6,939 matches
-
prezumției, prin determinarea anumitor scopuri, ar fi putut crea o situație comodă pentru eventualul agresor; ea ar fi constituit o primă de încurajare, semnată în alb de toate statele, pentru agresor, cum e, de pildă, azi acțiunea din Irak. Or, agresiunea este cea mai gravă formă a folosirii ilegale a forței (vezi preambulul), a cărei periculozitate se degajă din însăși materialitatea obiectivă a faptei (res ipsa loquitur). În orice act de agresiune, intenția criminală este prezumată; agresorul, în toate cazurile, își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cum e, de pildă, azi acțiunea din Irak. Or, agresiunea este cea mai gravă formă a folosirii ilegale a forței (vezi preambulul), a cărei periculozitate se degajă din însăși materialitatea obiectivă a faptei (res ipsa loquitur). În orice act de agresiune, intenția criminală este prezumată; agresorul, în toate cazurile, își dă seama de caracterul ilicit al acțiunilor sale și de urmările sau rezultatele lor (elementul cognitiv) și dorește să le realizeze (elementul volitiv); faptul de a recurge cel dintâi la forța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
caracterul ilicit al acțiunilor sale și de urmările sau rezultatele lor (elementul cognitiv) și dorește să le realizeze (elementul volitiv); faptul de a recurge cel dintâi la forța armată este suficient, ca temei al acestei prezumții. Condiționarea existenței actului de agresiune, de dovedire (de către Consiliul de Securitate) a unor anumite scopuri (mobiluri) ale agresorului constituia un element mult mai greu de realizat decât simpla intenție directă și ar fi oferit, totodată, posibilități nelimitate de apărare agresorului potențial. Referirile la scopurile (mobilurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îngreunat situația victimei, care ar fi fost obligată, alături de agresor, să facă dovada nevinovăției sale și să administreze probe pentru a demonstra existența mobilurilor ilicite ale agresorului. Obligația dovedirii scopurilor ilicite care au stat la baza comiterii unui act de agresiune este, de altfel, contrară prevederilor Cartei Națiunilor Unite. Astfel, exercitarea dreptului de legitimă apărare conform art. 51 din Cartă nu este condiționat (limitat) de existența unor scopuri (mobiluri) ilicite, de care statul victimă a agresiunii ar trebui să țină seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
baza comiterii unui act de agresiune este, de altfel, contrară prevederilor Cartei Națiunilor Unite. Astfel, exercitarea dreptului de legitimă apărare conform art. 51 din Cartă nu este condiționat (limitat) de existența unor scopuri (mobiluri) ilicite, de care statul victimă a agresiunii ar trebui să țină seama, atunci când se apără împotriva unui atac armat. În sfârșit, era de prevăzut că textul astfel redactat nu ar fi facilitat ci, dimpotrivă, ar fi împiedicat, în fapt, îndeplinirea de către Consiliul de Securitate a atribuției sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
împotriva unui atac armat. În sfârșit, era de prevăzut că textul astfel redactat nu ar fi facilitat ci, dimpotrivă, ar fi împiedicat, în fapt, îndeplinirea de către Consiliul de Securitate a atribuției sale de determinare și calificare a actului concret de agresiune, în vederea declanșării acțiunii internaționale, având drept scop menținerea sau restabilirea păcii. Credem că textul art. 2, astfel cum a fost elaborat și adoptat la sesiunea a VII-a de la New York, are un conținut îmbunătățit, întrucât: a) subliniază clar principiul anteriorității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în cauză sau consecințele lor nu prezintă o gravitate suficientă") permite Consiliului de Securitate să stabilească, în cazul în care ar surveni incidente minore (de exemplu, incidente de frontieră etc.), ca asemenea fapte să nu fie calificate drept acte de agresiune; d) la propunerea delegației noastre 40, în contextul menționat a fost inclusă și referirea la "consecințele" actelor în cauză. În felul acesta, chiar dacă actele vizate ar fi minore, prezumția de agresiune se menține dacă, după caz, consecințele lor ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
asemenea fapte să nu fie calificate drept acte de agresiune; d) la propunerea delegației noastre 40, în contextul menționat a fost inclusă și referirea la "consecințele" actelor în cauză. În felul acesta, chiar dacă actele vizate ar fi minore, prezumția de agresiune se menține dacă, după caz, consecințele lor ar fi grave. 4. Acte de agresiune care odată săvârșite pot fi calificate drept agresiune "Oricare dintre actele de mai jos, fie că a existat sau nu o declarație de război, întrunesc sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
