8,708 matches
-
sau în dependență de dimensiunea metatextuală propusă voluntar, de pildă, de romancierii postmoderni etc. Studiile cele mai valoroase aparțin însă altor spații culturale decât cel românesc. Sinteza lui Margaret A. Rose, Parody: ancient, modern, and postmodern, urmărește evoluția conceptului din Antichitate până în zilele noastre, fără a eluda accentele personale, dintre care cel mai de seamă ni se pare prezentarea parodiei drept metaficțiune comică. Sfătuiți să ne întoarcem dinspre postmodernitate spre rădăcinile etimologice ale noțiunii, ni se propune să-i redăm parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nouă, pentru început, interesul, chiar dacă ulterior direcțiile pe care le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a submina formulele literare la modă sau pe acelea deja clasicizate. O dată epuizată satira menippee în Antichitate, apare romanul parodic latin. O dată încheiată cariera romanului cavaleresc, e publicat Don Quijote. O dată apus romanul realist și încheiate experimentele romanești ale începutului (chiar mijlocului) de secol XX, se afirmă în forță romanul parodic postmodern, cel care sensibilizează ideologic publicul de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de a oferi răspunsuri limitative și, pe alocuri, chiar limitate. Descoperind, prin parodie, o contrapondere comico-ludică a tuturor aspectelor serioase, chiar și a celor înspăimântătoare precum Infernul, temă tabu a Inchiziției medievale, romanul a înglobat în structura sa, încă din Antichitate, alte specii și genuri, chiar dacă la începuturi doar episodic, amestecând mai multe forme spre a obține ceea ce numim astăzi parodie mixtă. Acestea și-au pierdut statutul prim în pasta personală a stilului dezvoltat de fiecare romancier în parte. Turnura comică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
debarasat de statutul parodic pentru a-l căpăta pe cel de capodopere, precum romanele lui Rabelais și Cervantes, aceasta nu s-a bucurat întotdeauna de privilegiile acordate în postmodernitate. A luat naștere sub semnul secundarului și al inferiorității în perioada Antichității, unde cunoștea tot atâtea forme câte genuri și specii nobile. Etimologia datează încă din secolul patru î.C., când parwdia/ parodia, termen preluat din limbajul muzical, ajunge să descrie imitația comică și, treptat, chiar transformarea epică a unui vers de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un acut proces de redefinire, punând sub semnul întrebării divinitatea însăși. Menționăm că am avut în vedere și filiațiile pe care le-a dezvoltat romanul, în cadrul fiecărei perioade istorico-literare analizate, alcătuindu-și structura prin preluarea altor specii (satira menippee în Antichitate, poemul eroi-comic în Renaștere etc.) și definitivându-și stilul în funcție de erudiția și talentul fiecărui parodist în parte. În Evul Mediu, parodia nu supraviețuiește doar pentru a fi supusă acelui ridendo dicere verum al Antichității târzii 6: ea semnalizează existența unei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
preluarea altor specii (satira menippee în Antichitate, poemul eroi-comic în Renaștere etc.) și definitivându-și stilul în funcție de erudiția și talentul fiecărui parodist în parte. În Evul Mediu, parodia nu supraviețuiește doar pentru a fi supusă acelui ridendo dicere verum al Antichității târzii 6: ea semnalizează existența unei altfel de lumi, lumea pe dos, carnavalescul așa cum îl vedea Mihail Bahtin în François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și în Renaștere. Prezența măscăricilor și a nebunilor parodiază diverse momente ale ritualului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
semnul deriziunii, marcând relativitatea tuturor valorilor. Modificarea perpetuă a "scenei literaturii", pe care s-au perindat mereu alte decoruri privite de mereu alți curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și procedee din operele lor, și opere de sorginte folclorică. Teoretizând parodia, Bahtin se bazează atât pe o latură extrinsecă căutând să o descopere și să o explice drept un efect al mentalității populare din diferite epoci, cu precădere în Antichitate și Renaștere -, cât și pe una intrinsecă, oprindu-se și analizând suma de procedee specifice fenomenului de preluare/ adaptare, literară și, în unele cazuri, literală, a bunului străin. Tot lui Bahtin i se datorează și ideea că, la origini, parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a ordinii impuse oficial, în paralel cu desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea