39,601 matches
-
la toate vechile obsesii literare ale autorului, încrustate într-o magmă de replici, din care e greu de înțeles subiectul sau evoluția personajelor, se adaugă acum spaima de neputințele bătrâneții. Vârsta a treia anulează diferența între sexe, doar poftele (sau amintirea lor) provoacă grupări și regrupări între personaje, interpretate toate de bărbați. Dincolo de asta nu înțeleg nimic și aștept să vină pauza. Când vine, profit de ea. 10 iunie. Amanții însângerați de Chikamatsu Monzaemon la Teatrul Național din București. Regia Alexandru
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
această carte a lui Giurescu era mai bogat hrănită documentar și științific impecabilă, dar scrisă sec și rece ca un istoriograf ce se respecta. Gustul meu o prefera, totuși, pe cea a lui Ionescu-Gion, probabil și pentru că era legată de amintiri de tinerețe. Oricum însă subiectul mă interesează și ori de cîte ori găsesc o carte pe această temă o citesc de îndată ce am timp. Și totdeauna cu delicii de parcă aș fi un bucureștean get-beget și nu un moldovean adoptat aici în
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
se vindeau cu 10 bani exemplarul. A mai publicat alte două broșuri avînd același subiect, dar le-a înglobat apoi în aceasta care socotea că îl reprezintă. E scrisă tern. Dar arhaismele și bogăția informațiilor, colectate din vechime, și din amintiri proprii, o fac de folos. N. Iorga a socotit că Istoria... lui Papazoglu "nu este chiar o istorie, ci un amestec de informații din autori mai vechi, cu un foarte bogat aport de amintiri proprii sau din povestirile tatălui său
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
informațiilor, colectate din vechime, și din amintiri proprii, o fac de folos. N. Iorga a socotit că Istoria... lui Papazoglu "nu este chiar o istorie, ci un amestec de informații din autori mai vechi, cu un foarte bogat aport de amintiri proprii sau din povestirile tatălui său... Ea poate fi mai curînd considerată ca o carte de amintiri sau de memorii. Lăsînd la o parte greșelile provenite fie din o închipuire romantică, așa cum vrea să facă din Biserica Dobroteasa cel mai
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
Istoria... lui Papazoglu "nu este chiar o istorie, ci un amestec de informații din autori mai vechi, cu un foarte bogat aport de amintiri proprii sau din povestirile tatălui său... Ea poate fi mai curînd considerată ca o carte de amintiri sau de memorii. Lăsînd la o parte greșelile provenite fie din o închipuire romantică, așa cum vrea să facă din Biserica Dobroteasa cel mai vechi lăcaș religios al Capitalei și din familia Năstureilor, scoborîtori direct din daci, sau interpretarea uneori arbitrară
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
în propriu cu lucruri trăite și văzute sunt pline de farmec". Să luăm, deci, cartea lui Papazoglu drept ceea ce a fost: o carte de memorialistică despre ceea ce era cîndva Bucureștiul. Să spicuiesc, în consecință, din această atrăgătoare carte de memorialistică (amintirile autorului și cele ale înaintașilor săi) momente din străvechiul București. Pe unde e astăzi grădina Icoanei era, pe vremuri, o baltă care alimenta cu apă o parte a orașului. "Acea apă pleca de la balta menționată și trecea prin suburbiile Oțetari
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
în locul unde astăzi sunt casele generalului Florescu, iar tipografia în palatele lui Mavrogheni, lîngă ceșmeaua cu acest nume, în capul Podului Mogoșoaiei". Mînăstirea Plumbuita, fondată de Matei Basarab, tot lîngă balta Colentinei, aici avînd loc și vechiul bîlci Drăgaiaca "în amintirea răpirei sabinelor". Pe aceeași întinsă cîmpie se făcea și bîlciul cel mare lîngă orașul București, numit Moși, acolo se încumetreau băltărețul cu munteanul, își vindeau românii manufacturile, se făceau jocurile și petrecerile în prezența chiar a domnitorului țării, care venea
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
care urmărește mușamalizarea vinovățiilor, fervent al unei memorii purificatoare și constructive, Octavian Paler ar putea subscrie la următoarele rînduri ale autorului Ciumei: "Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Patetismul viril, cu inflexiuni melancolice, al autorului nostru este unul corectiv și reconstitutiv. Inadaptarea d-sale devine o funcție de afirmare prin opoziție și de orientare socială, cu atît mai eficace cu cît are alura unei dificultăți învinse. În
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
