10,749 matches
-
în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LILIACUL Îmbrăcat în violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit, Știți de ce? A înflorit! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar, Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit! Știți de ce? A înflorit! Bucuros le dă la toate Să își ia pe săturate. Referință Bibliografică: LILIACUL / Gheorghe Vicol : Confluențe
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383237_a_384566]
-
Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ploaie, dar să mă lase să-mi termin treburile urgente. Trecură două, poate trei ore de când cei doi răscoleau pământul. — E cazul să ne oprim, mai am pentru tine o surpriză, păcat cu nu ai venit în luna mai-iunie să admiri trandafirii pe care îi cultiv, iată este al patrulea an. Ștefan gândi în acel moment... doar patru ani? Atunci...! — Da, am auzit eu de la mama că ți-ai cultivat cu trandafiri o bucată mare de pământ. Cum ți-a venit
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
minunăție! Zece hectare de teren, numai trandafiri. Sunt cultivați acolo, dincolo de râu și spune lumea că în luna mai când încep să înflorească e un rai în zona aceea și un miros care te îmbată. Vin din străinătate să-i admire culturile, de altfel am înțeles că vinde trandafirii în străinătate, prea puțin în țară. Treci pe acolo, s-or fi uscat în mare parte, dar tot ai ce vedea. — Bine, mamă, poate îi fac o vizită lui Anton. Două zile
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
filozofie. Temele cărților sale sunt cele ale libertății în general, adevărului, dreptății, libertății de expresie, afectivității; de asemeni - hrana omului consumator fizic și spiritual, bucuria zilei de mâine, dragostea de viață, casa, familia, munca. L-a înțeles și l-a admirat pe Dostoievski care considera că fiecare este vinovat pentru celălalt. Și, cred că este adevărat! Dacă căutam firele vinovăției celui care a greșit, le găsim legate de noi, ceilalți. Revenind la definirea fenomenologiei, putem spune că termenul este derivat din
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
terasă, la dumneaei, Unde am închinat, o cupă cu vin, Din soiul Busuioacă de Bohotin. Această doamnă misterioasă, Este înaltă, sveltă și frumoasă, Poartă o rochie simandicoasă, După al ei gust, a fost aleasă. Uitându-mă la ea, cum s-a-mbrăcat , Admirând-o, zău că, m-a provocat, Am început s-o studiez, s-o analizez, Și cum să procedez, s-o abordez. E seducătoare, senzuală, De te scoală de pe boală, Te ademenește și-ți zâmbește, Cu al ei farmec te cucerește
O DOAMNĂ MISTERIOASĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383322_a_384651]
-
m-a provocat, Am început s-o studiez, s-o analizez, Și cum să procedez, s-o abordez. E seducătoare, senzuală, De te scoală de pe boală, Te ademenește și-ți zâmbește, Cu al ei farmec te cucerește, Până la final, am admirat-o cu plăcere, Parcă aș fi savurat un borcan cu mire, Dar, tot m-am gândit eu, în tăcere, C- ar fi mai bine să-i spun, „La revedere ”. Pa!....frumoasă doamnă. Referință Bibliografică: O doamnă misterioasă / Ilie Popescu : Confluențe
O DOAMNĂ MISTERIOASĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383322_a_384651]
-
Dante era sigur că, dincolo de aparenta lor detașare, cu toții așteptau răspunsul lui cu sufletul la gură. — Aula voastră pare o curte a iubirii, mai curând decât o adunare de Învățați, răspunse el pe un ton evaziv. Femeia pe care ai admirat-o e pricina acestui lucru, messer Alighieri, zise Antonio da Peretola. De altminteri, nu par făcute anume pentru ea chiar versurile domniei tale, pe care Îmi face cinste să mi le amintesc? Voi che sapete ragionar d’Amore Udite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scânduri lungi, rezemate pe cavalete. Îl recunoscu de departe pe arhitect, aplecat asupra unei serii de desene. Dante ajunse În spatele lui fără ca omul să Își fi dat seama de prezența lui. Se opri pentru o clipă În tăcere, spre a admira măiestria cu care Iacopo delinea, din câteva trăsături de cretă, amănuntul unui arc, explicându-i-l unui maistru șef aflat În picioare, lângă dânsul. Cercul perfect de cer Înscris În tambur, care se deschidea deasupra capetelor lor, părea ochiul veghetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama, n-a fost nevoie de replica istoriei; și-a retractat teoria el Însuși, de bună voie și nesilit de nimeni... Micuța blondă fanda cu o iscusință pe care, În alte Împrejurări, aș fi admirat-o sincer. Ori, poate, o suspectam fără temei de duplicitate, nemulțumit că nu mă ajuta să aflu ce doream?! Gluma comparativistică era Însă reușită, de ce să nu recunosc!? Nu și adevărată Întru totul, după cum vedeam eu lucrurile. Chiar de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi avut timp să-l fi deschis, când a sosit. Adevărul este că timp aș fi avut, dar m-a Împiedicat un impuls de copil naiv care, căpătând mașinuța dorită, n-o ia din prima la smotocit: mai Întâi o admiră de la distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv Încercând să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca să fiu sincer, pentru că, Între altele, putea să Însemne că, În sinea ei, păstra speranța că totuși nu m-a dus mintea să deduc ce era de dedus, iar asta Îmi părea o insultă de neiertat la adresa inteligenței mele. Am admirat Încă o dată - destul de iritat, Între noi fie vorba - teribila stăpânire de sine a acestei Eveline Fontaine, indiferent ce era În realitate: un psiholog redutabil sau un agent Interpol bine antrenat. Nimic din figura ori din comportamentul ei nu trăda nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Antoniac, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Pe când raza soarelui împingea dimineața precum un ac de aur, în lumina parcă ireală a dimineții, eu ies în livada cu cireși înfloriți pentru a admira frumusețea inefabilă a naturii. M-am așezat încântată pe o bancă, privind cum boarea fura puful păpădiilor și îl purta pe aripile sale. Albinele căutau nectar pe tinerele floricele îmbătate de parfumuri. Am auzit că diminețile calde de primăvară îndeamnă
