pe toți și nemaimîncînd ouăle. Sînt sigur, absolut sigur, că-n viața lui nu va mai lua ouă de rață! Fiindcă au "saponele"! Și ca să-nchei în stilul verbal
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]
-
liceeni de mare provincie, pe vremea lui Ceaușescu. Și nu doar atât. Nuvelele acestea au o teză inteligentă deși nu foarte originală povestirea, fabulația, reprezintă lumile paralele, sporirea derutei și cantității de ireal din realitate, ele pot conduce la un adevăr parțial, subiectiv, trunchiat, dar posibil mai adevărat decât cel al simțului comun. Apoi povestirile pot conduce la o reevaluare și revalorizare a lucrurilor: "pentru că sunt răcit, tocmai am făcut o injecție cu o seringă de unică folosință. Îmi șterg nasul
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
fulgerele lor de-acum se-aude cu-ntârziere gândul meu teribil. Nici timpul n-ar fi dreapta lor măsură cum le apasă-n piatră, foi de aur, nici cei ce le vor scoate la lumină cercând să afle-n ele adevărul de care mie nici c-o să-mi mai pese. În umbra mea se împletiră umbre, și focuri mari s-au stins pe totdeauna, deasupra stă să-și verse vinul Cupa și Toaca parcă-ncepe iar să bată, zăpezi pe dealuri
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
gură-cască. Oamenii ordinii cu banderole pe braț îmi confirmă că este vorba de turnarea noului film cu Miss Paltrow; s-a început tocmai cu turnarea în vechile clădiri ale colegiului. În sinea mea dădeam aprobator din cap: era nevoie, într-adevăr de cîteva corecturi ici-colo pentru a reprezenta aici atmosfera pașnică și întrucîtva adormită a unui orășel universitar englezesc în anii ’50. După-amiază m-am mai strecurat eu în jurul cartierului general al echipei de filmare, dar n-am mai putut zări
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
a debutului meu literar. În acea zi, E. Lovinescu mi-a dat un telefon rugîndu-mă să trec pe la dînsul, la o oră în care nu avea obiceiul să primească vizite. Era timpul dedicat însemnărilor sale zilnice: scrierea vreunui articol în "Adevărul Literar", consemnări în jurnalul personal, sau alte proiecte literare. M-am grăbit, preocupată să ajung exact la ora promisă. Am sunat la ușă, mi-a deschis femeia de serviciu, Stana, și l-am găsit pe E. Lovinescu înconjurat de un
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
ei, 15 ianuarie e ocazia de a se înfățișa dinaintea semenilor în chip de preoți ai templului eminescian, cărora devotamentul și cunoștințele de inițiați le dau dreptul să oficieze slujbe de pomenire și să se stropșească la indiferenții lor contemporani. Adevărul e că tot acest spectacol ieftin are un scop mult mai terestru, acela de a lega, fie și astfel, numele autoinvestiților preoți de Eminescu. Dacă tot nu au scris vreun rând notabil despre el, măcar să se știe că îl apără
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
pentru un cititor sistematic de jurnale, meritul principal al existenței acestor Agende: acoperind o perioadă lungă și de timp, spre sfîrșit extrem de tulbure, intră în dialog cu jurnalele lui Sebastian, Gala Galaction, Jeni Acterian, Camil Petrescu etc. Din toate aceste adevăruri subiective și relative, imaginea acelor ani se încheagă cu o uimitoare obiectivitate.
