2,773 matches
-
insigna. Polițaiul se căută în buzunare și scoase o fotografie transmisă prin telex. Fotografia era prea neclară pentru a putea identificată persoana, dar „Robert Richard De Witt“ era limpede ca lumina zilei. Fritzie îl bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral? Mexicanul bătu din călcâie și lătră: — Estación, vamanos! O luă înaintea noastră, luă colțul, intră pe o alee plină clinici de boli venerice și ne arătă o baracă din cărămizi, împrejmuită cu sârmă ghimpată. Fritzie îi dădu un dolar: Mexicanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei și lunecoasă juca sub picioare pe timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pipi al unui copil mic. De la comuna Voluntari la pădurea Băneasa, întreg Bucureștiul plutea și se ondula pe terasele Oceanului Pacific, precum cutele unui cearceaf circular, întinzîndu-se peste apele situate la trei zile navigație de formele de relief ale arhipeleagului Amiral Serafim. Într-adevăr, pe la 10,10 fără 5, dintr-o chichineață de curte aflată în centrul Bucureștilor, pe strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BUCUREȘTI Chiar în acea noapte, pentru a realiza cât mai veridic butaforia zodiilor de apă, Ho diábolos mută Bucureștiul, pentru 24 de ore, (purtîndu-l ca pe un talger, într-o singură mînă), în pustietățile Oceanului Pacific, 520-525 mile sud-vest de arhipeleagul Amiral Serafim. Astfel încît, atunci când, pe la 5 dimineața, cu genele cârpite de somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ca și Estrella de Mar În multe privințe - ne transformam și noi Într-un pueblo toropit de somn. Bobby s-a lansat În de toate: scrimă, teatru, squash. El a deschis discoteca de la parter, iar Împreună cu Frank a Înființat regata Amiralul Drake. Acum patruzeci de ani ar fi condus Festivalul Britaniei (##notă: Festival of Britain, În original. Expoziție națională de arhitectură și știință deschisă la Londra și În diferite părți ale Marii Britanii În 1951, cu scopul de a Însufleți reconstrucția capitalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-lea, purtând nume dintre cele mai ciudate, greu de tradus. Iată-i pe grațioșii efeminați, favoriții lui Henri al III-lea: les mignons. Delicați, plini de eleganță, gentili, un Epernon (Jean Louis de Nogaret de la Valette, duce d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sau Jacques de Lévis, conte de Livarot, pe care istoriile Îl pomenesc și cu numele de Quélus (ori Caylus), toți Își Împart farmecele cu fiul Catherinei de Medicis, copleșiți de onoruri, dar și de ura Întregii nobilimi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
totuși, să ne reamintim că Byron, În momentele sale de dandysm, pronunța numele lui Brummell plin de respect și cu puțină invidie.” Byrontc "Byron" George Gordon Byron (1788-1824). Al șaselea lord Byron, descendent al unei vechi familii de vikingi, nepotul amiralului John Byron, supranumit „Jack cel nebun”, fiu al căpitanului John Byron, aventurier notoriu, care Îi aduce copilului doar un șir de suferințe: o soră, Augusta, din prima căsătorie (iubită multă vreme cu pasiune incestuoasă, spun unii biografi), o mamă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
două moschei vechi și de câteva hanuri. Se cuvine să mai semnalăm o cupolă modestă unde se pretinde că Maica Noastră Eva, mama muritorilor, și-ar fi petrecut câteva nopți. În anul acela, orașul era sub administrația provizorie a unui amiral otoman, care se descotorosise de fostul cârmuitor, fidel mamelucilor, aruncându-l de pe un vas într-o zonă unde mișunau rechinii. Populația, în majoritate săracă, aștepta de la noua putere să-i pedepsească pe necredincioșii care perturbau traficul în Marea Roșie. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va înțelege că cei care comandă în Portugalia sunt domnii asasini". Societățile secrete, masoneria și carbonarismul, își continuă opera. Guvernul e cu totul paralizat de forța crescândă a republicanilor și nu îndrăznește să ia nici o măsură împotriva lor. Președintele Consiliului, amiralul Ferreira do Amaral, întreabă pe președintele republicanilor, venerabilul Bernardino Machado, dacă Regele Don Manuel poate asista la o ceremonie. Machado îl trimite vorbă: "Spune-i lui Amaral să fie liniștit. E adevărat că facem bombe pentru revoluție, dar nu ne
