5,509 matches
-
teatrului, unde Craig avansează ideea expediției spre necunoscut ca metaforă a căutării unei Arte ideale, aceasta rămânând o țintă niciodată atinsă. „Nu există un capăt al drumului”, spune Craig, „așa că vom simți neîncetat chemarea, imboldul de a merge mai departe, animați de o forță ce ne va călăuzi pașii”. Iar din moment ce avem conștiința nereprezentabilului, singurul mod de „a ține pariul” nu este oare acela de a ne măsura puterile în lupta cu acest nereprezentabil? Așa se explică de ce, în teatru, problema
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
exploatează în cea mai mare măsură și cu cea mai mare intensitate tensiunile dintre imobilitate și mișcare, obiect și corp. A treia dintre Lecțiile de la Milano nu este ea oare consacrată „vieții spațiului”, pulsiunilor unei materii gata oricând să se anime, materia obiectului, materia personajului, materia personajului-obiect? De altfel, strânsa legătură dintre obiect și om fusese o mai veche preocupare a regizorului, ea constituind tema centrală a unor manifeste ca Teatrul informal (1960) sau Ambalaje (1962). Evocarea după mai bine de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mecanice, de robot, cheia creării iluziei: tensiunea dintre inanimat și animat văzută ca trecere de la starea de moarte la starea de viață. Comentând în însemnările sale de regie momentul când figura până atunci imobilă, „moartă”, a Măturătoarei începe să se anime, Kantor, pentru care acest moment reprezintă emblema iluziei teatrale, scrie: Este momentul visat de către toate FIGURILE DE CEARĂ, în toate Iluziile (în cazul în care s-ar dovedi capabile să viseze). Căci scopul lor primordial este, după cum se știe, să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
abătut, cu un aer trist, nu în mod evident opozant ci mai degrabă indiferent. Școala nu-i place. Povestește despre furturi cu o voce monotonă, aparent fără să manifeste afecte sau culpabilitate. Singura persoană despre care vorbește cu plăcere și animându-se puțin este sora sa mai mare, căsătorită acum: cu puțin timp în urmă ea a reluat legătura cu familia. Nu pare să fie interesat decât de activități violente, filme cu război, cu Karate etc., pe care le povestește cu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu Carmen (care îmi precizează de fiecare dată că îmi este soție, dar și purtătoarea numelui semnificativ de Lucreția, care dacă n-ar sugera romanitatea ilustră ar ilustra pur și simplu personalizarea lucrului bine făcut), împreună cu copiii mei, Ioana Teodora (animată de ideea de administrație ca pasaj spre capacitatea de a administra propriile idei) și Mircea Alexandru (mai poet la treizeci de ani decât eram eu îndrăgostit la paisprezece ani și mai decis să muncească decât sunt eu dispus să mă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
certitudine: hedonismul cirenaicului și inventarea de către el a unei plăceri demne de acest nume, pozitivă, cinetică, dinamică și solară. Cât despre trupul aristipian, un concept mult prea vag, nu știm cu ce seamănă: oare este făcut numai din materie? Este animat de un principiu spiritual: un suflet imaterial sau material? Coruptibil sau incoruptibil? Dezinteresul mărturisit al filosofului pentru problemele științifice exclude existența în opera lui a unei fiziologii, a unei patologii, a unei anatomii sau a unei medicine care ne-ar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vid, mișcare, iată laitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare, lumea apare drept ceea ce este: o mașină, un mecanism, o mașinărie animată de fluxuri, mișcări, energii, forțe, tot acest ansamblu vibrând asemenea unui imens corp plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: hard-disk-ul informatic. În orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
puterea (Lucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii care-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui Scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor, Diogene face un tablou idilic al timpurilor viitoare: dreptatea domnește în mod absolut, iubirea reciprocă triumfă, fortificațiile cetăților nu mai au nicio utilitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