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
publică, netrucată. Majoritatea romanelor lui despre asta vorbesc. Politicul are un rol important. Dovadă și schimbarea titlului (o alegere dificilă, după cum aflăm din Cvintetul melancoliei, un titlu inițial era Confesiunea unui naiv). Întâlnirea are loc după prăpădul din anii '50: " - Adevărul! Ce era adevărul în '51 sau '52?", " - Și ce făceai dumneata prin '52? - Tremuram de frică." Interesant e că, până la urmă, spovedania bizarei și incoerentei mărturisiri, care desface la tot pasul o mulțime de înțelesuri, are efect curativ, iar frica
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
romanelor lui despre asta vorbesc. Politicul are un rol important. Dovadă și schimbarea titlului (o alegere dificilă, după cum aflăm din Cvintetul melancoliei, un titlu inițial era Confesiunea unui naiv). Întâlnirea are loc după prăpădul din anii '50: " - Adevărul! Ce era adevărul în '51 sau '52?", " - Și ce făceai dumneata prin '52? - Tremuram de frică." Interesant e că, până la urmă, spovedania bizarei și incoerentei mărturisiri, care desface la tot pasul o mulțime de înțelesuri, are efect curativ, iar frica dispare în final
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
locale!- el începe să cânte. Dar de ce-ar cânta singur, închis în casă? Hai afară - e doar duminică -, oamenii sunt pe stradă, nu se poate să nu găsim printre ei pe cineva care să ne țîpurească. Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat de vreo 60 de ani, bine abțiguit, care, la îndemnul ceterașului, cântă șezând pe parapetul unui podeț de lemn într-un echilibru profund precar. O femeie se precipită spre Văsîi cu un scaun, să-l vadă
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
prin anul trei de facultate și, cum se întîmplă în asemenea cazuri, pentru a ajunge la ea, m-am slujit de poezie. De ce? Nu știu. Poate pentru că, înainte de Cenaclul de Luni, umblam cu toții, ca niște muște bete, după glorie și adevăr poetic. Madi avea o garsonieră prăpădită prin Titan. Acolo disecam toată arta poetică a lumii și ne minunam de ce nu ne iese și nouă. Poezia ei n-a izbucnit peste noapte, cum li se întîmplă norocoșilor. Abia pe la sfîrșitul lui
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
farmec..." Și chiar, pînă la urmă, a-i răpi din "realitate", din acea "realitate" imponderabilă, misterioasă, indefinibilă, care poate fi la fel de "reală ca orice prezență, ca oamenii în carne și oase, ca obiectele..." Toată această estetică a "umbrei" - inclusiv umbra adevărului, sau minciuna care nu minte, adică arta, teoretizată în prelungirea paradoxurilor din The Decay of Lying de Oscar Wilde - constituie partea reflexivă, lirico-filozofică a romanului, un fel de ramă în care sunt încadrate episoadele succesive ale narațiunii, cu substanța lor
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
și să lase enigma nerezolvată. Acolo unde naratorul proustian ar fi făcut ipoteze extinse și amănunțite, naratorul lui Alexandru George rămîne satisfăcut cu incertitudinea. Mutatis mutandis, atitudinea lui e asemănătoare cu aceea a povestitorului din Remember, care refuză să afle adevărul despre moartea lui Aubrey de Vere. Alexandru George a făcut o distinsă carieră literară de critic, de eseist, de editor (al lui Eugen Lovinescu, admirat precursor ideologic), de traducător, începînd din 1970, anul dublului său debut cu Marele Alpha, o
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
să apeleze la alt cîntec patriotic, mai stimulativ și mai solemn: Un răsunet (Deșteaptă-te, române!), versuri de Andrei Mureșanu, pe muzică de G. Ucenescu (nu Anton Pasnn, cum se știa pînă mai deunăzi [...])". Referirea la "noua putere" ocultează un adevăr bine cunoscut celor care, în decembrie '89, s-au aflat în mijlocul mulțimii răzvrătite: Deșteaptă-te, române izbucnea din zeci de piepturi, deși oamenii nu-l știau decît cu aproximație. Adoptarea cîntecului ca imn național a fost deci rodul opțiunii populare
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
în reviste - Lettre Internationale, Sfera politicii, Dosarele istoriei, Dilema, dezvoltate în capitole independente, străbătute însă de o idee comună: jocul, relativ și tot atît de riscant, înte memorie, personală, părtinitoare, și istorie, impersonală (dar nu apersonală), și-n căutare de adevăr. În ciuda aparențelor, purtătoare de îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă a răzbunării asupra acestor vremuri?", se întreabă, mai
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
tot atît de riscant, înte memorie, personală, părtinitoare, și istorie, impersonală (dar nu apersonală), și-n căutare de adevăr. În ciuda aparențelor, purtătoare de îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă a răzbunării asupra acestor vremuri?", se întreabă, mai mult sau mai puțin retoric, Adrian Cioroianu. Involuntar, lui îi răspunde unul din intervievații Smarandei Vultur din Memoria salvată: „Ce se amînă