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
această dată, câte schimbări nu avuseseră loc în fizionomia politică a țării încă din primele zile ale Republicii, odată cu persecuțiile religioase, apăruseră celelalte simptome specifice revoluției biruitoare: discursurile, martirii și "convertiții". Republica se naște sub semnul retoricii, căci la înmormîntarea amiralului Reis, - șef de insurecție care-și găsise moartea într-un chip misterios în noaptea de 3 spre 4 octombrie -, discursurile încep în plină amiază și se continuă la lumina făcliilor. Apar, apoi, martirii revoluției. Toți se bătuseră la "Rotondă", toți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
număr de nevinovați. În septembrie, un atentat împotriva lui Costa. În octombrie, o nouă insurecție monarhistă - de astă dată la Lisabona. În ianuarie 1914, o grevă uriașă a lucrătorilor de la căile ferate, cu sabotaje, bombe și distrugeri sălbatice. În februarie, amiralul Machado dos Santos - omul care se lăuda pretutindeni că lui i se datorește Republica, - organizează o mare manifestație patriotică în fața Palatului Președintelui, cerând demisia Guvernului și eliberarea deținuților politici. Pentru că firește, închisorile gem de arestați, aparținând tuturor grupărilor; sunt, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
centru monarhic ia ființă la Lisabona și emigrații se întorc din exil. Destinderea aceasta e primită de întreaga țară cu un oftat de ușurare. Numai partidul democrat al lui Afonso Costa protestează și complotează împotriva "dictaturii". Antonio José de Almeida, amiralul Machado dos Santos și, câtva timp, Brita Camacho, sprijină Guvernul generalului. În schimb, Afonso Costa începe o aprigă campanie pentru intrarea în război, efectivă, alături de Franța, și acuză pe Pimenta de Castro de germanofile. Complotul se întemeiază pe forte secrete
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
războiul civil începe cu o furie oarbă. Costa, șeful conspirației, se afla la Porto, gata să fugă în cazul când revolta n-ar izbuti. Dar izbutește. La 14 mai 1915 "Republica este a doua oară biruitoare". Generalul Pimenta de Castro, Amiralul Machado dos Santos și alții sunt arestați și deportați, pe un vas de război, în insulele Azore. La 16 mai, Președintele Republicii, Arriaga, își dă demisia. Joîo Chagas, ministrul Portugaliei la Paris, pleca de la Porto spre Lisabona, ca să depună jurământul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alege ca Președinte al Republicii pe tribunul Antonio José de Almeida, care-și ia mandatul în primire la 5 octombrie. Imediat după asasinarea lui Sidonio Paes fusese numit Președinte al Republicii - mai mult cu forța decât de bună voie - bătrânul amiral Canto de Castra; acesta profită de deschiderea Parlamentului, în iunie 1919, ca să-și înainteze demisia. Lichidarea "vechiului regim al Republicii Noi" se face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de marinari în "camioneta fantomă": "Adio!" Carlos de Maia este ucis de Dinte de Aur și oamenii lui, cu toate rugămințile șoferului și cu toate că fostul șef revoluționar încercase să se ascundă într-o cabină telefonică. Al treilea pe listă era amiralul Machado dos Santos, omul care continua să se laude că întemeiase Republica. Machado dos Santos acceptă să se urce în camioneta fantomă. "M-am simțit întotdeauna bine între marinari!" exclamă el, amintindu-și desigur de anii săi de propagandă revoluționară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Santos acceptă să se urce în camioneta fantomă. "M-am simțit întotdeauna bine între marinari!" exclamă el, amintindu-și desigur de anii săi de propagandă revoluționară. Dar nu ajunge viu până la Arsenal. Aproape de morgă, camioneta are o pană de motor. Amiralul e dat jos cu sila. Nu mă omorâți, băieți!", striga el zâmbind, înțelegînd că i-a sosit ceasul. Și se prăbușește sub gloanțele marinarilor. O mașină care trecea prin apropiere e oprită și corpul fostului întemeietor al Republicii e trimis
