4,800 matches
-
obsedat apoi multă vreme: mâna întreagă părea goală, degetele acelea palide și nervoase erau parcă făcute să poarte un inel și inelul acesta le lipsea. Era o mână pură, nelogodită, monahală...” (p.12) Metafora nunții, a ,,nunții în cer”, ,,exprimă ambiguitatea întregii situații” căreia trebuie să-i facă față eroii. Ea este anticipată de acest fragment în care asocierea celor trei adjective sugerează o posibilă traiectorie spirituală a sensurilor romanului: puritatea și religiozitatea iubirii nu pot fi regăsite în forma lor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ce semnalează problemele controversate și menționează interpretările diferite, acceptând existența mai multor puncte de vedere. Ierahizând fenomenele în funcție de caracterul lor prototipic sau atipic, analizând situațiile complexe, în care nu este posibilă aplicarea unor etichete rigide, ci doar descrierea nuanțată a ambiguităților, a interferențelor, lucrarea își propune să ofere modele mai coerente, disocieri mai precise, soluții pentru unele dificultăți obiective de interpretare. Intenția autoarei nu a fost nicio clipă aceea de a crea și a impune un inventar exhaustiv de formule rigide
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și limitele instituțiilor societății civile. Presupunerea universală că o mai mare tolerare a diferențelor sociale capabile de reprezentare politică non-violentă este un obiectiv dezirabil are efecte ambigue asupra termenului din ce în ce mai polisemic "societate civilă". Marea popularitate a termenului accelerează acumularea de ambiguități moștenite, de noi confuzii și contradicții totale. Fie și doar pentru acest motiv, discuțiile extinse despre societatea civilă nu sînt imune la confuzii și incoerențe. Sînt chiar semne că sensurile termenului "societate civilă" se multiplică pînă acolo încît, ca o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
judece pe oponenții săi ca "dușmani"? Poate conceptul de societate civilă în sine să exprime simbolic punctul de vedere că, în lipsa unor universalii plauzibile, ea însăși trebuie să învețe arta de a trăi într-o lume marcată de fluctuații și ambiguități? Esența încercărilor mele de răspuns la aceste întrebări este că teoria societății civile nu poate fi tratată ca un joc universal de limbaj în sensul tradițional. Nu este capabilă să cuprindă totul; să-și respingă oponenții cu discuții despre absolut
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în cîteva cuvinte, în cîteva rînduri. Această solemnitate a epigrafului determină apariția dimensiunii simbolice a citatului, simbolistica lizibilă sau criptată. De fapt, rolul lui este atît de important, încît face adesea obiectul unei "deturnări care îl parodiază sau lasă în ambiguitate nivelul la care trebuie perceput, distanțarea lui față de text sau, mai degrabă, față de enunțare" (A. Compagnon, p. 338). Astfel, A. Compagnon plasează trei epigrafe la începutul cărții sale La seconde main, ou le travail de la citation: Mai întîi, nimeni nu
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ni se părea mai bun decît îndoiala, încă mai găsind puterea de a supraviețui în vechea credință. Louis Aragon, La Mise à mort Alegerea autorului (Aragon) și a operei (La Mise à mort) implică un contract ferm de lectură, fără ambiguitate prin însăși puterea lui. Cartea "pe jos, ruptă, ruptă..." este tocmai distrugerea memoriei, a istoriei, a umanității pe care romanul lui Arthur London o pune în scenă atît de admirabil. Cît privește dorința de a supraviețui, speranța făcută din "spaimă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
presă alese pentru a corespunde acestei propoziții p sînt trei cărți ale căror titluri ajung la o concluzie opusă non-r: Am o problemă cu mama. Tatăl meu este un căpcăun. Nimeni nu își poate schimba familia. Ironia rezidă din perceperea ambiguității argumentative; predicatele axiologice din antifrază permit abordări argumentative în măsura în care au "ca funcție semantică enunțarea unei judecăți de valoare adusă de însuși locutorul care o actualizează" (A. Berrendonner, 1981, p. 183). Ironia poate fi și un act de metacomunicare. Să luăm
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
explicită. [P6] ne-o oferă spre lectură. Sensul configurațional al textului este explicit actualizat în această morală. Morala pune în scenă două modalități enunțiative care denotă prezența enunțătorului: [P6] "Imbecilul! Spărsese ambalajul sticlei de Balafre!" Să marcăm acest caz de ambiguitate anaforică: "spărsese" face referire la agresor, nu la John; noțiunile de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită, evocate mai sus, permit reconstruirea coerenței anaforice din propoziții. "Morala" transformă povestirea într-o pastișă a romanului polițist. De fapt, morala explicită, indicînd
