2,758 matches
-
legănat de fanfara militară, am ajuns la toba de tinichea, din aceeași categorie, imposibil de urmărit pînă la sfîrșit. De ce. Mai Întîi pentru că am citit cartea. Doi, Îmi doresc să văd filmul exact din ’79, cînd a apărut. Trei, am amețit de critici cum ar fi: „Tratarea istoriei este deformată, văzută de jos În sus, din punctul de vedere al unui copil Oskar care a hotărît să nu mai crească și care datorită acestei determinări voit și dublu minoritare (copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să le număr și fără să le precipit, aproape fără să le simt. Nu știu ce măreție firească și inumană trăia atunci în mine. Aș fi făcut orice, deși nu mai doream nimic. Gustul singurătății mele în această lume de minuni mă amețise. Mă gândeam la Norinne, la Harold, la ceilalți toți, și mă întrebam cum au intrat ei în viața mea, ce rost am eu printre existențele lor atât de tihnite și da mediocre. Umblam fără să înțeleg nimic. Când m-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inspecțiea și veneam la bungalow să-mi iau baia. Era un ceas în care anevoie îmi mai simțeam carnea; dacă mă zgâriam atunci, nu mă durea. Și totuși îmi simțeam nervii ca o plasă de argint-viu, tremuram, aveam răsuflarea fierbinte, amețeam de câte ori trebuia să mă ridic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asupra fiecărei imagini, asupra fiecărui gest: cum scriu scrisoarea d-lui Sen, cum mă îndrept spre pod și acolo plâng puțin, dar numai puțin, câteva lacrimi, și apoi, pe balustradă, privesc în jos cum curg apele galbene, cu mâl mult, amețesc și gata... Reluam filmul, mereu de la început. Așa am adormit în zori. M-a trezit Harold, ca să-mi spună că mă cheamă cineva la telefon. Am alergat ca un nebun în hall, numai în pijama. Am recunoscut îndată glasul Maitreyiei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că-i un tip de treabă“, se gîndi Harry. „Uite, da, Ăsta zic și eu gagiu, Willie. Mai bine ne-am fi dus direct În oraș decît să așteptăm. Am fost prost c-am stat să aștept. Eram atît de amețit și mi-era așa de rău că mi-am pierdut capu’.“ Acum Îi apărură În față zidurile albe ale hotelului La Concha, catargele dezgolite și casele din oraș. Se vedeau deja bacurile de pe docul Trumbo, pe care trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă nu mă simt În ultimu’ hal. SÎnt amețit de nu se poate. Ar fi fost mai bine să mergem direct În oraș. SĂ nu mai așteptăm.“ — Domnu’ Harry, spuse negrul. Îmi pare rău că n-am putut să te-ajut să scapi de chestia aia. — Ei, la dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Închis la culoare era foarte rece. — Ia uite, spuse Helena și-i arătĂ pielea de găină de pe brațul bronzat. Și tu-mi mai faci asta. Da’ acum e de la aerul condiționat. — E chiar rece. Minunat. — Ce bem? Vrei să ne amețim? Da, hai să ne luăm puțin. PĂi atunci eu o să beau niște absint. Crezi c-ar trebui să beau și eu? PĂi Încearcă-l. N-ai mai băut niciodată? — Nu. Am vrut să beau cu tine prima oară. — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un medicament. Și Încă unul destul de puternic. — PĂi nu prea am nevoie de medicamente deocamdată. Da-i tare bun. CÎnd ne amețim? Nu știu, se poate Întîmpla oricînd. Eu o să beau trei. Tu bea cît vrei, dar Încet. — SĂ văd. Nu știu nimic despre băutura asta Încă, decît că are gust de medicament. Auzi, Roger? — Zi, fata mea. El Începuse să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca până acasă să mergem ca muții? Nici pomeneală. Atunci, să ne gândim cum am putea vorbi despre cele vii? Luând documentele în ordinea în care au fost emise sau?... Dacă am lua-o în ordinea emiterii lor, am cam ameți sărind de la un loc cu vii la altul. Atunci, cum crezi că e mai nimerit? S-o luăm pe căprării, cum e și firesc. Adică cum „pe căprării”? Mergem pe locurile unde s-au găsit viile despre care vom vorbi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
au scos măselele din gură Să nu mai tragă la măsea!” (D.C. Mazilu) „Sens interzis” sau când vinul voiajează cu șoferii „ Când respect regulele de circulație, nu mă vede nici un milițian!...” (Petre Bokor) „Vă rog frumos - se adresează un șofer amețit de băutură unui pieton - unde mă aflu? La intersecția dintre strada Crizantemelor și bulevardul Eroilor. Nu mă interesează amănuntele, domnule, în ce oraș mă aflu?...” (Ion Arcaș). „Du-mă, te rog, la gară, spune un chefliu șoferului de taxi. Dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
părăluțe, băiete! Iaca eu n-aș putea să stau liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile mușteriilor uitându-se după Catrina mea. Unde mai pui că se găsește câte unul, mai ales târgoveți, care după ce s-o amețit pune chiar mâna pe ea și râde ca proasta în târg. Cum să te porți așa cu o asemenea muiere, căreia i-ai bea apă din pumni nu alta?! Apoi au ei - hangiul și muierea - școala lor. Tot ce face