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fost, sub domnia lui Pavel I, comandantul garnizoanei din Novgorod, numit În documentele oficiale „Regimentul lui Nabokov“. Cel mai mic dintre fiii lui, străbunicul meu, Nikolai Aleksandrovici Nabokov, era tânăr ofițer de marină În 1817, când a participat Împreună cu viitorii amirali, baronul von Wrangel și contele Litke, sub conducerea căpitanului (ulterior viceamiral) Vasilii Mihailovici Golovnin, la o expediție pentru cartografierea Novaia Zemlia (tocmai acolo!) unde „râul Nabokov“ a fost numit după strămoșul meu. Amintirea conducătorului expediției se păstrează Într-un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Învederat. Surorile lui erau: Natalia, soția lui Ivan de Peterson, consul rus la Haga; Vera, soția lui Ivan PÎhacev, sportiv și moșier; Nina, care a divorțat de baronul Rausch von Traubenberg, guvernator militar al Varșoviei, pentru a se căsători cu amiralul Nikolai Kolomeițev, erou În războiul cu Japonia; Elisaveta, căsătorită cu Henri, prinț de San-Wittgenstein-Berleburg și, după moartea lui, cu Roman Leikmann, fostul preceptor al fiilor ei; și Nadejda, soția lui Dmitri Vonliarliarski, de care a divorțat ulterior. Unchiul Constantin lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la faptul că reînvia un vechi obicei feudal pe care-l criticase În scrierile lui. Se vorbea de asemenea foarte mult despre numărul servitorilor și al costumelor lui de haine. Am aflat că Își alesese ca secund pe cumnatul lui, amiralul Kolomeițev, erou al războiului cu Japonia. În timpul bătăliei de la Tsuchima, acest unchi al meu, ce deținea pe atunci gradul de căpitan, izbutise să-și aducă vasul distrugător lângă vasul-amiral În flăcări și să-l salveze pe comandant. După ore, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
drept pe pedală, Îl ridica pe stângul și se instala pe șa. În sfârșit, am ajuns acasă și, imediat ce am intrat În vestibul, am auzit glasuri vesele, vorbind tare. Cu oportunitatea pe care o au coincidențele din vis, unchiul meu, amiralul, cobora scările. De pe palierul de deasupra, acoperit cu un covor roșu, unde o grecoaică fără brațe prezida asupra unui vas din malahit pentru cărți de vizită, părinții mei Încă i se mai adresau și, În timp ce cobora, unchiul privi În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lăsată să explodeze la câțiva metri de vizitatori. Înainte de a fi publicat În volum, raportul a apărut În foileton Într-un cotidian rus. Acolo tata relatase cu o anumită naivitate caracteristică vechii lumi, cum Îi dăruise stiloul lui marca Swan amiralului Jellicoe, care i-l luase cu Împrumut la masă pentru a da un autograf pe o listă de bucate și Îi elogiase penița delicată și fluentă. Această nefericită dezvăluire a mărcii stiloului a fost prompt reflectată În ziarele londoneze printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
M-ai acuzat deseori de o cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Aluzie la momentul arestării regelui Ludovic XVII, la 22 iunie 1791, În Varennes-en-Argoune, pe când Își plănuia fuga În străinătate. (n.r.) . Moment culminant al Războiului Ruso-Japonez (1904-1905), când flota rusă a fost spulberată În apele arhipelagului Tsuchima, de japonezii comandați de amiralul Togo. (n.r.) . Profesor de scrimă (În fr. În orig.). . Biciul (În rusă În orig.). . Afurisiți. . Grădină suspendată (În spaniolă În orig.). . Moschee (În spaniolă În orig.). . A murit Tolstoi (În fr. În orig.) . Una din primele limbi auxiliare internaționale, construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rațiunii ori stindardul libertății. S-ar cuveni ca țăranii să miroase numai a cozonaci. Țăranul e veșnic treaz. Deși multe secole a stimulat că doarme. Lipsa tandreții înalță ospicii. Măcar o pisică să aibă nevoie de tine. Libertatea - acest țel amiral al lui homo sapiens. Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea. Este dreptul oricărui artist să se considere lebădă în lacul lui. Greu nu e să lupți. Ci să știi pentru ce.. Omul a fost proiectat punte, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
palma mafiotului, dictatorul o luă la fugă speriat, Împiedicându-se de togă. Văzând acestea, Damocles scoase sabia, iar Wilhelm de Ockham, briciul. Ascuns după un fișet de medicamente, Sitting Bull extrase o săgeată din tolbă, iar o secundă mai târziu, amiralul Nelson nu mai avu din ce să plângă. Conflictul evolua Într-un mod periculos. Lipsa instrucției și epocile diferite din care proveneau combatanții făceau ca fiecare să lupte după cum putea, Într-o teribilă ignorare a convențiilor militare. Evadat Între timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]