3,926 matches
-
înjurături și pedepse fizice. Șleam a discutat aceste lucruri și cu Badale și Bârjoveanu, iar cei din 'comitet' au decis ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se la început de liderii deținuților, pentru a nu crea vâlvă. Complici agresori au fost aleși Pop, Andreev și Bârjoveanu, urmând ca Străchinaru și Iftode să fie răspândiți prin penitenciar, să ia pulsul celorlalți deținuți. Pe 18 aprilie 1951, Constandache a fost dus la camera 41, în timp ce vârfurile au fost izolate la camera
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
72. Întrebat dacă știe de ce a fost adus acolo, Constandache a răspuns curajos că știe că prin bătaie se obțin declarații false, întrucât auzise ce s-a întâmplat la Pitești. A acceptat să răspundă pe 19 și 20 aprilie 'chestionarului' agresorilor, care l-au lăsat să se gândească peste noapte la ce are de zis. Între timp, Iftode le-a transmis celor din 'comitet' că deținuții din sanatoriu erau speriați. Momentul 1 mai 1951. Cazul Eugen Dimitrov Șleam le-a cerut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
iar cu Dimitrov. Totuși, peste câteva zile, Șleam avea să lipsească iarăși din sanatoriu, iar în aceeași perioadă Constandache a fost anchetat de Securitate cu privire la informațiile date în fața 'comitetului'. O altă veste care a avut darul de a frâna avântul agresorilor a fost aceea că colonelul Sepeanu ar fi fost arestat, informație care le-a parvenit printr-un deținut sosit de la Jilava în luna iunie. Presiuni asupra deținuților au mai fost făcute pe alocuri, cum ar fi în cazul vizitei colonelului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pitești' și că își dă seama că a făcut multe prostii și nu știe când le va putea repara. Toate aceste mărturisiri arată că Pafnutie Pătrășcanu, care fusese torturat în mai multe rânduri la Pitești până să treacă de partea agresorilor, își revenise sufletește și își făcea procese de conștiință. Totodată, el și-a dat seama că se va încerca mușamalizarea implicării organelor de stat în acțiunea lor. Raportând acțiunea întreprinsă de el și de ceilalți deținuți din Târgu Ocna la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de el și de ceilalți deținuți din Târgu Ocna la ce se întâmplase la Pitești, Pătrășcanu concluzionează că 1. Dacă datarea lui Pătrășcanu este corectă, înseamnă că hotărârea ocultării acțiunii de la Pitești, inclusiv prin eliminarea lui Țurcanu și a celorlalți agresori, era luată deja din vara-toamna lui 1951, când ei acționau încă la Gherla. acțiunea de la Tg. Ocna nu este decât o continuare a acesteia, cu forme de manifestare și metode adecvate situației în care s-a putut desfășura ea, neîntâlnite
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu aveau drept la pachet; cei care lucrau împreună cu ei primeau și ei alimente, dar mai rar. Grama, Șerbănescu și Ionescu se bucurau de o deplină libertate de plimbare în incinta penitenciarului. Toate aceste privilegii se constituiau în avantaje ale agresorilor față de victime (îndeosebi fizice, importante în torturi), pe de o parte, dar contribuiau și la fidelizarea lor față de acțiune. Alexandru Popa 'Țanu' recunoaște că acțiunea de la Gherla a fost organizată de el, dar pretinde că ea a început cu aprobarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Lazăr, 'unde te crezi tu aici? Cine ți-a dat voie, banditule, să bați? Aici în Gherla numai eu am dreptul să bat. Vom mai sta noi de vorbă.' După această discuție au fost întrerupte bătăile, iar Pintilie și alți agresori au fost bătuți în curte de Lazăr și gardianul Martin Fülop. Totuși, coincidență sau nu, directorul Lazăr și ofițerul politic Dezideriu Iacob au fost rapid înlocuiți cu Gheorghiu și Avădanei. Răspândirea cadrelor. Implicarea Biroului de Inspecții În data de 1
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
săi. Ioan Cerbu amintește că Popa l-a ajutat pe Viorel Negrilă cu pachete și cu streptomicină. La începutul lui septembrie 1950, Matei i-a cerut lui Popa 'Țanu' o listă cu 30 de piteșteni care pot fi folosiți ca agresori, întrucât Sucegan primise aprobarea de la București, astfel că Popa a cerut înființarea unei camere de bătăi și la 96, unde era închis Pușcașu. În plus, a cerut transferul lui Murărescu și Romanescu în acea cameră. Mai târziu, Popa 'Țanu' avea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Popa într-o cameră de unde trebuia să scoată informații de la doi muncitori, așa încât, între septembrie 1950 și mai 1951, acesta a condus acțiunea la camera 102, ajutat de Ion Voin, Liviu Boeru, Aurel Șindrilaru, Grigore