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
ținându-și capul în poală, ca o minge, Barzovie-Vodă fu condus împreună cu spătarul Vulture și rapsodul Broanteș la palatul sultanului, o clădire albă, impunătoare, recent renovată, care astăzi găzduiește celebrul muzeu Topkapi, unde, zilnic, puteți petrece câteva clipe de destindere admirând hangerele, pumnalele, iataganele, săbiile cu unul sau două tăișuri, adevărate opere de artă care și-au cucerit de demult o binemeritată faimă în lumea întreagă, după căderea Constantinopolului (1453î. Spre deosebire de palatul viziriului în care, cum s-a văzut, cadânele umblau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Broanteș s-o urmeze supus, câinește. Pătrunseră într-o curte interioară închisă, în cel mai pur stil renascentist, deasupra căreia, ieșind din primul cat al clădirii ce înconjura curtea, se zărea o loggie. Dar Broanteș n-avea vreme să admire ancadramentele superbe ale ferestrelor, nici frontoanele semicirculare alternând cu cele triunghiulare, nici pilaștri în trepte, deoarece Cosette, cu aceeași grabă urcă la primul etaj, deschise o ușă și apucându-l de-o mână pe Broanteș, îl târî după ea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când dumneata țineai fata în beci cu napii. Păi napi îi trebuiau fetei? Și-apoi, dintre toate formele de stăpânire pe care le-a lăsat oamenilor, începând cu grecii care nu credeau în El și terminând cu noi care îi admirăm pe greci, lui Dumnezeu îi displace cel mai mult democrația. Nu că n-ar fi El drept, cinstit, bun, Doamne ferește! Dar gândește-te că toți heruvimii și toți serafimii care acum cântă așa de frumos slava Domnului, s-ar apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-n superba localitate lacustră nu trăia picior de om sub 70 de ani, aceasta fiind de altfel și principala atracție pentru curioșii din toate părțile pământului care erau aduși cu corăbiile din exteriorul lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stătea rezemat cu spatele de parapetul bordului, însă ideea de somn era alungată, pentru cine-l privea, de faptul că osmalâul își ținea mereu un ochi deschis, cu schimbul, când stângul, când dreptul, așa încât nu te puteai împiedica să nu admiri acest somn de campanie, vigilent, pe care-l practicau de altfel și ceilalți trei ieniceri. Cu înfiorare, Metodiu, care stătea la proră, își spuse că până când turcii se vor dezobișnui să doarmă astfel, veghind mereu cu un ochi la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din aripi și lăsa ca rămășițele să împodobească cerul. Privesc lumina lunii cum se sparge în mii și mii de cioburi care la rândul lor se sparg. Îmi doresc să merg acolo sus la ea, în casa ei, să pot admira izvorul infinit al luminii din care ies sulițe de lumină ce străpung mereu și mereu ochii mei. Atât de pură și nevinovată, cum apare ea pe nevăzute, cum o văd și cum o simt eu așa să izvorască din mine
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
de sute de ori mai mare, opinia publică se împărți în două grupuri: cei care îl urau pentru că îl împușcase pe singurul om ce ar fi putut aduce pacea și libertatea în țara unde se născuseră și cei care îl admirau ca pe un adevărat erou, ce nu putuse fi învins decât din cauza unei greșeli, fiindcă se afla într-un oraș străin unde nu învățase încă să se descurce. Dictatura cea mai coruptă și tiranică, împotriva căreia Gacel Sayah luptase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încuviințarea, și, după gestul ei afirmativ, începu: — Tata, odihnească-se în pace, de la care am moștenit numele, era considerat cel mai curajos dintre tuaregi, deoarece a fost singurul capabil să străbată de două ori „Pământul pustiu din Tikdabra“. Toată lumea îl admira și-l respecta, dar într-o zi, sunt mai mult de douăzeci de ani de atunci, doi călători aproape muribunzi care se rătăciră în deșert apărură dintr-odată în tabăra noastră. Cum era firesc, le-a oferit găzduire și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
straturi de zarzavat, trei palmieri și o duzină de capre și cămile. Sărăcia poate fi mult mai dezolantă când o compari cu bogăția; în seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse exotice, admirând luxul hainelor și încălțărilor lor și minunându-se în fața risipei pe care o făceau, ajunse la concluzia că viața lor era într-adevăr sărăcăcioasă. Dar ce putea să facă? Unde să meargă, chiar și în cazul în care lumea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și aprindea o țigară, îi oferi și lui Gacel una, pe care acesta o refuză cu un gest din mână. Nené Dupré ridică din umeri. Nu știu! recunoscu. Sincer, nu știu. De unsprezece ani lucrez pentru organizatorii competiției și, cu toate că admir extraordinara lor eficacitate și inteligența de care dau dovadă în cele mai grele momente, e ceva ce nu reușesc să înțeleg. — Ce anume? — Lipsa lor de omenie. Uneori am impresia că pentru șefi oamenii și mașinile sunt totuna sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deja că încearcă s-o strângă de gât pe fată... - Ridică din umeri ca și cum și-ar fi recunoscut totala sa neputință. - În fond și la urma urmei e viața ta. Restul drumului l-au făcut în tăcere, mulțumindu-se să admire un peisaj a cărui măreție creștea cu fiecare clipă, deoarece câteva dintre dunele aurii aproape fosilizate atingeau mai mult de două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]