6,858 matches
-
sumedenie de fete grase, nu-i așa? — Ce? întreabă uluit. —Tipic pentru bărbați. Nu vă convin fetele care țin regim, dar ați vrea ca ele să aibă măsurile perfecte și nici un pic de burtă. Nu pot să înțeleg de ce te agiți așa. Tu nu arăți rău. —Mulțumesc! — Știi ce vreau să zic. Vorbesc serios. Ai un corp superb. E drept că mă simt flatată, deși sunt supărată pe el. — Păi, nu mănânc turtă dulce, fac exerciții și nu comand porții duble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cel care vorbește, deoarece, în astfel de situații, te simți obligat să apelezi la înțelepciunea universală. N-ai să auzi vreodată pe cineva căruia tocmai i s-a frânt inima spunând: „Ai dreptate! Lumea nu se sfârșește aici. De ce mă agit așa?“ Așa că prefer să stau și să ascult ce are de spus. De obicei, oamenii vor să se descarce. Dar situația de față e atât de absurdă și pare o povară reală pentru Finn. Stă cu umerii lăsați, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
după partidele de sex. Cu prietenii era în elementul său. Nu voiau de la el decât să iasă împreună, să bea câteva beri și să poarte discuții nesfârșite despre fotbal. Patrick își îndepărta puțin scaunul de masă, îi privea cum se agitau și se manifestau zgomotos în timpul diverselor emisiuni sportive. Era clar că se simțea foarte satisfăcut. Nu trebuia să le ofere nimic dacă n-avea chef. Nu era nevoie să fie deschis față de ei. Putea să rămână doar Patrick, punctul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îndrăgostiți pe care-i vezi peste tot - o blondă strălucitoare lângă un bărbat înalt, brunet, arătos, amândoi îmbrăcați în Gucci. Cine se uita la mine și la Patrick, n-ar fi gândit niciodată „Ce bine le stă împreună!“ Eu mă agitam toată pe lângă el, cu fuste scurte, pe tocuri și cu flori artificiale în păr, în timp ce Patrick umbla în ghetele lui mari cu șireturile dezlegate și cu blugi decolorați. Numai când nu aveam haine pe noi și nu era nimeni prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Am impresia că interiorul barăcii seamănă cu o scenă de teatru, foarte strălucitoare în comparație cu întunericul de afară. Dar asta nu e tocmai bine. Pentru că înăuntru, trântiți pe un morman de perne, se află un tip și o tipă care se agită să-și tragă hainele pe ei. Părul blond al lui Daisy și al lui Barney pare de aur în lumina puternică a becului. Fusta de mătase albastră a lui Daisy e ridicată până în talie, bluza îngustă ridicată peste umeri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe niște roți, avea un prim nivel pătrat, ferestre, o ușă, un pod mobil, pe latura din dreapta, apoi un fel de terasă cu patru turnulețe de observație, fiecare ocupat de câte un oștean cu scut (Împodobit cu litere ebraice) care agita o ramură de palmier. Dar dintre oșteni se vedeau numai trei, iar al patrulea se ghicea, ascuns de masa cupolei octogonale, pe care se Înălța o turlă, tot octogonală, iar din aceasta ieșeau două aripi mari. Deasupra, o altă cupolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea fortărețe Înlăuntrul fortăreței. Templierii, cred eu, care erau atât de grozavi, ar fi trebuit să știe lucrurile astea. Dar nici vorbă, toți se agită, Își construiesc berbeci și turnuri de asalt din lemn, cunoașteți Înjghebările alea pe roți care se Împing lângă zidurile dușmane și aruncă foc, pietre, săgeți, În timp ce de departe catapultele bombardează cu bolovani... Ascalonienii Încearcă să incendieze turnurile, vântul le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jumătate de oră, proaspătă ca un trandafir, iar pe salteaua bătrânului găsiseră o revistă sadic-pornografică, poate i-o fi venit ideea năstrușnică să se ducă să tragă cu ochiul În camera doamnei respective pe gaura cheii și văzuse vreo perdea agitându-se În semiântuneric. Singurul lucru cert este că odaia nu-i În ordine și că Ardenti s-a volatilizat. Dar acum am vorbit prea mult. E rândul dumneavoastră, domnule Belbo. Singura urmă pe care am găsit-o e o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ochii dați peste cap, Încât li se vede numai albul, lumea strigă „un medic, un medic“, În momentul ăsta Brambilla cheamă În ajutor Puterea Pentaculelor, iar pupila, care Între timp se așezase pe scaunul fals stil 1600, Începe să se agite, să geamă, Brambilla se apleacă asupra ei, punându-i neliniștit Întrebări, sau punându-i Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro Însuși În persoană. Și iată că Începe partea neliniștitoare, pentru că fata pare că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suferă serios, asudă, tremură, bolborosește, Începe să rostească niște fraze Întretăiate, vorbește de un templu, de o poartă ce trebuie deschisă, spune că e pe cale să se creeze un vârtej de forță, că trebuie urcat către Marea Piramidă, Brambilla se agită pe scenă lovind gongul și chemând-o pe Isis În gura mare, eu mă bucur de spectacol, când aud deodată că fata, Între un suspin și un geamăt, vorbește de șase sigilii, de o sută douăzeci de ani de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund, protejată de un grilaj În spatele căruia se Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau medium-ii cu asistenții lor, așa-zișii cambonos, Îmbrăcați În alb, unii cu picioarele goale, alții În teniși. Mă izbi imediat altarul: pretos velhos, caboclos cu pene multicolore, sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și cei cuprinși de febră pe la noi sâmbătă seara la discoteci. Nemțoaica dansa cu ochii holbați, cerea uitare cu fiece mișcare a mădularelor ei