noastre 40, în contextul menționat a fost inclusă și referirea la "consecințele" actelor în cauză. În felul acesta, chiar dacă actele vizate ar fi minore, prezumția de agresiune se menține dacă, după caz, consecințele lor ar fi grave. 4. Acte de agresiune care odată săvârșite pot fi calificate drept agresiune "Oricare dintre actele de mai jos, fie că a existat sau nu o declarație de război, întrunesc sub rezerva prevederilor art. 2 și în conformitate cu ele condițiile unui act de agresiune: a) invadarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și referirea la "consecințele" actelor în cauză. În felul acesta, chiar dacă actele vizate ar fi minore, prezumția de agresiune se menține dacă, după caz, consecințele lor ar fi grave. 4. Acte de agresiune care odată săvârșite pot fi calificate drept agresiune "Oricare dintre actele de mai jos, fie că a existat sau nu o declarație de război, întrunesc sub rezerva prevederilor art. 2 și în conformitate cu ele condițiile unui act de agresiune: a) invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de către forțele armate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Acte de agresiune care odată săvârșite pot fi calificate drept agresiune "Oricare dintre actele de mai jos, fie că a existat sau nu o declarație de război, întrunesc sub rezerva prevederilor art. 2 și în conformitate cu ele condițiile unui act de agresiune: a) invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de către forțele armate ale unui alt stat sau orice ocupație militară, chiar temporară, rezultând de pe urma unei asemenea invazii sau a unui asemenea act sau orice anexiune, prin folosirea forței, a teritoriului sau a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prezenței lor pe teritoriul în chestiune după stingerea Acordului; f) acțiunea unui stat de a admite că teritoriul său pe care l-a pus la dispoziția altui stat să fie folosit de către un alt stat pentru comiterea unui act de agresiune; g) trimiterea, de către sau în numele unui stat, de bande sau grupuri înarmate, de forțe neregulate sau mercenari, care săvârșesc acte de forță armată împotriva unui alt stat de o astfel de gravitate încât ele echivalează cu actele enumerate mai sus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și la sesiunea din 1973, în textul articolului 3 nu apar referiri la declarația de război, așa cum s-a propus în proiectul sovietic și al "celor 13" din 1969. Există însă o referire în partea introductivă a listei actelor de agresiune, potrivit căreia invadarea sau atacul armat împotriva teritoriului unui stat, ocupația militară, anexiunea teritorială, bombardarea teritoriului etc. constituie acte de agresiune, indiferent dacă a existat sau nu o declarație de război. Această soluție ni se pare a fi corespunzătoare, întrucât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
proiectul sovietic și al "celor 13" din 1969. Există însă o referire în partea introductivă a listei actelor de agresiune, potrivit căreia invadarea sau atacul armat împotriva teritoriului unui stat, ocupația militară, anexiunea teritorială, bombardarea teritoriului etc. constituie acte de agresiune, indiferent dacă a existat sau nu o declarație de război. Această soluție ni se pare a fi corespunzătoare, întrucât, după cum se știe, deși în doctrina dreptului internațional declarația de război este considerată actul formal de începere a ostilităților care stă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care nu ar fi urmată de acte materiale de folosire efectivă a forțelor armate (atac armat actual) nu ar justifica riposta armată în exercitarea dreptului de apărare (principiul proporționalității). Conceput ca o listă nelimitativă, textul privind tipurile de acte de agresiune a întrunit, încă la sesiunea din 1972, consensul delegațiilor participante la majoritatea prevederilor sale, cu excepția unor expresii rămase în paranteze vezi Doc. 19 (A/8719). Dezbaterile de la sesiunea din 1973 a expresiilor menționate a condus pe alocuri la rediscutarea substanței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nucleare au susținut "înfrățite" delegațiile fostei U.R.S.S. și S.U.A. Grupul de redactare a Preambulului a formulat un text referitor la armele de distrugere în masă care era criticabil pentru că sublinia numai efectele catastrofale pe care le-ar avea o agresiune comisă în condițiile existenței armelor de distrugere în masă (nucleare, biologice și chimice), dar nu interzicerea folosirii lor. Deși nu s-a pronunțat împotriva includerii unei prevederi în definiție, în legătură cu interzicerea armelor de distrugere în masă, delegațiile occidentale au subliniat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lor. Deși nu s-a pronunțat împotriva includerii unei prevederi în definiție, în legătură cu interzicerea armelor de distrugere în masă, delegațiile occidentale au subliniat însă complexitatea tratării acestei probleme și s-au referit, în acest sens, la situația în care victima agresiunii ar deține și folosi pentru apărarea sa, de asemenea, arme de distrugere în masă, cum ar fi, de exemplu, azi sau mâine, Iranul, o situație care ar putea conduce chiar la declanșarea unui nou război mondial, datorită intereselor și prezenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