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mai dorește decît un singur lucru Exemplul demonstrează că anafora nu rezidă într-o simplă reiterare lingvistică a unui interpretant actualizat anterior. De fapt, cititorul nu leagă pronumele "ea" de personajul "Gisela, fiica guvernatorului", chiar dacă este cel mai apropiat segment. Ambiguitatea nu poate fi complet înlăturată decît prin introducerea, în materie de fenomene referențiale, a noțiunilor de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită. Cu siguranță, inferența este legată de semnificatul lingvistic al secvenței "Rosary sosește", dar prezența ei este asigurată prin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu pare a-l stăpâni. Expresii ca "aspect optimist resemnat" sau "adâncimea obiectivă a concepției" ce se vor lămuritoare nu fac decât să inducă în eroare cititorul în legătură cu sensul de bază al frazelor care le conțin și să submineze, prin ambiguitate, autoritatea critică a autorului. În numărul amintit din Mișcarea literară subintitulat Omagiu lui Slavici semna un articol comemorativ alături de Mihail Dragomirescu, asistentul acestuia și totodată, ginerele lui Slavici: esteticianul, criticul și istoricul literar Scarlat Struțeanu. Omul Slavici și scriitorul Slavici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Fantasticul autentic e un "fantastic voit", adică el include doar acele opere create anume pentru a surprinde și a dezorienta prin inventarea unui univers imaginar în care nimic nu se înfățișează și nimic nu se petrece ca în lumea reală. Ambiguitatea ca trăsătură definitorie a acestui concept literar ia astfel naștere și prin folosirea a două procedee de scriitură care organizează întregul text. Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în momentul apariției, cît și al dezvoltării lor, cu ceea ce, fără îndoială, sîntem îndreptățiți să numim criză de legitimitate. Acesta este un termen dificil, căruia nu-i putem trece cu vederea -cel puțin la nivelul teoretic al definițiilor încărcătura de ambiguitate, echivocul, contradicțiile 34. În jurul său, juriștii, filosofii, moraliștii au multiplicat fără încetare întrebările, s-au ciocnit de aceleași probleme, de aceleași dificultăți în exprimarea sa. Noțiunea de legitimitate se reduce doar la respectarea regulilor stabilite de justiție, caz în care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poate, o deplasare în spațiu: evidențierea a ceea ce este vechi pe străzi, insistenta evocare a folclorului tradițional, solitudinea extraordinară a plajelor, a mării sau, poate, a pădurilor pe care dezvoltarea civilizației industriale pare a le fi cruțat. Bineînțeles, nu lipsesc ambiguitățile. Mai mult sau mai puțin, orizonturile dorite ale lui dincolo tind să se confunde cu imaginile unui dincoace dispărut, căutarea unuia în altă parte se confundă cu aceea a lui altădată, trecerea în exotism cu urcarea pe scara istoriei... La
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
viguroase ale mișcării contestatare contemporane, cele din discursuri, atitudini, comportamente, nu se poate să nu fii frapat de frecvența asocierilor unei voințe progresiste puternic afirmate de nenumăratele trimiteri paseiste. Ecologismul se dovedește a fi în acest sens la fel de bogat în ambiguități cum au fost în trecut toate formele de capitalism. Unul dintre ultimele texte ale lui Maurras denunța prezența rafinăriilor petroliere pe malul lacului Berre, învinuite că poluau apele, că distrugeau armonia naturală a peisajului. Dar în continuarea evenimentelor din mai
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în general este exact pe măsura complexității problemei. Pentru că, din nou, efortul interpretării psihologice trebuie să refacă și să completeze încercarea unei explicații sociologice, lămurirea lucrurilor rămîne totuși decisivă. Decisivă și în măsura în care această lămurire vine încă o dată să evidențieze fluiditatea, ambiguitatea esențială a oricărei mitologii a Vîrstei de aur, călătorie neîntreruptă dinspre trecut spre prezent, de la constatarea efemerului la pretenția duratei. E suficient să-1 ascultăm pe Jung evocînd prezența continuă și secretă în ceea ce este mai intim în noi "a acelei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din cer, adică de contopirea creaturii umane cu Dumnezeu. Cel dinții paradis e unul al regretelor, cel de al doilea e al speranței. 46. Reprodus de Danielle Leger, art.cit. Afirmația este atribuită lui Brice Lalonde. Acesta ilustrează foarte bine ambiguitățile mișcării ecologiste contemporane, care e văzută prin ceea ce este reversibil: regresiune și protest, paseism și creativitate, eliberare și căutare a unei noi ordini. Pentru o dimensiune istorică mai largă, vezi articolul lui Jean Seguy, O sociologie a societăților visate. Monarhism
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1996. Printed in ROMANIA EMIL STAN Lecția uitată a educației Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea INSTITUTUL EUROPEAN 2014 Cuvinte cheie: criza educației, autoritate educațională, etologie, agresivitate, spațiu virtual Cuprins Cuvânt-înainte / 9 Capitolul 1. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea sau despre ambiguitățile paradigmei educaționale postmoderne / 15 1.1. Educația ca îmblânzire / 16 1.2. Educația și relația de alteritate / 18 1.3. Recuzita postmodernă a educației / 20 1.4. O dilemă a educației de tip postmodern / 24 Capitolul 2. Postmodernismul și problema