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
este - după cum remarcam mai devreme - esențial, el nu rămîne, nici pe departe, un scop în sine, ci conturează chiar o posibilă deschidere spre zona investigării mentalităților. După cum și-a propus să ne demonstreze autoarea, poetul pare să se integreze într-adevăr unei epoci mai noi, definită "prin răsturnarea modului tradițional de a exista și a celui clasic de a scrie"...... Catrinel Popa Andrei Bodiu, Șapte teme ale romanului postpașoptist, Ed. Paralela 45, 178 pag. Alexandra Ciocârlie, Iuvenal, Editura Fundației Naționale pentru
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
din ulcior..." Dar a subliniat că "fundamentul ideologic al artei și literaturii societății noastre nu poate fi decît socialismul științific". A cerut apoi ca cenaclurile și criticii să determine "îndepărtarea a ceea ce colectivul consideră că nu corespunde, astfel ca, într-adevăr, să nu mai fie nevoie de altă intervenție în acest domeniu. Cred că putem acorda această încredere conducerii Uniunii Scriitorilor" [...]Șeful a rugat ca "presa" să nu transmită o frază improvizată, în care cerea desființarea Direcției Presei, adică a cenzurii
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
în alte ocazii, căci "nu s-a făcut și nu se face nimic". "A apărut la noi un fel de calofilie a discursurilor", zice. Nu e rostul nostru să vorbim frumos, nici să scriem frumos. Rostul nostru este să spunem adevărul". Scriitorii noștri, adaugă Anghel, au aderat sincer la socialism. Ei trebuie, deci, să fie stimați. De unde provin neînțelegerile? Explicația e falsa mitologie despre scriitori, creată chiar de ei înșiși. E o mitologie romantică, preluată de societate. Scriitorii sînt muncitori, producători
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
strada Regală, de acolo pe la Colțea și pe urmă pe la Sf. Gheorghe în Calea Moșilor")... Interesant este că aceste parcursuri nu sunt "filmate", autorul nu face apel la prezentări ori descrieri, ci menționează doar toponimia. De reținut că, pe lîngă adevărul istoric pur și simplu, intervin selecții ale denumirilor, tendențioase în context. Iată, de pildă strada Fidelității (unde se petrece o groaznică sinucidere), strada Cuțitul de Argint (unde un anume are o viișoară), strada Clemenței ("cu mânușița întinsă"), strada Grațiilor (unde
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile istoriei.
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
capitală înfloritoare în această parte a Europei, cu toate diferențele dintre centrul orașului și marginile sale." O cercetare genealogică metodică pe familii ilustre - prin naștere, nu mai puțin prin merite, și rămânând în cadrul cultural - ale trecutului nostru ne deschide, într-adevăr, perspective nebănuite, de la cele ale satisfacerii purei curiozități la sinteze interesând destinul nostru ca societate, în prag de globalizare. Cunoșteam, cei vârstnici, procesul de învigorare a burgheziei prin continua infuzare de valori din mediul țărănesc - în situația în care cele mai multe
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
triumfat" (citat după Ion Cristoiu, din studiul introductiv la ediția mai sus amintită). Dincolo de susținerile inflamate ale criticului proletcultist, cu viziunea sa apocaliptică despre lupta pe viață și pe moarte a realismului cu naturalismul, rămâne incontestabil un fapt: realismul într-adevăr învinge în Moromeții și în celelalte scrieri de după Întâlnirea din Pământuri, impunându-se ca formulă stilistică dominantă a prozei lui Marin Preda. Are punctele sale de sprijin, acest realism, în nuvelele din Întâlnirea din Pământuri, cum am văzut, dar sunt
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Viața lui Mihai Eminescu, Ediția a treia revăzută, F.P.L.A., București, 1938, G. Călinescu a publicat pe planșa VI o fotografie "Eminescu la 16 ani" pe care scria: "M. Eminescu, Botoșani 1869", comentată anterior de autor și reprodusă pe coperta revistei "Adevărul literar și artistic", care însă nu-l reprezintă pe poet, ci pe actorul botoșănean: Ion Bălănescu. Falsul s-a continuat pînă azi, el a fost reprodus și în ed. a IV-a a vieții poetului și recent într-o carte
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
într-o carte. "În schimb, - scria Al. Piru - portretul lui Eminescu la vîrsta de 16 ani pe care cineva a scris "Botoșani 1869" (cînd Eminescu avea 19 ani), prezentat de G. Călinescu drept Un portret inedit al lui Eminescu în "Adevărul literar și artistic", nr. 904 din 3 aprilie 1938, e mai mult ca sigur inautentic și deci putea fi dat cel mult cu mențiunea "presupus"." Am avut în mînă fotografiile originale ale poetului, cea din 1869 (ovală), și celelalte, precum și
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]