7,971 matches
-
care nu-i iubesc, dragilor, voi ați întârziat cu milenii, peșterile nu mai sunt loc de inspirație. Ce spune poetul Vălăreanu? - Pe corzile la harpe îmi sun cântecul pe corzile la harpe așez în cuvinte, fior tremurat de glas, pâna-mi alunecă sub până un șarpe singur, tristul poem gravat în plexiglas. plâng vocalele umilite-n lacrimi coboară înțelesul uimitor de clar, îmbracă în sunete negrele pătimi cu un ceremonial tăios de sticlar. au sufletul lemnului, al pietrei rare inima-n lacrimi
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
unde omenirea a căzut, fără voia ei, pare că pentru veșnicie?!... În tot acest marasm planetar, ce sărbătorește prin urlete de foame și disperare, în mod global, desigur, Ziua internațională a (ne)muncii, vorbele lui Verșinin din „Trei surori” îmi alunecă prin minte cu repeziciunea deloc metaforică a unui fulger căzut cu patimă în mijlocul furtunii: „Hai să visăm... bunăoară... la viața de peste două-trei sute de ani!...” Nu mai pot. Deja începe să mă ia cu frig. Magdalena ALBU București 1 mai
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
șerpuiește ca o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce răsare printre brazi sau împunge cu aplomb oceanul albastru al cerului. În regatul munților te apropii din ce în ce mai mult de sufletul naturii și spiritul pietrei milenare, fascinat în aceeași măsură de multitudinea de imagini care
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
steaua, bate vântul, lipiți toți de cu pământul, ne scufundăm în vechime timpul trece, timpul vine, mai înviem și mai murim înmugurim, ne desfrunzim și uite-așa-n veșnicul rit o lume-ntreagă a murit, o altă lume se devoră, alunecând din oră-n oră pe bolta arsă-a altui soare și viața asta tot nu moare. duminică, 26 mai 2013 Referință Bibliografică: lumea mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 877, Anul III, 26 mai 2013. Drepturi
LUMEA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354933_a_356262]
-
în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E vremea nucilor ce cad s zbat la vânt molatec gând tu firea mea subțire borangic de creolină odinioară fină de sulfină te pleci cu împletita salbă și te aluneci peste firele de verde iarbă -Mai stai frumoasa mea secundă să te presar pe vaporoasa undă miros de mere coapte și gutuie pe decolteu de sân să suie Referință Bibliografică: BALADE-N ACOLADE 1 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN
BALADE-N ACOLADE 1 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354948_a_356277]
-
de amănunte de nostalgica lui fiică, reliefate fiind file din istoria veche de peste 2500 de ani a localității, evoluția de-a lungul vremii, de la întemeiere și până la nebunia societății românești contemporane, neuitând să evidențieze pe alocuri și aspectele ei dureroase: Alunecând prin hățișul amintirilor, încerc să las ceva mai în umbră unele aspecte mai întunecate - deși nu le voi uita nici pe acestea - și să scot la iveală cu lumina și căldura sufletului, ceea ce a fost demn de reținut și de
ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355282_a_356611]
-
sînt, mai degrabă, poetice. Un text critic este indigest, autorul-critic rîvnind să aibă el ultimul cuvînt și să prindă cu un bold firavul fluture în panoplia cu molii! Dar literatura este viață clocotitoare, nu o pojghiță de gheață pe care alunecă balerinele ieșite la pensie! Texte critice sînt greoaie ca definiție, definiții, datări, evaluări, condiționări pe calapoadele patului lui Procust, pentru că nici un scriitor nu se poate înscrie într-un curent, conștient find că, procedînd astfel, dacă va înnota împotriva curentului, va
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
și deodată două scări se înalță din mine pentru tine din tine pentru mine și ne ridicăm înspre cer sprijinindu-ne unul pe altul. Sfântul acesta care mă iubește nu mă întreabă despre greșelile mele nici despre greșelile altora De câte ori alunec El îmi luminează cărarea când nu o văd mă ia de mână Drumul nostru nu poate fi decât împreună îmi spune De câte ori mă pierde îi cade o lacrimă De câte ori îl pierd mi se face teamă. Nu, nu vreau să plec
DRUMUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355357_a_356686]
-