arme", cuprinsă în art. 3 subparagraful b, se referă și la această categorie de arme. La sesiunea din 1972, subparagraful e, care tratează despre situațiile în care prezența unor trupe străine pe teritoriul unui stat este calificată drept act de agresiune, era formulat, după cum urmează: "Folosirea forțelor armate ale unui stat care sunt staționate pe teritoriul unui alt stat cu acordul (permisiunea) statului primitor, contrar condițiilor prevăzute în acord (permisiune) sau orice extindere a prezenței lor pe teritoriul în chestiune după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
străine pe teritoriul altui stat nu poate fi concepută decât pe baza unui Acord și că folosirea acestor trupe contrar condițiilor prevăzute în Acord sau orice altă extindere a prezenței lor pe teritoriul respectiv după stingerea Acordului constituie acte de agresiune. Intră sau nu, azi, situația din Irak și chiar din Afganistan, sub incidența acestui text? S-a renunțat, prin urmare, la folosirea în context a termenului "permisiune", întrucât necesitatea respectării cu scrupulozitate a principiilor suveranității naționale, integrității teritoriale și independenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prevăzută în constituțiile și legile lor naționale. La sesiunea din 1973, s-au mai adăugat două noi paragrafe care, împreună cu cele existente de la sesiunea precedentă, formează actualul articol 3. Primul paragraf (f) propus de Delegația română, califică drept act de agresiune folosirea teritoriului unui stat ca bază de atac împotriva altui stat, cu consimțământul tacit sau acordul statului primitor (situația României în cazul atacului S.U.A. și altor țări asupra fostei Iugoslaviei în anii '90). Propunerea română a fost însușită de majoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de majoritatea delegațiilor, existând obiecții numai de natură redacțională. La sesiunea a VII-a, textul propunerii române a suferit modificări de natură redacțională care nu au afectat esența sa. Aceste modificări evită posibilitatea interpretării că ceea ce constituie un act de agresiune ar fi însăși acțiunea unui stat de a pune teritoriul său la dispoziția altui stat și arată, în mod clar, că ceea ce constituie agresiune este faptul unui stat de a admite ca teritoriul său să fie folosit de alt stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu au afectat esența sa. Aceste modificări evită posibilitatea interpretării că ceea ce constituie un act de agresiune ar fi însăși acțiunea unui stat de a pune teritoriul său la dispoziția altui stat și arată, în mod clar, că ceea ce constituie agresiune este faptul unui stat de a admite ca teritoriul său să fie folosit de alt stat pentru comiterea unui act de agresiune (Exemplu: bombardarea Iugoslaviei de către avioanele S.U.A., care decolau și aterizau de pe bazele militare din Banatul românesc. Oare echipa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
stat de a pune teritoriul său la dispoziția altui stat și arată, în mod clar, că ceea ce constituie agresiune este faptul unui stat de a admite ca teritoriul său să fie folosit de alt stat pentru comiterea unui act de agresiune (Exemplu: bombardarea Iugoslaviei de către avioanele S.U.A., care decolau și aterizau de pe bazele militare din Banatul românesc. Oare echipa președintelui de atunci al României avea habar în ce situație punea țara?!) Al doilea paragraf (g) privind folosirea indirectă a forței nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de remarcat că la sesiunea de la New York (1974) textul a fost, totuși, adoptat cu unele modificări de redactare, care nu afectează fondul formulării propuse în 1973, la Geneva, de Delegația României. 5. Prevederile privind caracterul nelimitativ al listei actelor de agresiune Delegațiile participante la sesiunea a VI-a a Comitetului special au fost de acord că lista actelor de agresiune nu are și nu trebuie să aibă caracter exhaustiv. Există părerea generală că este necesar să se facă distincție între actul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu afectează fondul formulării propuse în 1973, la Geneva, de Delegația României. 5. Prevederile privind caracterul nelimitativ al listei actelor de agresiune Delegațiile participante la sesiunea a VI-a a Comitetului special au fost de acord că lista actelor de agresiune nu are și nu trebuie să aibă caracter exhaustiv. Există părerea generală că este necesar să se facă distincție între actul de agresiune propriu-zis, care justifică riposta armată a victimei agresiunii, aflată în legitimă apărare, în conformitate cu articolul 51 din Carta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]