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o clănțănit dinții în gură și m-o pălit și ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aiestea îs scorneli de-ale tale - l-a luat din scurt moș Dumitru. Fimeia o murit și n-o murit. Acuma îi limpede? a răspuns Pâcu în doi peri. Nu spun eu? Pune-l pe Pâcu să vorbească și te amețește de nici nu mai știi de tine - nu s-a lăsat moș Dumitru. Eu zic să-l lăsăm să ne lămurească cum îi cu mortul care n-o murit - a intervenit împăciuitor Hliboceanu. Pâcu pufăia nepăsător din lulea, rotindu-și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grămadă de lucruri, fără să scoți un cuvânt. Pe coada mea că e mai ușor cu torsul, cu mersul și cu privirea, decât cu vorbele! Cel puțin pentru mine. Vorbele sunt păpușile oamenilor mari, cu ele se joacă ei până amețesc și amețesc și vorbele. Dar dacă vrei să spui într-adevăr ceva, nu trebuie neapărat să vorbești. Spui multe fără să te chinui să-ți alegi cuvintele. Vorbitul fără vorbe sau „comunicarea nonverbală”, cum îi zice PAM, e mai grozavă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lucruri, fără să scoți un cuvânt. Pe coada mea că e mai ușor cu torsul, cu mersul și cu privirea, decât cu vorbele! Cel puțin pentru mine. Vorbele sunt păpușile oamenilor mari, cu ele se joacă ei până amețesc și amețesc și vorbele. Dar dacă vrei să spui într-adevăr ceva, nu trebuie neapărat să vorbești. Spui multe fără să te chinui să-ți alegi cuvintele. Vorbitul fără vorbe sau „comunicarea nonverbală”, cum îi zice PAM, e mai grozavă și decât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
când, mă învelesc cu ea. În rest - îmi scapă. Am luat apoi în grijă trei farfurii de-ale mele, pe care le plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea cu apă, mă amețește. Apa ei se clatină așa de tare când o mișc că mereu îmi vine să pun o labă hotărâtă pe marginea farfuriei, ca să se potolească, dar am constatat că, de câte ori fac asta, apa se varsă pe jos sau pe mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
înțeles: Prințul a folosit Culoarea Culorilor pe mine și, ah, ah, ah, m-a făcut vizibil. Cine ești tu? - m-a luat imediat la rost Ana. Sunt umbra ta - am mieunat eu. ─ Te-au trimis zmeii să mă spionezi? Am amețit de frică să nu mă facă stană de piatră și am îngăimat: Sunt reporter. ─ Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a aruncat mingea, el a prins- o, s-au jucat puțin, apoi s-au dus să-i întâmpine pe ceilalți, care soseau și ei dar cam gâfâiau de urcuș. Acum eu am rămas puțin singur și chiar dacă mai sunt încă amețit de emoție, voi continua să transmit... dintr-un adevărat rai al culorilor. Îmi vine să mai trec o dată pe sub curcubeu. Doamne, ce aproape e! Și cât de strălucitor! Iar aici pe pământ, în jurul meu, curg râuri de culori... Îmi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ea pare... are un zîmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sînt atît de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? SÎnt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut? — Nu prea rău... nici prea bine, fața ei se schimonosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
chiar pe gânduri, Dar o atrage-încetul cu încetul Epigramistul tare-n patru rânduri... Manechin (unei domnișoare moderne) Cu piciorușe fine Și lungi de șapte coți, Arată foarte bine... Numai că nu la toți. Soției, după 20 de ani Când m-ameți, într-o rotire, Parfumul diafanei rochii, Ne-am înțeles dintr-o privire... Și toată viața ne-am scos ochii. G.L.U.P.I. Întors din deplasare La nevăstica-i voluptoasă, Când vine mai devreme-acasă, Constată soțul fistichiu, Că totuși este...prea târziu
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație a glasului ca și cum s-ar fi aflat În brațele lui... ― Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru ajutor. La revedere. ― La revedere, domnule doctor - au răspuns frumoasele Într-un glas... Amețit de toate câte i s-au Întâmplat, Gruia a plecat spre Maternitate. Pe drum, i se Învârtea prin cap numai „Tanti Ileana, tanti Ileana...” În sfârșit, a ajuns și În salon, unde Maria Îl aștepta deja. ― Ai reușit, dragule, să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
figura dăruită. Da, avea o figură dăruită pentru scenă. Îmi alunec degetul pe cuta de pe frunte nu-i plăcea s-o ating -, pe buzele curbate estetic, mă apropii cu fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc, adorm. Somn fără vise. După el: soarele e mai rece, tăcerea orașului, în prima zi a Anului Nou, mai apăsătoare, mirosul de benzină al străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pot intra într-un vis, pus bine sub lacăt. Se pregătea să-mi dezvăluie ceva ascuns în inima inimii. Rîsul de netolerat l-a interzis. Voia s-o sărute pe fata unică pentru el, Ana lui, și asta l-a amețit. O amețeală moale l-a făcut să confunde pămîntul cu apa. Un pas greșit? Nu, "un accident de suflet". E necuviincios să-ți bați joc de un accident de suflet. Mi se părea că văd prin Rusalin, dar prin Rusalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai bine, mai mult, mai corect decît bipezii. Memoria mea afectivă e superioară, prin comparație cu-a voastră. Iese șchiopătînd (șchiopătează ca să mă impresioneze) și-și mîrîie înjurătura: Ștele tău de muiere! Mă ridic prudent, cu grija de-a nu ameți. În geamuri, bate o ploiță care aduce a Bach. Fac repede duș, fără să mă uit la carnea monstruos de albă a femeii de peste cincizeci și cinci de ani. Ai o posibilitate himerică, mă adresez eu lui Russ, de-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va merge, simt că trebuie să te las. Sînt groaznic". Și Iordan cel Groaznic s-a însurat, la vreme de vin ghiurghiuliu, cu o contabilă de la nu'ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]