în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Zăludă mi-e teama ce-atârnă prea grea Acuma cînd trăsnetul scuipă a moarte Mă supără steaua ce-aprinde în noapte Revolta ce-mbracă din nou umbra mea... Mi-alunecă frigul spre crucea de fum Se tânguie toamna scâncind violet Citesc , aplecată un nume discret Cu litere șterse pierdute în drum... E numele meu ce se-așterne tăcut În ordinea vârstei eu sunt cea mai mică Tu, dală de piatră
AZI, TRISTEŢEA MĂ OMOARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355383_a_356712]
-
Se tânguie toamna scâncind violet Citesc , aplecată un nume discret Cu litere șterse pierdute în drum... E numele meu ce se-așterne tăcut În ordinea vârstei eu sunt cea mai mică Tu, dală de piatră, te rog! te ridică! S-alunec în moarte cu tot ce-am avut... Să cânt și să plâng amintiri și uitări Poate-ntr-o lume , o alta, de vis Unde doar mie în gând mi-am promis Să-mi logodesc lacrimi și depărtări... Toamna mă plânge
AZI, TRISTEŢEA MĂ OMOARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355383_a_356712]
-
n-aș putea să v-o descriu ea locuiește în gândul meu și e mult mai frumoasă decât cuvântul. o caut pe femeia Aceasta mai subțire decât un fir de iarbă cu dragostea roua pe buze mlădiindu-se întinzându-se alunecând înălțăndu-se mai ușoară decât vântul, la fel ca și ploaia s-ar prelinge îniubindu-mă, înmângâindu-mă îndrăgostindu-mă o caut pe femeia Aceasta printre toate femeile e femeia leagăn e femeia pasăre dulce mângâiere a clipei o caut ca și cum m-aș
O CAUT PE FEMEIA ACEASTA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355395_a_356724]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > EA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ea, alunecă rouă pe ierburi trupul ei firav pai e de grâu parul cel negru îi curge pârâu soarele cască, trezit în târziu, degetele-n păr și le-ncurcă orbit de frumoasa, ce prin pasu-i zglobiu sânii-și coboară și urcă. ea
EA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355433_a_356762]
-
dorm la mine în grădină cu greierii ,cu privighetorile și multe alte păsări de toate culorile. Ei luminează câmpiile fiind nași de cununie la mai toate florile. Iubito,am să te culc împreună cu sânzâienele,cu albăstrelele cu cosânzenele,vreau să aluneci ușor printre ierburi și flori și-n pat de mătase cu vorbe frumoase ne-om iubi împreună sub clarul de lună. Referință Bibliografică: Vis de iubire / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie
VIS DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355447_a_356776]
-
suflet care speră, doritor. E visu-nșelător în care ne-adâncim , Zicând mereu că totu-i ca-nainte Iubirea noastră-i curgere cuminte Și clipele curgând sunt pline de amor. Eu gura ta pe buze o mai simt, Și palma ta alunecând domol Pe trupul meu descoperit, frivol, Pe patul ce păstreaza parfumul de iacint ; Pe când la fel ca ieri iubiri-i simt dulceața În geamuri ca un clopot îmi bate dimineața. Referință Bibliografică: Trezirea din vis / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare
TREZIREA DIN VIS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355492_a_356821]
-
doar miei la tăiere în preajma ghilotinei bărbaților avuți în de toate mai puțin în dragoste bărbații îmbătrânesc repede de aceea își iau în preajma femei tinere care să le ridice moralul aflat la pământ hai lasă-mă îmi spune el în timp ce alunecă în patul alteia mai tinere gras că un porc bătrân că un munte rece că și un șarpe se gudura la trupul cald al unei fete care știe ca tinerețea e scurtă Referință Bibliografica: cum știu femeile / Valeria Iacob Tamâș
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]
-
Electrice din Oradea, Victor Cmeciu și-a ales în cele din urmă o carieră în presa fiind corespondent la un prestigios ziar central. Nimic nu anunță dezastrul ce avea să i se întâmple. A vrut să coboare din tramvai. A alunecat, iar momentul de dezechilibru avea să îl coste pierderea unui picior. Pe moment, a simțit doar câteva furnicături. Căzut la pământ, a încercat să-și recupereze pălăria azvârlita la câțiva metri. Abia apoi a observat că piciorul drept este zdrobit
SA AJUTAM UN COLEG JURNALIST HANDICAPAT AJUNS INTR-O SITUATIE EXTREMA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356771_a_358100]
-
au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea din amintiri au secat apele odată cu lacrimile copilăriei în artere plânge nisip ecou pustiului alunecat printre degete pictează din gând sângerarea cenușie pietrei ce îi crescuse în locul inimii fără durere risipite-n nesfârșirea de stâncă din sare amară se războiesc în gâtul mut temeri târâtoare fără ochi ei au rămas să moară în îmbrățișarea gleznei
