2,914 matches
-
rămâne pentru mine un moment de referință în trainingul gospodăresc; polițiștii mi-au spus că ceea ce gătea nu era ieșit din comun decât prin ingredientul secret, cocaina, dar eu nu-i cred... Numărul opt, partener comod, supus, în anumite condiții amant neobosit, cu relații bune, din păcate însurat. Am citit în presă că are șanse mari să devină ministru, este un bărbat cu care mă voi reîntâlni întotdeauna cu plăcere... Numărul nouă, bărbat încă bine, înfocat până să te prindă, prea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tipul cochetei, adulterinei, ambițioasei, voluntarei. Ea încheie triunghiul conjugal prin care Caragiale dezvăluie imoralitatea vremii. Speriată de șantaj și pentru a păstra aparențele, Zoe face uz de lacrimi, leșinuri și alte arme din arsenalul lamentației feminine. Pendulând între soț și amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra tuturor celor din jur. Nae Catavencu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri pe care le-am uitat mă ridică să plec pe străzi adormite... O, pasiuni amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase, „crize”, plimbările continuau, solitar și pe străzi periferice sau, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor se desenează, prima dată, în „Nervi de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor se desenează, prima dată, în „Nervi de toamnă”: „E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stradă, oftează;/ E tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul nu e doar observatorul agitației lor paroxistice, ci chiar unul dintre ei, frămîntat de aceleași
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la rîsul „fără sens”. Acesta echivalează cu o concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice decît orice rațiune. Sînt exaltați și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu ceilalți: „Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu ceilalți: „Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De amanți grădina era plină”. El e amantul din strada goală, singur, în lupta cu „fiorii de nebunie”. Un fel de epilog al tuturor tribulațiilor sentimentale, „în altar” evocă, la rîndul ei, încercarea amanților „cu suflet ruinat” de a se redresa prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu ceilalți: „Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De amanți grădina era plină”. El e amantul din strada goală, singur, în lupta cu „fiorii de nebunie”. Un fel de epilog al tuturor tribulațiilor sentimentale, „în altar” evocă, la rîndul ei, încercarea amanților „cu suflet ruinat” de a se redresa prin rugăciune, de a elimina din minți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și senină;/ Șiatît de goală era strada -/ De amanți grădina era plină”. El e amantul din strada goală, singur, în lupta cu „fiorii de nebunie”. Un fel de epilog al tuturor tribulațiilor sentimentale, „în altar” evocă, la rîndul ei, încercarea amanților „cu suflet ruinat” de a se redresa prin rugăciune, de a elimina din minți gîndurile legate de iubiri profane și de a-și domina, în spațiul sacru, excitațiile. Nu reușesc, iar acest eșec le face „gîndul mai amar” și le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
consiliului județean din Botoșani. De atunci, probabil, i-a rămas în minte figura arogantă a vreunuia dintre băieții mai mari, a cărui siluetă e prinsă într-un vers din „Mitologicale”: „Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și proastă,/ Cînd aștepți pe amant, scriitor la subprefectură,/ Tînăr plin de speranțe, venind cu luleaua în gură...” 1) Pe vremea sa, dar și mai tîrziu, existau „scriitori de poliție”, „sătești”, „de arhivă”, „de poștă”, „de tribunal”, „de vagoane”. Azi, în epoca xerox-ului și laptop
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2) ori își inventează un alter ego „patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
13. Vers din „Negru”, op. cit., p. 21. 14. Op. cit., p. 52. 15. Vezi: Al. Macedonski, „Cînd aripi...”, în Opere, 2, ediția cit., p. 137. La apariția poemului, autorul avea 41 de ani. 16. „Impresii de roman”, în Opere, p. 384. Amanții 1. în mod obișnuit, prin „amant” se înțelegea ibovnicul neoficial, „bibicul”. La Bacovia, cuvîntul e reabilitat, curățat de vulgaritate. 2. Opere, p. 27. 3. Ibidem, p. 83. 4. Ibidem, p. 131. Celibatare și prostituate 1. Opere, p. 82. Conform statisticilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
21. 14. Op. cit., p. 52. 15. Vezi: Al. Macedonski, „Cînd aripi...”, în Opere, 2, ediția cit., p. 137. La apariția poemului, autorul avea 41 de ani. 16. „Impresii de roman”, în Opere, p. 384. Amanții 1. în mod obișnuit, prin „amant” se înțelegea ibovnicul neoficial, „bibicul”. La Bacovia, cuvîntul e reabilitat, curățat de vulgaritate. 2. Opere, p. 27. 3. Ibidem, p. 83. 4. Ibidem, p. 131. Celibatare și prostituate 1. Opere, p. 82. Conform statisticilor, între 1891 și 1900, în Romînia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plimbă o fată-n albastru îmbrăcată, Părul cel blond, împletit într-o coadă, îi cade pe spate..." (cu completări dintr-o variantă): "Fața-i roșă și albă, iar ochii mari albaștri Gura-i micuță, o vișină coaptă; ea rîde-așteaptă Pe amantul ei, scriitor la subprefectură, Tînăr plin de speranță, venind cu luleaua în gură."43 Aleile de vișini și de cireși în floare, precum și salcîmii arătați aici, erau cei din livada lui Eminovici. Printre aceștia, ei își dădeau întîlnire, seara, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
moartea ei, a compus poezia Aveam o muză, pe care zice el "am îngropat-o în zare", referindu-se la frumusețea ei, a scris: "O dată-n viață muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu fericit c-amant al blondei Lede Nebun de amor, eu o vedeam ades." Iar într-o însemnare fugară, din 1883, deci din pragul primei întunecări mintale, el nota, printre altele: Cînd s-a născut bătrînul? (e vorba de tatăl său) 34. Cînd am
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
părea că prudența față de el era exagerată: "Și tu? îmi zîmbești mie, cum altora zîmbești, Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui că mă iubești Și eu? Eu sunt ca alții? Și tu vezi și în mine Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un cîne, Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l dezmierzi: O, rîde-mă, o, cască-mi în față... tu mă pierzi!"194 Nu se poate nici măcar presupune că poetul ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Doamnă, că nu voi, n-am vrut și nu voi să împart cu nimenea iubirea. Ce-i al meu, e al meu și punctum". "Eu voi inima curată și amor vecinic"217. Uneia, care l-a considerat un oarecare, printre amanții de duzină, i-a reproșat: "Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt". Pe lîngă plopii fără soț...) Dar capul aceleia nu putea pricepe nimic din versurile acestea. Dîndu-și seama de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
multe ori, mai ales în Piatra filozofală a fost o asemenea personalitate. Henri a fost un suveran cu defecte care a aruncat Franța în războaie religioase și politice. Lipsit de forță morală, desfrânat și fără scrupule, a fost și un amant înfocat. A incitat-o pe Marguerite care l-a văzut ca pe o personalitate tragică, ce nu-și descoperise încă identitatea. Marguerite i-a urmărit viața și operele și, în 1929, a început să schițeze o carte despre el și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]