paradigme la adăpostul cărora s-au putut cristaliza parodiile în epocile lor de mare înflorire. Carnavalescul, lumea pe dos care debutează în Antichitate pentru a-și dezvolta potențialul semantic în Evul Mediu vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fi produs și mulțumită parodiei. Astfel, până în momentul relativ târziu de cristalizare a romanului modern, trebuie reconsiderate și acele specii intermediare în lipsa cărora parodii epice din cele mai reușite incluzând aici uriașul romanesc care e Don Quijote, precum satira menippee din Antichitate (cu revenirile ei ulterioare) sau acele fabliaux ori soties din literatura medievală franceză, burla italiană din Renaștere poate n-ar mai fi existat ca atare. În capitolele "Din preistoria discursului romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul Probleme de literatură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
referință critică la receptarea lor ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot să se servească de discrepanțele dintre "superior" și "inferior", atât pe plan formal, cât și conținutistic, pentru a-și submina obiectul îndeobște un text de autoritate (s.n.) prin imitație implicit critică, sau pentru a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
stabilite de unul sau mai mulți autori ai operei parodice, trebuie spus că, după lectură, aceasta nu va fi niciodată respectată pe deplin de sistemul de decodare, în ultimă instanță propriu fiecărui cititor în parte. Capitolul 2 Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni Multe căi eronate de interpretare și, implicit, înțelegerea trunchiată a celor mai vechi texte parodice au la bază insistența excesivă cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
după lectură, aceasta nu va fi niciodată respectată pe deplin de sistemul de decodare, în ultimă instanță propriu fiecărui cititor în parte. Capitolul 2 Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni Multe căi eronate de interpretare și, implicit, înțelegerea trunchiată a celor mai vechi texte parodice au la bază insistența excesivă cu care cercetătorii fenomenului s-au îndreptat asupra etimologiei termenului de parodie (mergând până
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai bun caz, doar presupusă), deci nu avem în vedere situația cu totul excepțională a creațiilor de invenție și circulație populară, a parodiilor anonime. Merită o discuție suplimentară în debutul capitolului de față, cu atât mai mult cu cât perioada Antichității echivalează cu unul dintre cele mai fertile terenuri în privința confuziilor, generate în special de nesiguranță și presupuneri. Nesiguranță în privința paternității multor opere, dar și în privința conținutului lor, din care s-au păstrat, în cele mai bune cazuri (ancorându-ne interesul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gândit la adresa regimurilor politice în care au trăit. Lipsește necesara apropiere a parodiei de obiectul parodiat, de textul pe care aceasta îl menise deriziunii, o punere în oglindă, în termeni genettieni, a hipo- și hipertextului. Din prisma actualității cel puțin, Antichitatea greco-latină pare dominată de un paradox: corpusurile teoretice care conțin evidente încercări de definire, note sumare sau excursuri enumerative cu privire la parodie fac referire, în suficient de multe cazuri încât să se erijeze într-o cvasi-regulă, fie la opere astăzi în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vecinătatea burlescului sau a ironiei, îmbogățind-o cu o întreagă paletă de nuanțe care originează în vecinătatea comicului pur, pentru ca ulterior să o asocieze ludicului sau metaficțiunii, scriitorii fructificând orizonturile de regenerare intrinsecă a artei literare deschise de aceasta. În Antichitate însă, opinia general împărtășită nu acoperea și un sens pozitiv, parodia nu era invocată laudativ. Dimpotrivă, la începuturile sale pare să fi fost privită condescendent de către primii teoreticieni. Iat-o definită drept un gen comic minor, meritând o dezbatere amănunțită
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puterea, iubirea etc.) se soluționează în și prin roman, o formulă epică pe-atunci relativ nouă, dacă avem în vedere tradiția epopeică înrădăcinată și statutul totuși secundar al acestuia în lumea greco-latină. Există însă și forme hibride, de pildă în Antichitatea latină, unde își face apariția un construct epic specific, funcționând ca "mediator" între genurile liric și epic, și anume satira menippee. Conglomerat artistic esențialmente parodic, amestecând versurile, discursul retoric, monologul, dialogul și narația la persoana întâi, aceasta se înfățișează drept