MASCA ARLECHINULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356827_a_358156]
-
urmează nimic nimeni uneori îmi desperecheam diminețile îngrămădite în pielea copacului crescut într-un piept de foame și mă gândeam oare arborii ar putea să se îndrăgostească oare drumurile țin minte toți oamenii iar dacă o jumătate de vânt ar aluneca ușor într-o jumătate de lume cu o jumătate de viață în cerul gurii în care jumătate de dumnezeu ne-am arăta cu degetul? Referință Bibliografică: într-un roi de ochi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 671
ÎNTR-UN ROI DE OCHI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356831_a_358160]
-
din odăile înăbușite în podeaua de frunze ruginii ce și-au dăruit verdele la pragul ușilor deschise până descopăr firul ierbii căzut în ochiul meu stâng obrazul din care a dispărut complet sărutul medita la tinerețea unor vise ce-și alunecau tremurarea între ridurile timpului priveau geloase cum se împletește lumina în tremurul apei de când au încolțit pietre mai ți minte când ți-am sfârtecat lacrima? nu ai înțeles de ce sângerarea tălpilor este ca un frunziș unde arborii au aripi și
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
care le parcurgem odată cu ele. Toate suntem înlănțuite într-o mișcare feministă universală, infinită, rotitoare și de sine stătătoare. Prinse pe pământ doar ca niște plante de carne, sau ca niște morți electrici, așa cum sunt bărbații noștrii acum, noi toate alunecam acum împreună cu Luna și cu Soarele și doar sufletele noastre migrează mereu prin alte locuri, prin trupuri succesive. Și mai trebuie să știm, scumpele mele doamne și domnișoare, ca Soarele e semnul vieții, Luna e semnul morții, Soarele e fierbinte
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
mă ajute! Eram la mare ananghie și nu știam ce să mă mai fac. Viața are și astfel de lunecușuri. Urci, apoi cobori ... și, cînd ți se pare aproape imposibil să te mai ridici din partea inferioară a spiralei, simți cum aluneci din nou pe o curbură superioară. Pînă la urmă, dacă teoria este corectă, spirala este continuu ascendentă chiar și atunci cînd ai senzația că se prăbușește cu tine și, cînd colo, ea face saltul calitativ. Și îl mai aștept să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
pe mâini de zei, aripi risipite pe cărările ce duc spre cer, planează infinite ferestre sub urechile jeluirilor, ne trebuie o planetă a noastră curată căreia să-i punem aripi, să uităm să mai tragem cu praștia în păsările ce alunecă dinspre fereastra Ta. Nu vreau ca nisipul să migreze într-o clipă târzie spre un alt mileniu spre o altă veșnicie. III Lovește dunga cerului secolul XXI păsări zboară de-a lungul râului asemeni Terrei în toamnă Lovește dunga Pământului
ORAŞUL TRISTELOR RUINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356893_a_358222]
-
dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în ureic gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat știți când și pe bune una gândeam și alta eram îndemnați a spune. Resturile zilei Înserarea a strâns orele pe făraș și resturile zilei abandonate de noi; speranțe, certuri, idei, chiar un vechi
PASĂREA ZBORULUI IMATERIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356910_a_358239]
-
urmează nimic nimeni uneori îmi desperecheam diminețile îngrămădite în pielea copacului crescut într-un piept de foame și mă gândeam oare arborii ar putea să se îndrăgostească oare drumurile țin minte toți oamenii iar dacă o jumătate de vânt ar aluneca ușor într-o jumătate de lume cu o jumătate de viață în cerul gurii în care jumătate de dumnezeu ne-am arăta cu degetul? Citește mai mult mi-au plăcut mereu constantele liniile drepte și mersul de-a lungul umbreica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
umbreica un avertisment că după mine nu mai urmează nimicnimeniuneori îmi desperecheam diminețile îngrămăditeîn pielea copacului crescut într-un piept de foameși mă gândeamoare arborii ar putea să se îndrăgosteascăoare drumurile țin minte toți oameniiiar dacă o jumătate de vântar aluneca ușor într-o jumătate de lumecu o jumătate de viață în cerul guriiîn care jumătate de dumnezeu ne-am arăta cu degetul?... VII. ACEST ZID POARTĂ NUMELE TĂU, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 670 din 31 octombrie 2012
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]