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sens îl reprezintă examenele naționale din România, unde, din neglijență sau incompetență, sunt utilizate frecvent subiecte care permit rezolvări alternative, dar profesorii corectori sunt obligați prin barem să privilegieze o anumită modalitate de rezolvare în dauna celorlalte; cu alte cuvinte, ambiguitatea nu este căutată nici în ceea ce privește elaborarea subiectelor, nu este permisă nici în ceea ce privește modalitățile posibile de rezolvare, chiar dacă, așa cum susține Nassim Taleb, lumea în care trăim conține un grad ridicat de volatilitate. Am spune că aceasta este cea mai importantă discrepanță
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ceea ce este așa-zis animal, omul căruia i s-ar fi răpit tot ceea ce-l atrage spre întuneric, omul ca ființă pur rațională nu ar fi nicidecum un înger: mai degrabă ar fi opusul îngerului! (Lorenz, 1998, pp. 273-274) Dar ambiguitățile epistemice, generate de imposibilitatea existenței "căii regale" în cunoaștere, trimit la alegeri fundamentate doar parțial, ceea ce nu micșorează povara responsabilității celor care aleg, dimpotrivă, o fac și mai mare; revine astfel în actualitate ideea platonică (din Menon) în conformitate cu care omul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
asemănător zeilor pe cât îi stătea lui în putință. Astăzi, acest lucru este posibil doar printr-o nouă paradigmă, una care să readucă în actualitate lecția uitată a educației. Emil STAN, 10 august 2014 Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea sau despre ambiguitățile paradigmei educaționale postmoderne "Chiar atunci sosi și vulpea: - Bună ziua, zise vulpea. - Bună ziua, răspunse cuviincios Micul Prinț întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni. - Sunt aici, zise glasul, sub măr... - Cine ești tu? zise Micul Prinț. Ești tare frumoasă... - Sunt o
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînțelegeri". (A. de Saint-Exupéry, Micul Prinț, Editura RAO, București, 2002) 1.1. Educația ca îmblânzire Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea ilustrează perfect ambiguitatea paradigmei educaționale postmoderne. La prima vedere, pare că Micul Prinț este acela care joacă rolul magistrului, devreme ce vulpea îl roagă stăruitor să o îmblânzească. Dar se află Micul Prinț în situația magistrului? Dacă suntem de acord cu ceea ce scrie
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o plasează mai degrabă în rândul magiștrilor, a acelora care știu că existența lor și posibilitatea de a parveni la o altă stare (ieșirea din peșteră, platonic vorbind) depinde în mod esențial de întâlnirea cu Celălalt, cu discipolul. Într-o ambiguitate dragă postmodernilor, pare că asistăm la o migrare esențială a fiecăruia dintre cei doi Micul Prinț și vulpea din poziția inițială, către un alt loc, acela în care este posibil să se producă evenimentul întâlnirii, adică al educației. Interesant este
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și orice "nou venit" într-o comunitate (inclusiv copilul) este un străin. Finalul scenariului paideic (ca și începutul de altfel) îi aparține vulpii, care prin discrepanța dintre faptă și vorbă, trimite încă o dată la registrul specific postmodernității al confuziei și ambiguităților: dacă maturitatea ca descoperire de sine impune plecarea (cu promisiunea și știința unor viitoare îmblânziri), sfaturile ei se referă la ceea ce magistrul și discipolul au dobândit împreună prin îmblânzire, la datoria (dragă modernilor, dar dezavuată de postmoderni) unuia față de celălalt
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care introduce găteli, culori, mode diferite de cele ale datinilor vechi, putem asigura, fără teamă de a ne înșela, că nu e nimic mai nenorocit pentru un stat decât asemenea schimbări". (Platon, Legile, 1995, pp. 208-209) Platon surprinde aici acea ambiguitate a jocului la care ne-am referit anterior, liber de orice constrângeri și de consecințe pe de o parte, dar și reticent la schimbare, ca modalitate de inițiere în viața de adult, pe de altă parte. Jocul nu înseamnă absența
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în anumite situații un semnal prietenos. Copiii râd când se joacă. Râsul este tocmai semnalul jocului. Enunțul încifrat în el sună în felul următor: râdem (amenințăm) împreună de un al treilea". (Eibl- Eibesfeldt, 1995, p. 121) De subliniat încă o dată ambiguitatea amenințătoare a râsului, care oferă și liantul celor care râd, dar care le amintește fiecăruia în parte că se poate râde și de el; de aceea în grupurile mici, persoana care domină dă semnalul râsului și indică și ținta; din
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]