2,969 matches
-
aș păși. Se prea poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic nimic. Și sunt dăți când zâmbesc cu bunăvoință, amabilă. Și pot fi tristă. Sau de o veselie excesivă, râzând pătrunzător cu acea voce de fată, cu tinerețe, încât umplu întreg salonul cu el. Filip, ce bucurie! Lui, care, curtenitor și cavaler, săritor chiar s-a purtat atât de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
această minusculă remarcă, pe care, ca de obicei, nimeni nu știu cum s-o ia, dar care nu împiedică pe nici unul dintre ceilalți șapte să-și întoarcă privirile nedumirite către el. - Poftim? se opri derutat povestitorul. - De victimele lui dragi, repetă amabil cel care întrerupsese și inclusiv zâmbi prietenos, arătând că nu dorise să comunice nici mai mult, nici mai puțin, decât atât. - Sigur. Pe de altă parte, nici nouă, celor cărora ni s-a dat drumul (a venit altul, fără necazuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele veninoase, timpurii, deșirate, ale formațiilor The Rolling Stones și The Doors. Iubindu-mă cu o tipă turtită, ambiguă, amabilă, înfricoșată. Cu picioarele ei, ridicate într-un anumit fel, amintindu-mi de-o orfană care-și lua singură toate bucuriile pe care reușea să 321 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI intuiției mă scotea din țâțână. Fiecare va ști să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea se dovedi într-atît de înfricoșată, încît îmi spuse că eram singurul ei iubit. Și mie mi s-a frânt inima de durere, fiindcă simțisem că fata aceea fusese cât putuse ea de amabilă, că se temea și că ar fi fost mai corect, din partea mea, să nu-i fi întețit răsuflarea prin nimic. Iar acum, deși se temea și mai mult, eu am continuat cu îmbrăcatul și mi-am pus și pantofii. Iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vesel. Hai să-ți sărbătorim însănătoșirea, spuse el. Cred că în seara asta putem tăia un pui. De fapt, domnule Vultur, cum curățatul legumelor și celelalte treburi ne privesc în acest moment pe doamna O’Toole și pe mine, ești amabil s-o faci dumneata? Vultur-în-Zbor nu prea avea cum să refuze. Luă cuțitul care i se întindea și ieși în curte. îi trecu prin minte că era prima sa ieșire conștientă pe insula Calf. După ce ieși, Dolores veni șovăitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar, mai presus de toate, acasă însemnau ferestrele, ferestrele închise, acești ochi închiși ai unei vieți în adăpost, strălucind de mulțumire. Vultur-în-Zbor s-a oprit un moment. Virgil l-a privit curios și apoi, pe nesimțite, i-a întors gestul amabil, stăvilindu-și cuvintele care i-ar fi tulburat liniștea. Ferma era așezată la marginea drumului. Era lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc, fermecat, pe Vultur-în-Zbor. în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ești înțelept că stai deoparte. Vultur-în-Zbor simți un fel de rău la stomac. — Aruncați-l afară, urlă o voce din spatele încăperii. Aruncați-l afară ca pe bețivani! O’Toole rânji. — Cale-Bătută! strigă el. Dă o mână de ajutor, dacă ești amabil. îl ridicară de o parte și de alta pe Virgil Jones și-l târâră către ușă. Vultur-în-Zbor îi urmări cu privirea. Unu. Doi. Trei. Și, cu o bufnitură, Virgil ajunse pe pavaj. Elfrida Gribb, alarmată, s-a repezit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care era biroul unde fusese chemată pentru interviu. Intră șovăind. Încrederea se estompase ușor pe parcursul drumului care păruse că nu se mai sfârșește, dar mai ales în fața clădirii impozante. La recepție fu întâmpinată de o doamnă foarte drăguță și amabilă care o îndrumă spre etajul la care se dădeau interviurile pentru angajare. Etajul 7. Urcă în lift și o ușoară amețeală o făcu să se sprijine de perete. Din cauza emoțiilor și a pregătirilor, nu mâncase nimic de dimineață. Se simțea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Mă interesează prima impresie... v-am văzut citind și... m-am gândit să... Din sacoul pepit Îi atârna o batistă la piept, pe care o folosi iarăși pentru a se șterge la gură. Bine, i-am spus pe un ton amabil, căutând să Înțeleg ce voia și Încercând să intru În “jocul” său (cu nebunii nu tre’ să te pui niciodată, nu-i așa? să-i contrazici ori mai știu eu ce...). Înainte să scoată vreun sunet, s-a ridicat În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
conducere și era furioasă că trebuise să facă loc unui novice În domeniu, să nu Îl țină pe noul șef departe de câmpurile minate - mai mult decât atât, putea fi convinsă ușor să-l ghideze spre ele cu un zâmbet amabil pe buze. Clubul Suckling, vineri, la prânz —În regulă, haide să mai aruncăm Încă o privire pe astea. Candy nici măcar nu Încearcă să-și ascundă disprețul: — Tatăl tău, un tip care nici măcar nu-și aduce aminte numele propriilor copii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
