4,357 matches
-
săptămînalului ultra-antisemit Der Stürmer), Hans Frank, șeful "Guvernului General" (General Gouvernement) al Poloniei ocupate, Fritz Saukel, șef al lagărelor de muncă forțată (la intrarea cărora se putea citi lozinca cinică Arbeit macht frei). Göring s-a sinucis în celulă în ajunul execuției (capsulă de cianură), se pare cu complicitatea unui locotenent american, iar Robert Ley, chimist și lider al "Frontului Muncii" (Deutsche Arbeitsfront, unicul sindicat oficial german, nazificat), se sinucisese și el în celulă la 26 octombrie 1945, înainte de începerea procesului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
armatei imperiale) care preconiza evitarea deschiderii a două fronturi de luptă în același timp. Acum, odată cu ieșirea Franței din luptă, Germania este liberă să atace URSS. Nici astăzi istoricii nu sînt unanimi în a aprecia mobilul acțiunii lui Hess în ajunul atacului asupra URSS. Poate că a vrut să negocieze pacea cu Anglia. Hitler l-a dezavuat imediat și l-a declarat nebun (dar i-a acordat soției sale o pensie). Winston Churchill l-a considerat un caz mental și nu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu a fost suficient de puternică ca să învingă, atunci nu merita să supraviețuiască. Recunoaștem vechea paranoie L'État c'est moi! Himmler s-a sinucis, luînd cianură, la Lüneburg în 1945, iar Göring, în același mod, în octombrie 1946, în ajunul execuției. ** La Hiroshima, bomba numită cinic "Little Boy" a fost lansată de pe o superfortăreața zburătoare de tip B-29, cu numele de "Enola Gay" (era numele mamei pilotului). Orașul a fost distrus în proporție de 68% (după alte surse doar 42
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ar fi venit. Ei își dădeau seama căeste vorba de o slavă, care nu mai era efemeră ca pe Tabor, ci o per-manență prin Învierea Sa, ca un Tabor permanent chiar și la Parusie.De aceea, la întrebarea lor în ajunul Înălțării: „Oare acum vrei săstatornicești împărăția lui Israil?” (Faptele Apostolilor 1, 6), Mântuitorul a răspuns: „Nu e treaba voastră a ști anii și vremile pe careTatăl le-a pus în stăpânirea Sa. Ci veți lua putere, venind Duhul Sfântpeste voi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
rurale, în principal la ferme. Pe la 1820 cînd instituțiile politice ale democrației poliarhice (a bărbaților albi) aveau deja un fundament solid, la o populație de zece milioane locuitori, mai mult de nouă din zece trăiau în continuare la sate. În ajunul Războiului Civil, în 1860, cînd țara avea mai bine de 30 de milioane de locuitori, opt din zece americani trăiau în zonele rurale. America pe care Alexis de Tocqueville a descris-o în Democrația în America era de tip agrar
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
voie, greșeală, ispită, a izbăvi). Uneori, prin Biserică, termenii respectivi au trecut din limba literară în graiul popular; așa se explică faptul că, în română, termenii post și pomană au înlocuit vechile cuvinte latinești sec (păstrat în Lăsata secului) și ajun, respectiv cumând, cumândare/ comândare < lat. comandare. Rămân însă mai multe necunoscute. Care erau termenii latinești moșteniți folosiți de români înainte de apariția unor termeni ca evanghelie, călugăr, luați din slavonă? Cum arăta Tatăl nostru înainte de influența slavonă? Când au încetat românii să
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fel de mâncare accesibil, ieftin. Din nefericire, acest proces a dus și la apariția unor monștri culinari precum „bogacii“, descriși de I.A. Bassarabescu ca „respingătoare prăjituri ale săracilor“: „Gurile rele povesteau că în compoziția lor intră toate rămășițele din ajun: resturi de covrigi uscați, de plăcintă cu carne și brânză, de brânzoaice mucegăite ș.a. Erau bine frământate la un loc de mâini îndoielnice, dar viguroase, ce izbuteau să scoată din cuptor o alcătuire marmoreeană, de o culoare tristă, bolnăvicioasă.“ Revenind
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Bulgaria Iată o capama care nu a mai păstrat din rețeta originală decât numele. Este un amestec fastuos de cărnuri, specific regiunii muntoase de la poalele masivului Pirin-Planina. Prepararea acestei rețete necesită mult timp și răbdare. De obicei, se gătește în ajunul Crăciunului. Carnea tocată se amestecă cu ceapa tăiată mărunt, cu orezul, boiaua iute și sarea. Cu o parte din amestec se umple găina, iar restul se învelește în foi de varză murată, sub formă de sarmale. Se tapetează fundul unei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la ceva unitar din partea lor; jocul lor este rând pe rând puternic și slab, cald și rece, plat și sublim. Mâine nu vor reuși în locul în care au excelat astăzi; în schimb, vor excela în ceea ce nu au reușit în ajun. În timp ce comediantul care va juca din rațiune, studiind firea omenească, imitând în mod constant vreun ideal, din imaginație, din memorie, va fi unul singur, același la toate reprezentațiile, mereu la fel de perfect: totul a fost măsurat, combinat, învățat, ordonat în mintea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajului. Ruy Blas, care nu are nimic dintr-un lacheu, nu este decât "o abstracțiune a domesticității care sfârșește pierzându-se printre stele"93. "Livreaua, în viață, a fost accidentul unei ore, scrie Zola în Autorii noștri dramatici. Poet în ajun, mare ministru a doua zi, el nu ține probabil deloc seama de scurta lui trecere pe la don Salluste. Mulți oameni superiori au avut momente mai dificile și au pornit de tot atât de jos. Atunci de ce atâtea nazuri, cu acest cuvânt de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fost odată, a fost... ce n-a mai fost...!