zi. Iubirea a trecut ("degetele rătăcesc prin aer/ nu te mai aflu"), viața nu mai are ritm și sens ("totul s-a sfârșit"; "nimic nu se întâmplă cu mine"), iar credința s-a pierdut ("Dumnezeu nu se vede."). Chinuit de amintire sau, din contră, de uitare, poetul e prins pe rând în "plasa de sârmă a privirilor" sau "în pânza de păianjen a iubirii". Uzate în eterne formulări despre o dragoste în care poetul nu e înțeles, despre rostul pierdut al
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
adulter între vecini, ci și o instabilă, precară, dar reușită de fapt formă de evazionism sentimental. Trăirile amorfe ale acestei femei produc mici insule de modernism analitic de bună calitate: "Avea impresia că, în drum spre casă, străbătuse un tunel. Amintirile zilei pe cale de a se încheia îi ațineau calea, punîndu-i întrebări, o însoțeau ca niște mici duhuri care parcă aveau puterea să-i ia o clipă inima în mîna lor de lumină și să i-o arate: Imagini înfiorate de
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
de ani este emoționantă. Dar după 40... Această sărbătorire s-a făcut cu fast și a creat, firesc, destulă vîlvă. Luni, 4 iunie, la Casandra s-a strigat catalogul. Atmosfera era destinsă, glumele nu pridideau să se rostogolească în cascade. Amintiri, ironii, prietenii de-o viață, nostalgii. Moni Ghelerter le spunea și acestor, cîndva, studenți în dialogurile pe care le provoca despre ceea ce trebuie să fie un actor că, în afară de o calitate pe care n-o putem defini exact - talentul, major
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
Maria Dinainte, cum a numit-o Președintele în scurtul său discurs de după intro-ul muzical), pentru unii invitați, "produsele" primului fel s-au terminat. Am putut admira, de aceea, eleganta veselă de la Palatul Elisabeta, care a înnobilat mesele. Rîsetele, valurile de amintiri m-au smuls din realitate. De asta venisem. Mă uitam și mă gîndeam că minunații artiști au trăit pe scenă ceva mai mult decît mine în viața de zi cu zi. Fiecare poartă cu sine o lume distinctă, un puzzle
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
Alexandru Șafran a avut această forță și a știut s-o fructifice exemplar, confirmând cu strălucire o tradiție milenară. Cititorul o va descoperi și simți, fără îndoială, în cuvintele înregistrate în aceste pagini. (I.P.) Aș dori să începem cu câteva amintiri privind anii Dv. de formare intelectuală, culturală, religioasă - primele contacte cu cultura română, cu cultura ebraică, cu cultura lumii... Întrebarea Dv. mă face să retrăiesc momente în care am luat cunoștință de valorile culturale, spirituale, evreiești și românești... Sunt născut
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
datoria de a ne aminti, nu numai de a ne aminti, dar așa cum subliniază Biblia ebraică, de a ne aminti și de a nu uita, mai cu seamă când e vorba de fapte de ură: "amintește-ți și nu uita!" Amintirea nu este doar un reflex prin care ne gândim la ceea ce s-a petrecut altădată, un paseism. Memoria este un act care ne face, ne obligă să retrăim, în toată autenticitatea lui, un eveniment pe care l-am trăit noi
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
și Traian Herseni care, prin această atitudine, se auto-exclude din școala monografică a lui Gusti. Pentru că, precizează H.H. Stahl, legionarii nu erau agreați și tolerați în cercetările școlii monografice. Despre această dizidență legionară a scris Stahl și în cartea sa Amintiri și gînduri, apărută la Ed. Minerva, în 1985, eu fiind redactorul volumului. Și, împreună cu volumul din anul următor Eseuri critice, apărută tot la Ed. Minerva, (tot eu fiind redactor) au provocat un imens scandal creat de publicațiile naționalist-ceaușiste Săptămîna și
Un interviu incitant cu H.H. Stahl by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16098_a_17423]
-
care, avînd 39 de ani, părea, în unele clipe luminate de surîsul său cordial, să aibă cu măcar un deceniu mai puțin. Din capul locului ne-a cucerit prin locvacitatea sa ieșită din comun, neprotocolară, în cîmpul căreia se mixau amintiri, portrete, reminiscențele unor foarte bogate lecturi, idei împrăștiate în cele mai felurite direcții, anecdote, observații caustice asupra prezentului. O prodigioasă memorie îl slujea cu fidelitate. Ca dintr-un corn al abundenței, din discursul eseistului se revărsa asupra auditorilor săi materia
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