oamenii obișnuiesc să poarte haine. Aflându-mă aici, mi-aș dori să am polaroidul ca să pot imortaliza expresiile de pe fețele prietenelor mele când intră pe ușă. În cazul lui Momo, șocul e imediat Înlocuit de buna creștere și o Întreabă amabil pe blonda de la recepție: —O, de când ați deschis? Nu suntem singurele femei din Suckling Club, un imperiu al bărbaților, aflat În perimetrul principalului centru financiar al lumii, dar suntem singurele care nu-și expun sânii. Toți cei care-și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-i las pe bărbați cu gura căscată cu șervetele și oasele lor de pește. A murit doar de șase luni. Îmi dau seama acum că Robin a Început să-mi spună de cineva pe nume Sally. Adorabilă, incredibil de amabilă, obișnuită cu băieții — are și ea doi. Nu chiar de calibrul lui Jill, dar până la urmă cine ar putea fi? Ridică din umeri neajutorat. Și are atâtea calități, Sally asta, și apoi băieții au nevoie — Alex nu are decât zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dulce. Pe-acolo se primblă o fată-în albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mână Și șoptea: mă iubește... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și - proastă, Când aștepți pe amant, scriitor la subprefectură, Tânăr plin de speranțe venind cu luleaua în gură... Soarele-a apus, iar luna, o cloșcă rotundă și grasă, 80Merge pe-a cerului aer moale ș-albastru și lasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cap și fără să comenteze, gata să accepte orice comportament din partea străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și gîndurile. Rămas aproape singur În tot cimitirul, renunțase la surîsul amabil, iar acum trăsăturile fine Îi erau marcate de o expresie gînditoare. O emoție apropiată regretului părea a-i licări În ochi, dar făcu un gest care sugera resemnarea și porni către poartă. CÎnd am plecat și eu, cîteva minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fruntea brăzdată de stresul efortului de a-și susține cacealmaua absurdă. Era mai palid, ca și cum soarele din Estrella de Mar s-ar fi șters de pe fața lui, dar părea liniștit și Împăcat cu sine Însuși cînd Îmi oferi un zîmbet amabil și o strîngere de mînă, iute Întreruptă de polițistul care Îl păzea. Nu participă cu nimic la audieri, dar ascultă concentrat tot ce-i spunea translatorul, dînd din cap aprobator pe anumite pasaje ca să sublinieze, pentru judecător, rolul principal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
motorul mergînd la ralanti. Traversă zona verde din centru către o cafenea cu terasă aflată lîngă un chioșc de ziare și se așeză la masa celor doi frați care-și petreceau nopțile prin fața discotecii de la Clubul Nautico. Cam nevricoși, dar amabili, acești foști vînzători de mașini din East End Îmi ofereau cîteodată discounturi generoase la hașișul marocan proaspăt livrat cu șalupele puternice de ale căror motoare se ocupa cu mînă de expert Gunnar Andersson. Lăsîndu-și pe masă paharele de ceai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care nu le are la inimă. — V-aș sugera să vă odihniți cîteva minute, Îmi spuse În timp ce descuia ușa de la intrare. Puteți lua un taxi pînă unde v-ați parcat mașina. Cred c-a fost un chin pentru dumneavoastră. SÎnteți amabil, doctore. Nu cred c-am fost În pericol. Se pare că am talentul să-mi dau cu dreptu-n stîngul. — Mie chestia cu deltaplanul ăla mi s-a părut destul de amenințătoare. Și cu motociclistul. Estrella de Mar e mai periculoasă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
radia de frumusețe. — Jos cu hainele! Bobby, nătărău frumos ce ești! — Jos, jos, jos! Charles, dă-i ordin să se dezbrace! Femeile de lîngă mine țopăiau În tenișii lor ca niște majorete, vîjÎind cu rachetele pe deasupra capului meu, iar Crawford, amabil și binedispus, se descheie la cămașă, expunîndu-și pieptul spîn și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcea să țâșnească din el un spirit feroce și serios, cu excepția nasului, a cărui frumoasă linie era stricată de o căzătură de pe cal. Sprâncenele nu erau mai puțin importante decât linia gurii. Când Brummell pronunța un cuvânt mai vesel sau amabil, sprâncenele, dar și ochii săi cenușii descriau o expresie ciudată, care te făcea să te Îndoiești de sinceritatea spuselor lui”1. Să nu uităm apoi faptul - deloc de neglijat - că totuși celebrul dandy nu are atâția bani cât să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
medalionul, În timp ce dandy-i nu Îi făceau pe aceștia să poarte decât ceea ce știți; ei plac femeilor, displăcându-le (să nu uităm nici o clipă această nuanță atunci când trebuie să Îi judecăm). În fine, d’Orsay era un rege al bunăvoinței amabile. Or, bunăvoința este un sentiment cu totul necunoscut dandy-lor. E drept, el avea - ca și ei - o artă a toaletei, nu atât de strălucitoare, dar profundă și, fără doar și poate că, datorită ei, superficialii l-au privit ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
simplu motiv, cel mai tânăr căpitan al celui mai strălucit regiment din armata britanică părăsește serviciul. Îi spune prințului de Wales că nu dorește să se Îndepărteze de el. Era mai strategic decât să-i vorbească despre Londra; și mai amabil. Căci, de fapt, Londra Îl atrăgea. Gloria i se născuse acolo; era Împământenită În acele saloane unde bogăția, plăcerea petrecerii și cel mai Înalt grad de civilizație produc acele afectări fermecătoare care au Înlocuit treptat comportamentul natural. Perla dandysmului rătăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit să ne explice de ce avea satul un astfel de nume. Locuitorii, mărturisi el, cunoscuți dintotdeauna pentru marea lor zgârcenie, sufereau că aveau această reputație. Caravanele negustorilor se fereau să se oprească în satul lor. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
simțeam inclus, împotriva voinței mele, într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat să mă dau la o parte, cu glas glumeț: — Cum poți spune așa ceva, tu care vii să cauți învățătură într-o medersa din Fès? A zâmbit amabil. Nu caut învățătură, căci îngreunează mâinile mai sigur decât un lanț. Ai văzut vreodată un doctor al Legii comandând o armată sau întemeind un regat? În timp ce vorbea, a intrat profesorul, cu mers încet, cu înfățișare maiestuoasă. Din respect, întreaga clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
învestit subit cu o solie, eu care nu împlinisem încă șaptesprezece ani. Unchiul mi-a dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]