liderii sunt mai „tari” din punct de vedere psihologic (mai puțin anxioși, mai puțin nevrotici) (Mann, 1959); există un consens puternic cu privire la relația dintre motivație și succesul în conducere: liderii au o motivație de putere superioară mediei (Veroff, 1957), sunt animați de o notabilă aspirație către succes (McClelland, 1969), sunt suficient de încrezători în sine (Fouriezos, Hunt, Guetzkov, 1950), sunt puternic motivați pentru ascendență socială (Guetzkov, 1951) etc.; analizând peste 150 de studii publicate în perioada 1948-1970, Stogdill (1974) găsește că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
intermediară care condiționează, în orice moment, succesul acțiunii. Când la baza motivației faptelor noastre sunt puse de obicei trebuințe primare, de esență biologică, comportamentul nostru capătă un caracter îngust. Faptul acesta este important, deoarece s-a observat că atunci când suntem animați de motive personale egoiste, îndreptate doar spre obținerea unor satisfacții de moment, comportamentul nostru dobândește rolul unui factor de încordare și conflict în raporturile cu cei din jur. În schimb, o motivație întemeiată pe trebuințe de ordin social — cum ar
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
condiții, un sentiment de satisfacție și ambiție de autodepășire. Dorința de a merita stima colegilor, de a obține atât el cât și colegii, numai rezultate bune și foarte bune, îl stimulează pe elev în activitatea școlară. Când, dimpotrivă, elevul este animat în activitatea de învățare de motive reprimatoare, cum ar fi teama de pedeapsă, sau de motive egoiste (ex. dorința de a fi recompensat doar el, de a se remarca pe orice cale printre colegi), atunci neîncrederea în sine și infatuarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aibă capacitatea de a-și impune voința și legea. Coexistența unei multitudini de unități politice, în forma statelor moderne, rămâne principala trăsătură a relațiilor internaționale contemporane. Istoria modernă abundă de cazuri în care state occidentale, cu un regim intern democratic, animat de înaltele principii ale drepturilor omului, s-au dedat în exterior unor războaie sângeroase de cuceriri coloniale și unor acte de sclavagism bestial, repudiate în mod ipocrit în declarațiile oficialităților care guvernau țara. Colonialiștii britanici își mascau exploatarea barbară a
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
și toate celelalte, cea mai apropiată definiție avea s-o dea Olvido chiar În acea noapte la Mogadiscio, pe când beau În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă pare bancul de probă al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe mulți nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
operațiunii); e adevărat și că ambele se disting prin absența neutralității ori a gratuității. Să mai adăugăm și faptul că le este proprie instrumentalizarea informațiilor. Ei bine, aici apare diferența: pentru un voyeur, privirea - ca organ privilegiat al supravegherii - e animată de o dorință erotică; ea pătrunde în intimitatea trupului dorit, invadează într-un mod pervers teritoriile secrete ale sexului și ale manifestărilor acestuia. Voyeurisme-ul are ca țintă corpul, ale cărui detalii le observă cu o indiscreție nepermisă, și actele intime
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
său, Strehler reproduce datele urbanismului venețian, caracterizat prin prezența centrală a unei piațete mărginite de jur-împrejur de case ale căror ferestre reprezintă excelente puncte de observație reciprocă. Strehler surprinde cu finețe rolul atribuit de Goldoni acestei piațete: ea instalează și animă fără încetare socializarea. Il campiello, mica piață unde nimeni nu se poate ascunde de priviri indiscrete, e un spațiu viu, care se agită și se mișcă în ritmul acestei supravegheri mutuale. Spațiu seducător prin reversibilitatea raporturilor, căci nimeni nu încremenește
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
perspectivă romană, ebraică și creștină, aceste curente au fost descrise drept antinomice, adică potrivnice ordinii obișnuite (nomos). O dată ce respingem drept iluzorie căutarea unor origini „precreștine” ale gnosticismului - cronologic, prima dintr-o lungă serie de mișcări dualiste ale Occidentului -, căutare ce animă școala germană, de acum complet compromisă, de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule), atunci devine legitimă Întrebarea dacă dualismul occidental este altceva decît o prelungire extremistă a creștinismului. O atare soluție, avansată de repetate ori și cu argumente diferite, este, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al X-lea Înfățișează o ipostază feminină, Kuni (un imperativ feminin: „Fii!”), care se comportă asemenea demiurgului gnostic 65. Textul nu comunică tuturor cititorilor convingerea nestrămutată care-l animă pe Halm. În mod similar, nu există nimic gnostic În mitul lui Umm al-Kit@2@b, Cartea Primordială (literal: „Mama cărților”), scrisă În persană și nu de către ismaeliți, deși a fost descoperită În mediul acestora, la Începutul secolului XX. După