isterice. Încet, Încet, celelalte fiice ale sfântului cădeau În extaz, dându-și capetele pe spate, se agitau ca luate de apă, navigau Într-o mare de năuceală, numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare să atingă orgasmul, și se agită, și gâfâie, și nu-și descarcă umorile. Încerca să-și piardă controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiice ale sfântului cădeau În extaz, dându-și capetele pe spate, se agitau ca luate de apă, navigau Într-o mare de năuceală, numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare să atingă orgasmul, și se agită, și gâfâie, și nu-și descarcă umorile. Încerca să-și piardă controlul și-l regăsea În fiece clipă, biată teutonă bolnavă de clavecine bine temperate. Cei aleși Își executau În acest timp saltul lor În gol, privirea le devenea lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
felul ăsta. Unii dădeau semnele unui Început de transă, pe care cambonos Îl Încurajau cu moderație, conducându-i apoi din nou prin mulțime, acum mai destinși. În spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște salturi dezarticulate. În acel moment o văzui pe Amparo. Acum știu că Hesed nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un pahar de vin, privi cu atenție lichidul În lumină și, În sfârșit, vorbi: „Dacă ați Înțeles așa, este fiindcă așa voiați să Înțelegeți. Apoi se Întoarse În altă parte, zise că era cald, schiță o arie de operă lirică agitând o grisină ca și cum ar fi dirijat o orchestră Îndepărtată, căscă, se concentră asupra unei tarte cu frișcă și, În fine, după o nouă criză de muțenie, ceru să fie condus Înapoi la hotel. Ceilalți mă priviră ca pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-te parcă Într-un mormânt sau În pântecul unui vas În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În penumbră obiectele care astăzi, mai devreme, Îți păreau nemișcate agitându-se ca niște umbre eleusine printre aburii unei apariții vrăjitorești. Cam așa fusese și seara de la castel: luminile, surprizele de pe parcurs, cuvintele pe care le auzeam, iar mai târziu, bineînțeles, fumul de tămâie, totul conspira la a mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Le împing până sub geamul de la camera mea, unde se aude glasul Sabinei. Pentru găini asta e o zonă umedă, parșivă, întrucât pe fereastra aia ies eu să le stropesc în ochi cu seringa pregătită din timp. Cocoșul Romică se agită și se înfoaie, nevestele lui cotcodăcesc, cârâie. Aud vocea iritată a Sabinei: non capisco affato che cosa stai dicendo! Apoi scoate capul cu permanent lung pe fereastră: Leo, ia naibii proastele astea de-aici, că nu-nțeleg nimic! Două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care să-i crească urmașii și să-l însoțească la vizitele familiale. În niciun caz nu-și dorea o femeie care să strălucească, să lupte pentru o carieră. Zicea că e destul de bogat ca să nu mai fie nevoie să mă agit eu. Aici nu înțelegea el. Nu era vorba de bani sau de agitație, ci de dorința de a-ți demonstra că ești capabilă de ceva. În România mai degrabă femeile își doresc o carieră decât cele de afară. Acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la maximum. Privește sictirit în oglinda retrovizoare. Urlă și el: stați să ies din intersecție și o las să urce, baba dracu’! Baba țopăie după autobuz cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti Cucu încercase să mai rămână în București o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate să mă aibă sub observație. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chinuia ca un martir. Îi citea rugăciuni jumătate din noapte și, chiar dacă el nu-i mai putea răspunde, din ochi îi șiroiau lacrimi grele. Calvarul mai dură vreo săptămână, apoi, într-o noapte pe la două, bunica strigă că Gicu se agită rău. Cornel sări imediat din pat și, ajungând la căpătâiul lui taică-său, pricepu că sufletul se zmucea să iasă din corp. O lumânare, o lumânare! și ceilalți o luară cu forța pe bătrâna care se dădea de ceasul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza, se lovise de toporul și de șișul ținute întâmplător în mână de doi veri de-ai lui. Convoiul se agita sălbatic - care dansa, care urla, care bea și mânca din mers. Ciorile se lățiseră în așa fel pe bulevard încât mașinile fură nevoite s-o ia pe șoseaua de centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare, până după vizită. Din frânturile de conversație surprinse pe holuri, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sete grozavă! Ai fost chiar pe gândul meu, îi sărută mâna. După ce-au mâncat, se întind când pe o parte, când pe alta, ca să-i prindă soarele. Când se încălzeau mergeau în apă, se bălăceau, înotau. Dacă marea era agitată și valurile mari, Alexandru n-o lăsa singură în apă pe Teofana, care se bucura în sinea ei, știindu-se protejată. Așa le treceau zilele, una după alta. Deși erau împreună mereu, și se simțeau extraordinar de bine unul cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cum năvălește brusc apa, în toaleta turcească. Iată...! Iată cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează omenirea, domnule! Capete seci! Ciulamale! Minți de gherțomani! își confecționează Fratele o reintroducere dramatică, aducând cu sine un iz de clor și agitând cu frenezie o bucățică sfâșiată, dintr-o pagină jegoasă de jurnal. Uită-te, ca să râzi și tu, ce-am putut găsi aici, sub scară, la closetul comun al Bossului și al băieților veseli, de la "Foi de plăcintă & co"! Un articol
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]