conceptul principal, și urmînd cu Focul etc., care conțin ilustrarea lui. Să le fi scris Călinescu în ordinea publicării pare exclus. A doua observație: abia titularizat la București, Călinescu vine cu un curs care are drept subiect universul poeziei. Din amintirile participanților (cursul sau seminarul cu pricina, dat fiind numărul mic de studenți care-l frecventau și caracterul interactiv al prezentării, se ținea în sala de lîngă amfiteatrul Odobescu, pe atunci Maiorescu, de la parterul Literelor bucureștene), rezultă că materia era exact
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
lui E. Lovinescu, făcut în urmă cu aproape un secol, nu s-a îndeplinit. În 1908 criticul scrisese aceste rânduri: În cincizeci de ani nu va mai rămânea nici cea mai mică urmă din atmosfera morală a comediilor lui Caragiale; amintirea republicii din Ploiești sau a gărzii civice se vor fi risipit de mult�. Ideea subînțeleasă era că și literatura lui Caragiale, alcătuită din materiale perisabile, se va deprecia. Nu va mai avea ce să spună cititorilor de peste cincizeci de ani
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
cincizeci de ani. Am fost martorii unor desfășurări care nu l-au confirmat pe E. Lovinescu. Nici republica de la Ploiești, nici garda civică nu au fost uitate, faptul datorându-se tocmai scrierilor lui Caragiale. Acestea le-au conservat până la noi amintirea și o vor transmite și celor din viitor. S-a întâmplat deci altfel decât a prevăzut marele critic. Realitățile, viața și-au găsit ele suport în literatură și nu invers. Ne putem imagina mirarea de care ar fi fost cuprins
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
ori nici atît - exemplul lui Tudoran/ Todoran din Gherla lui Paul Goma, al detaliilor anchetării Adrianei Georgescu de către Nicolski etc. Soluția preferată de autoare este privilegierea mărturiilor orale, a folclorului de închisoare, a "formulelor" sub care ajunge să se păstreze amintirea cîte unui gardian, medic sau anchetator. Un asasin ce-și mărturisește crima după 50 de ani pentru ca soția victimei sale să-și poată în sfîrșit dovedi, sub un alt regim politic, dreptul la compătimire, torționar și condamnat trăind de-o
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
cu serioase tăieturi ale cenzurii, în 1976, cu un an înaintea morții memorialistului. O altă ediție, din 1994, reface textul original adăugîndu-i capitolul despre detenția lui C-tin C. Giurescu la Sighet (1950-1955) și domiciliul obligatoriu de la Măzăreni, dar abia Amintirile publicate acum de ALL cuprind varianta integrală a memoriilor, inclusiv cu anumite notații despre dictatura regală. Valoarea de document a cărții este incontestabilă, avînd în vedere că cel care scrie aceste pagini e la momentul acela un om matur, cu
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
le scrie. Patima care-l anima pe tînărul Goma l-a ocolit pe marele istoric; om de știință pînă-n profunzimile ființei, C-tin C. Giurescu vrea să lase mărturie fapte, nu stări de spirit, nu atitudini, nu sentimente. Autorul acestor Amintiri nu face literatură, șansa lui e de a face istorie așa după cum scrie despre istorie. Constantin C. Giurescu, Amintiri, ed. îngrijită de Dinu C. Giurescu, ALL Educațional, 2000, 552 pag., 149.000 lei.
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
profunzimile ființei, C-tin C. Giurescu vrea să lase mărturie fapte, nu stări de spirit, nu atitudini, nu sentimente. Autorul acestor Amintiri nu face literatură, șansa lui e de a face istorie așa după cum scrie despre istorie. Constantin C. Giurescu, Amintiri, ed. îngrijită de Dinu C. Giurescu, ALL Educațional, 2000, 552 pag., 149.000 lei.
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
Simona Tache Melancolia e preludiul dorului. Distanțele apropie inimile. Ca și în viață, în dragoste, adevărul e relativ. Supremă moștenire ce-o putem lăsa urmașilor este amintirea. Culmea lenei: să se plângă cineva de efortul de a mânca. Și în natură, abundentele sunt dăunătoare. Doar în ce-l privește pe Marin Voiculescu, abundentele nu sunt niciodată dăunătoare. Oricâte cugetări i-aș citi, eu nu mă pot satura
Minime si cugetari de Marin Voiculescu –episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19806_a_21131]
-
Au mâncat puțin din ea cumnată-meu și soțul (băieți fini, educați de mamele lor să nu descurajeze femeia în bucătărie), după care am aruncat-o. A doua plăcintă. Tot iarna trecută s-a întâmplat, din ambiția de a șterge amintirea maculată de eșec a predecesoarei sale. Trebuia să fie cu brânză și să semene cu cea pe care-o face mama soacră: pufoasă, dulce, dar nu prea dulce, și cu stafide. Să vadă soțul că pot și eu și, mai
Fericirea are chipul tău, băi, cratiţo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19829_a_21154]