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
perpetua, Paris, 1949, pp. 143 sq; vezi cartea mea Psychanodia I, pp. 29-30. 31. Lista, așa aproximativă cum este, provine din lucrarea lui Joseph Head și S.L. Cranston, Reincarnation in World Thought, Julian Press, New York, 1967. 32. Vezi Tertulliani De anima, ediție cu introducere și comentariu de J.H. Waszink, Meulenhoff, Amsterdam, 1947, p. 27. 33. Irenaeus, Adv.haer.I.23.2. (abreviat În continuare Iren.) 34. Hippolytus, Ref. VI.9.3.-18.7. 35. Idem, Ref. VI. 14.1.-6. 36
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt sufletele individuale care urmează a fi Învelite fiecare În propriul spirit contrafăcut. Ca și Adam În mitul antropogenetic din Apocriful lui Ioan, noile suflete nu au destulă putere pentru a se ține pe picioare, ceea ce Înseamnă că nu pot anima un trup; de aceea, cei cinci CÎrmuitori planetari, Împreună cu confrații lor - Soarele și Luna, suflă peste debilele creaturi și, o dată cu răsuflarea lor, În suflete pătrunde o scînteie de Spirit, care le face capabile de a porni În căutarea Luminii eterne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
păcat 107. Evident, aceasta nu implică nicidecum concepția a „două suflete” - unul bun, celălalt rău -, o invenție a lui Augustin, una dintre nenumăratele sale tentative de a-și denigra foștii coreligionari 108. Partida se joacă Între suflet și trup. Sufletul (anima viva) este trezit, fortificat și Înviat de către Isus, căruia „Omul Nou” Îi devine astfel frate 109. Isus Însuși, pe lîngă aspectul său cosmic de Dumnezeu-Lună, mai apare și În ipostaza de Jesus patibilis, de Isus care pătimește „răstignit pe oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pur și intelectual vehicul neoplatonic al sufletului, ochema, și, În ultimă instanță, a aristotelicianului proton organon, trupul astral care Învăluie sufletul mai Înainte ca acesta să fie introdus În trup41. Versiunea lui Zigabenos este mai simplă 42: Samael-Satanael Încearcă să animeze trupul umed al lui Adam cu propriul său spirit (pneuma), Însă spiritul Îi iese imediat prin degetul mare de la piciorul drept, ducînd după el o substanță umedă din care se va ivi Șarpele. Numai după ce se va ruga lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Constatînd că toate acestea sînt bune, Dumnezeu se odihnește pentru o zi. Capitolul al doilea al Genezei provine dintr-o cu totul altă sursă și implică o versiune diferită și contradictorie asupra facerii lumii. Adam este creat din țărînă și animat de suflarea lui Dumnezeu (2:7). Dumnezeu face grădina orientală a Paradisului, cu Pomul Vieții și Pomul Cunoașterii (2:8-9). Adam este dus În Eden (2:15) și i se poruncește să nu mănînce din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Jacob Taubes, Abendländische Eschatologie, Francke, Bern, 1947. —, ed., Der Fürst dieser Welt: Carl Schmitt und die Folgen, Fink-Schöningh, Paderborn, West Germany, 1983. —, ed., Gnosis und Politik (Religionstheorie und Politische Theologie, 2), Fink-Schöningh, Paderborn - München, 1984. Tertullian of Carthage: Tertulliani, De anima, ed.with introduction and commentary by J. H. Waszink, Meulenhoff, Amsterdam, 1947. —, Adversus Marcionem, cura et studio Aem. Kroymann (CCL 1: Tertulliani Opera, Pars I), Brepols, Turnhout,Belgium, 1954, 437-726. —, Adversus Marcionem, ed. C. Moreschini, Istituto Editoriale Cisalpino, Milano e
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Universul privat era singurul capabil să asigure supraviețuirea sufletească și intelectuală. Bucuria se cupla, așadar, mai curând cu concentrarea decât cu expansiunea, ceea ce nu corespunde cu metabolismul obișnuit al unei emoții pozitive. „Bucuria - spunea Sf. Augustin - e expansiunea sufletului (diffusio animi), în vreme ce tristețea este contracția lui.” Ei bine, comunismul și dictaturile în genere reușesc să răstoarne lucrurile. Ele produc bucurii ale contracției, ale reducției voluntare, ale restricției. Exagerând puțin, aș spune că, în regimurile dictatoriale, bucuria are ceva din metabolismul suferinței
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]