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acestea obnubilează, închid epocile de maximă înflorire literară, constituindu-se într-o apăsată contra-replică a scriitorului-cititor la tendințele consacrate ale literaturii oficiale, în bune cazuri cenzurând și blamând încercările de a construi noul, originalul din vechile șabloane. Creațiile parodice ale Antichității sunt adeptele "stilului vulgar", ale coborârii limbajului într-o agoră situată la polul opus celei socratice. Personajele romanești preiau un limbaj caracteristic acelei vox populi, aparținându-le celor ce nu fac parte din fruntea ierarhiei sociale, dar care sunt numeroși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care o stabilește satira cu tragedia. Deși conține numeroase și evidente elemente umoristice, satira nu este nici o formă de comedie, nici o parodie, în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că fiecare epopee conține chiar punctul de pornire al propriei parodii pentru a inova apoi prin intertextualitate: "când el se folosește (...) de aceleași versuri pentru a exprima lucruri diferite"104. De fapt, teoreticianul se referă la două construcții parodice specifice Antichității, centos și sillos, discutate de Marcus Fabius Quintilianus. Prima desemnează acea formă de imitație a unui text prin citarea sa literală și se apropie de pastișă atunci când asociază citate preluate din unul sau chiar mai mulți autori 105. Cea de-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cheamă parodie"116. Cu privire la modelul parodiat, părerile sunt însă împărțite, în funcție de exemplificările de care dispuneau teoreticienii antici. Astfel, dacă Aristotel găsise că parodia reprezintă o "vulgarizare" a epopeii, există și mențiuni care o corelează cu cealaltă mare formă dramatică a Antichității, tragedia. S-a impus și termenul de paratragoedia pentru a denumi doar acele opere literare născute prin parodierea tragediilor. Un grupaj aparte îl formează acele opere generic incluse în așa-numita "a patra dramă", adică drama satirică; acesta "urma după
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discutarea lui sunt dacă nu întâmplătoare, oricum sporadice. Meritul le revine studiilor moderne și postmoderne, celor care iau în calcul Renașterea ca perioadă maximă de înflorire a parodiei și, ulterior, postmodernismul ca mișcare eminamente parodică, dublată de o ideologie. Totuși, Antichitatea e prima care stabilește importanta linie de demarcație în lipsa căreia astăzi nici nu am mai putea lua în discuție fenomenul de care ne ocupăm: între imitație și plagiat care ar fi, la drept vorbind, diferența? În descendență genette-iană, suntem tentați
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
salvare". Iar dacă a crea noul înseamnă să știi să alegi din tiparele vechi, să încercăm, în continuare, să ne oprim asupra formelor epice care foloseau, cu umor și erudiție, parodia pentru a da un colorit mai viu, alert "literelor" Antichității. 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin Antichitatea greacă a inovat decisiv, în raport cu literatura orientală 132, atât pe teritoriul ficțiunii (pentru că, o dată cu apariția celor dintâi poeme epice, iau naștere principiile verosimilității și al mimesisului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să încercăm, în continuare, să ne oprim asupra formelor epice care foloseau, cu umor și erudiție, parodia pentru a da un colorit mai viu, alert "literelor" Antichității. 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin Antichitatea greacă a inovat decisiv, în raport cu literatura orientală 132, atât pe teritoriul ficțiunii (pentru că, o dată cu apariția celor dintâi poeme epice, iau naștere principiile verosimilității și al mimesisului), cât și pe cel al teoretizării, unde regăsim principiul separației genurilor amintit, de atâtea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și totuși conștientizându-și statutul de modești locuitori ai "polisului". Cu toate acestea, selecția noastră nu s-a oprit asupra unor nume de rezonanță ale acestei perioade. Dintr-un motiv cât se poate de simplu ne-am focalizat interesul asupra Antichității latine: s-a demonstrat deja cum anume literatura romană s-a cristalizat și afirmat sub influența celei elenistice, la fel cum și multe aspecte ale înaltei societăți romane s-au născut imitând realitățile cunoscute și preluate din societatea ateniană. De la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]