“, din ochiul închis șiroind lacrimi pe obrazul mutilat. Bietul om... asculta glasul pădurii și plângea... plângea și povestea povestirea nescrisă, a Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al Bobotezei de crăpau în cuib ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zadarnic îl stingeau într-un loc, că se răspândea într-altul. Europa întreagă, încă sceptică ieri, era pradă focului... În fiecare clipă măcelul era pe punctul de a izbucni. Lumea se simțea la voia întâmplării ...aștepta. Europa prezenta aspectul unui ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă era în toi... Glasul puternic, al unui bărbat spătos, cu fața stacojie, cu gât gros și o coamă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce n-a văzut... niciodată, nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură, povestiri de vitejie din războiul neatârnării, zguduitoare pentru sufletul omenesc. Anton își mai aprinse o țigară, privind-o îndelung... de parcă ar fi citit pe ea o cronică
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tare păcat că nu am ținut legătura. Sper sincer că asta o să ajungă la tine! De-atunci am îngropat trecutul. Și am vrea atât de mult să te avem la nunta noastră. Dacă vii, ești invitată și la cina din ajun. Găsești detaliile în plic. În stil foarte american, dar știi tu cum e! Și, desigur, poți să aduci pe oricine ai avea în viața ta acum. Darcey se holbă neîncrezătoare la felicitare. Apoi deschise al doilea plic. Era o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
numele de Darcey Clarke de o mie de ori în caiețelul pe care îl ținea încuiat în șifonier; apoi făcea cocoloș foaia de hârtie, nu cumva să aducă ghinion să scrie numele înainte să își formuleze el cererea. Săptămâna din ajun (temându-se să nu îi pună întrebarea mai devreme, stricându-i astfel planurile pentru o noapte de pasiune și mâncare), Darcey răsfoi cartea de bucate a lui Minette în speranța de a găsi prima cină perfectă pentru omul care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de vedere, tu te-ai descurcat excelent, fu de acord Stephen. Trebuie să te fi descurcat bine, altfel nu făceai atâta tevatură. — Cum adică tevatură? întrebă Nieve. —Castele, moșii, oaspeți din toată lumea... șampania cea mai scumpă, o masă festivă în ajun - în ajun, ce naiba! E o repetiție finală, explică Nieve răbdătoare. O cină fără formalități cu prietenii mei apropiați și oamenii care vin de departe. Prietenii mei din America or să fie acolo. Așa se face, spuse Gail. Am citit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tu te-ai descurcat excelent, fu de acord Stephen. Trebuie să te fi descurcat bine, altfel nu făceai atâta tevatură. — Cum adică tevatură? întrebă Nieve. —Castele, moșii, oaspeți din toată lumea... șampania cea mai scumpă, o masă festivă în ajun - în ajun, ce naiba! E o repetiție finală, explică Nieve răbdătoare. O cină fără formalități cu prietenii mei apropiați și oamenii care vin de departe. Prietenii mei din America or să fie acolo. Așa se face, spuse Gail. Am citit și eu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
atunci când spusese că avea câte o mostră din fiecare - pe masa mare din mijlocul încăperii se aflau tot felul de pahare, tacâmuri, porțelanuri, suporturi de șervețele, fețe de masă, flori, scaune și perne, pe lângă darurile pentru invitații la cina din ajun. Sunt superbe, murmură Nieve luând în palmă unul din medalioanele-suvenir. Mă bucur că îți plac. Bun. Lorelei începu să aranjeze lucrurile atât de repede încât Nieve fu uluită. — Așa va arăta o masă. Făcu un pas în spate, lăsând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Pe cine? întrebă Nieve. Pe mire. —Aidan, oftă Nieve. De ani de zile. Trăim impreună de ani de zile. De aceea vreau ca totul să fie nemaipomenit. —Trebuie să discutăm despre lista invitaților, zise Lorelei. Și despre repetiția finală din ajun. Nu că vei avea nevoie de cine știe ce repetiție. Biserica din Rathfinan e micuță - va fi plină până la refuz de invitați, dar va arăta grozav. O să mergi doar câțiva pași până la altar și înapoi. Dar fiecare trebuie să știe ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o moleșise și își dădu dintr-odată seama că nu merita efortul. Ghivecele probabil că vor arăta superb, oricum. Probabil că nu contează, se învoi ea. Sigur că nu! Zău așa, Nieve, va fi o zi extraordinară. Și cina din ajun la fel. Am ales restaurantul și e de departe cel mai bun din zonă. Va fi un meniu cu specialități din pește și fructe de mare, cu diferite alternative pentru vegetarieni. Va fi de o mie de ori mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Să fie așa cum fusese Darcey cu atâția ani în urmă. Cum se făcea că se îndrăgostise de două femei atât de diferite? Și sub ce semn al astrelor stătea această întâlnire cu fata cu care aproape că se însurase în ajunul căsătoriei cu femeia pe care o iubea? Darcey nu îi spuse nimic lui Minette despre întrevederea cu Aidan. Mama ei se întorsese împreună cu Malachy la cincisprezece minute după ce bărbatul plecase. Darcey încă tremura de emoția revederii, dar fu scutită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Așa că și-ar putea pierde slujba. Dar e clar că sunt destul de înstăriți... S-ar putea să fie în regulă, se învoi Darcey. S-ar putea totuși să nu fie. — Ar trebui să spunem ceva? se întrebă Carol. Adică, e ajunul nunții ei. Chiar trebuie să afle? Și dacă da, o să-i spună vreuna din noi? conchise Darcey mohorâtă. Încă se întreba ce să facă atunci când o văzu pe Nieve îndreptându-se spre ea. Tocmai își terminaseră de băut cafeaua, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]