Romanescu și Tudor Păcuraru. Rândurile agresorilor s-au primenit odată cu sosirea, în decembrie 1950, a două loturi de la Târgșor, printre deținuți numărându-se Ion Stoian, Petre Stângu, Romeo Iosipescu, Florin Bârsan, Gheorghe Toma, Gh. Gorgos, Marcel Buta, toți menționați de Popa ca fiind foști reeducați de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Popa 'Țanu'. Nu toți cei veniți de la Târgșor erau însă de partea acțiunii violente, astfel că Popa a organizat camerele 80, 81, 82 și 99 pentru torturarea lor și a celorlalți deținuți (numărul potențialelor victime crescând), punându-i în colectivul agresorilor pe Liviu Boeriu, la camera 80, Murărescu, la camera 81, Octav Botez, la camera 82, Stoian, Buta, Gh. Simionovici, Gorgos și Bârsan, la camera 99. Subliniem însă că doar o mică parte dintre cei care au avut roluri de bătăuși
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
15 octombrie 1950 și 1 ianuarie 1951, Octav Grama era cel care indica scenariul bătăilor, în prezența lui Popa 'Țanu'. Tot Popa indică procedura standard pentru bătăi: cei care urmau să fie bătuți erau imobilizați de către echipe formate din 4-5 agresori, legați la ochi și gură și bătuți la tălpi, fund, spate sau mâini cu curele, cozi de mătură, picioare de pat, după care li se cereau informațiile de care aveau nevoie. Majoritatea victimelor vorbeau după câteva runde de astfel de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu Gheorghe Paraschiv, Petre Stîngu, Eugen Stănescu, Silvestru Nanu și Vasile Pușcașu. Ofițerii politici Sucegan și Avădanei știau de fiecare dată când cineva murea din cauza bătăilor, dar spuneau: 'dă-l în p... m... că a fost un bandit', atrăgând atenția agresorilor să nu mai omoare: nu voi răspundeți... voi sunteți deținuți, n-are ce vă face, ci eu răspund. Ce, vreți să mă băgați în pușcărie? Asta nu trebuie să vă descurajeze, însă fiți mai atenți și țineți-i în frâu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
perioadă, alții susțin că el a fost convins până în ultimul moment că va fi eliberat și încadrat în Securitate. Prin toamna lui 1951, deținuții au fost scoși la muncă în ateliere, probabil la cererea administrației, și nu a 'comitetului' de agresori, fapt care a determinat adoptarea unei noi tactici din partea grupului Țurcanu-Popa, care i-a împărțit pe cei care mergeau în ateliere în două grupuri: unii care au fost obligați să se manifeste deschis ca fiind de partea regimului comunist, iar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
continuarea acțiunii. După plecarea lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și le-a povestit lui Zbranca, Bogos, Juberian și Mărtinuș (cu toții rămași în închisoare) că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că, probabil, vor fi anchetați pentru acțiunea lor și că nu trebuie să implice administrația, moment în care Popa a reacționat: 'dacă este vorba să fim trași la răspundere, apoi eu am să spun totul'. După ridicarea unei părți a agresorilor pentru cercetări, acțiunea a încetat, practic, la Gherla. În luna ianuarie 1952, Avădanei i-a spus lui Juberian să nu mai încerce să obțină informații de la cei din închisoare. Până în martie 1952, Juberian, Mărtinuș și Livinschi au luat poziție împotriva
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ironizat pe Voin atunci când acesta i-a spus că a fost sincer în acțiunile sale. Acțiunea de la Canal nu s-a putut intensifica prea mult din cauza specificului coloniilor de muncă, unde primordială era îndeplinirea normei. Bătăile aveau loc seara, iar agresorii încercau să le mascheze atât vizual, cât și sonor. Dar pentru că deținuții lucrau în aer liber, comunicarea era mult înlesnită iar torturile nu au putut fi tăinuite. Capitolul II Oprirea acțiunii. Înscenarea proceselor Momentele încetării acțiunii. Închisori Analizând momentele și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Generale a Penitenciarelor. Transferul la Gherla al lotului care îi cuprindea pe Popa 'Țanu', Vasile Pușcașu și alți lideri importanți ai acțiunii de la Pitești, în iunie 1950, în condițiile în care Țurcanu și, probabil, și celelalte vârfuri de lance ale agresorilor credeau că vor fi eliberați, ar putea constitui motivul pentru care torturile au continuat, cu și mai mare brutalitate, atât la Pitești, cât și la Gherla. A fost primul moment în care deținuții care colaborau cu Securitatea și administrația penitenciarelor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
atunci când 'piteștizații' erau scoși din teroarea permanentă în care fuseseră ținuți luni de zile erau lipsiți de inițiative proprii pentru continuarea acțiunii violente. torturat, fără a implica în nici un fel autoritățile, prima etapă a constat în obținerea de acuzații împotriva agresorilor din partea celor care au fost schingiuiți. Au fost chestionați, în decursul lunii aprilie și la începutul lui mai 1952, opt victime ale sistemului Pitești: Gabor Chirică, Constantin Teja, Gheorghe Chirculescu, Alexandru Matei, Aurel Obreja, Ion Pangrate, Virgil Maxim și Aureliu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
își vor intra în rol începând din martie 1953 și până în august 1954, puneau toate întrebările după un program bine stabilit. În schimb, în etapa cercetărilor preliminarii despre care am vorbit mai sus, întrebările sunt benigne și fără tentă. Anchetele agresorilor s-au desfășurat în două mari centre: la Ploiești (martie 1953-august 1954) și Râmnicu Sărat (iunie 1953-iunie 1954). Sunt necesare unele precizări despre cum erau realizate anchetele. Cel care scria procesul-verbal era întotdeauna anchetatorul, deținutul urmând doar să recitească și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru a fi eliberat înainte de termen. La Pitești a dus o 'activitate criminală', a maltratat deținuți și l-a ucis pe Bogdanovici din ordinul lui Țurcanu, continuând ulterior activitatea la Gherla. Rechizitoriul îl prezintă ca fiind cel mai sadic dintre agresori, menționând că l-a torturat două luni de zile pe Vintilă Vais (Weiss). Pușcașu este acuzat și că ar fi scos material informativ din închisoare prin Grigore Romanescu. Vasile Păvăloaie ar fi fost pregătit pentru a deveni legionar în 1939
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
legionari, teroriști, diversioniști și spioni' care să activeze și după ieșirea din închisoare, dar apoi recunoaște că: 1. Rechizitoriul 'uită' să menționeze dacă Păvăloaie a fost sau nu torturat în aceste camere și se concentrează doar asupra activității sale de agresor de la Gherla. Mă îngrozesc de ceiace am făcut, căci un om normal nu putea face acele acte criminale și odioase, decât un legionar criminal, descreerat, înnebunit, deformat, animalizat, fără nimic omenesc în el, educat de criminala organizație legionară putea să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost condamnat. Eliberat în 1947, a fost rearestat în anul următor și închis la Jilava după proces. La începutul lui februarie 1949 a fost dus la Pitești, unde s-ar fi înțeles cu Țurcanu să treacă formal de partea agresorilor, după doar câteva palme. A luat parte la bătăi (inclusiv asupra lui Bogdanovici, care a murit din cauza bătăilor sale, ale lui Roșca și Pușcașu), a cules informații și a pregătit cadre pentru acțiune, activând, din iunie 1950, în același fel
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
implicați în evenimente având loc la Suceava, înainte de a apărea soluția violentă, condamnarea sa datorându-se poziției de vârf pe care o ocupase în Mișcarea Legionară. În ceea ce privește grosul lotului, cu toții au fost torturați și abia apoi au trecut de partea agresorilor, iar unii dintre ei nici nu au făcut parte din echipe de agresori. Rolurile lui Cristian Paul Șerbănescu ori Constantin P. Ionescu au fost mai degrabă organizatorice la Gherla, în timp ce Pafnutie Pătrășcanu, Octavian Voinea, Dan Dumitrescu, Cornel Pop ori Constantin
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sa datorându-se poziției de vârf pe care o ocupase în Mișcarea Legionară. În ceea ce privește grosul lotului, cu toții au fost torturați și abia apoi au trecut de partea agresorilor, iar unii dintre ei nici nu au făcut parte din echipe de agresori. Rolurile lui Cristian Paul Șerbănescu ori Constantin P. Ionescu au fost mai degrabă organizatorice la Gherla, în timp ce Pafnutie Pătrășcanu, Octavian Voinea, Dan Dumitrescu, Cornel Pop ori Constantin Juberian au fost printre cei mai torturați. Câteva exemple: Voinea activase într-un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Coriolan Gherman, Steier ori Fuchs. Deși suntem de acord că mai sus menționații au fost implicați în evenimente, considerăm că nici unul dintre deținuți nu trebuia condamnat. Singurul semn de întrebare se menține asupra celor cinci care s-au alăturat grupului agresorilor de la Suceava, dacă este adevărat că nu au fost presați moral și fizic-însă din cauza faptului că nu există informații suficiente pentru a putea afirma cu certitudine acest lucru, preferăm să nu arătăm cu degetul decât spre organizatorii acestei acțiuni. Gheorghe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]