9,963 matches
-
Mașina cea nouă, nu vrea să pornească de pe loc, cu toate insistențele degetelor subțiri și extrem de îngrijite ale șoferiței, care se agită în jurul butoanelor răspândite pe întreg bordul. Înainte de a intra într-o panică și mai mare, mă întind și apăs butonul avariilor, pentru a stopa corul claxoanelor pornit ca la comandă. Prietena mea, pescui urgent telefonul din poșetă, țăcănind pe tastele fosforescente. - Alo, aici Sandy, nu pot pleca de pe loc! Ce are mașina asta? Vocea gravă își începu din nou
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
te sun, înseamnă că am probleme, înțelegi? Nu te-aș suna dacă nu aș avea nevoie de tine, pe nimeni nu sun dacă nu am nevoie! Sunt în intersecție, nimeni nu oprește, centrul e blocat din cauza mea! Mă fac mică, apăsând ușor pe frâna de mână, într-o încercare de a vedea dacă această mașină nu răspunde la fel ca automobilul meu autohton. S-a auzit un clic, după care, bolidul își reluă funcțiile normale, scoțându-ne din intersecție. - Jur că
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
bolidul își reluă funcțiile normale, scoțându-ne din intersecție. - Jur că am vrut să o las acolo și să plec naibii, răsuflă ușurată Sandy, închizând brusc telefonul și apucând volanul cu vârfurile degetelor. M-am năucit cu totul, să știi! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc și pe asta! Cealaltă, nu era problemă, să știi, o mai pocneam eu, o mai pocneau alții... nu costau prea mult reparațiile
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
orice popas, oricât de mic, n-aș mai avea puterea s-o ridic și aș fi dat de vreme la o parte. Duc o desagă, gâfâind din greu, căci clipele mai grele vin mereu și fără pic de milă mă apasă, dar chiar de tremur, încă n-am căzut și n-am dat îndoielilor tribut cu toate că în jur e-o ceață deasă. Duc o desagă ? ... Nu, e viața mea, care cândva mă va strivi sub ea. Anatol Covali Referință Bibliografică: Duc
DUC O DESAGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352983_a_354312]
-
de a șterge amintirile celor ce n-ar vrea să uite și de a fixa amintirile în memoria celor ce ar dori să uite totul”. „Interiorizarea duce la prăbușire, fiindcă prin ea a intrat oarecum lumea în tine și te apasă dincolo de orice rezistență. Mai este atunci de mirare de ce unii se servesc de sport, de vulgaritate, de artă și de sexualitate numai pentru a uita?” Și totuși, spune Cioran, „numai iubirea de oameni ce răsare din suferință seamănă cu înțelepciunea
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
odihnă în aș ta noapte blândă! Explozie de bombe în Orient, în Vest Furtuni și inundații, cutremure, în rest Războaie, foamete, copii morți fără vină Desfrâu și-ncăierare, viața făr-de lumină. Minciuni și arderi vane în clocot de mânie Exasperări apasă pe mulți pentru vecie Eu vreau să vin spre Tine cu inima-nainte Rostind o rugăciune, Prea blândule P a rinte! Dar mă lovesc de ignoranți, care nu cred Fură, ucid, sunt grosolani, n-aud, nu văd Nu simt că
ZIUA DE AZI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353014_a_354343]
-
în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Eternul dor Nu sunt femeia sfântă, nu beau mirul din potire, Nu încerca să fii Manole, să mă zidești în mănăstire Eu, n-am sânge albastru când tristețile m-apasă Deși îl iubesc pe Dumnezeu, sunt o simplă păcătoasă . Nu mă înveli în aur, nu-mi pune stele la picioare, Nu vezi că a noastre slove, zi de zi devin amare? Mi-ai cântat osana printr-o mulțime de cuvinte
ETERNUL DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354283_a_355612]
-
persoană care știe să aprecieze acest dar neprețuit, al Domnului. Unele cărți le-am scris ca să rămână semn despre vrednicia înaintașilor, altele pentru cunoaștere, fiindcă singur, cuvântul poate tămădui; lumina, dă de gândit. Scrisul te despovărează de multe, care te apasă; îți aduce o liniște ce vrei să le-o împărtășești și altora. Și apoi, cum să dai de veste viitorimii, despre gândirea vremurilor tale? Făcând lucruri frumoase și trainice, îți arăți vrednicia; prin scris, lași moștenire o fărâmă din sufletul
INTERVIU CU ÎNALT PREASFINŢITUL GHERASIM CRISTEA ARHIEPISCOPUL RÂMNICULUI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354340_a_355669]
-
Înalt Preasfințitul Gherasim Cristea: Înainte de asta, dați-mi voie să vă spun că ... vă primesc și chiar vă aștept cu mult drag ori de câte ori simțiți nevoia unei Binecuvântări, a unei vorbe părintești, a unei liniști sufletești când cineva sau ceva vă apasă sufletul și vă mulțumesc pentru că nu uitați cultura și neamul românesc, România noastră frumoasă și bogată și pentru tot ce faceți pentru promovarea mânăstirilor vâlcene și a celor românești, a istoriei neamului noastru, a culturii. Reporter: Sunt onorată să mă
INTERVIU CU ÎNALT PREASFINŢITUL GHERASIM CRISTEA ARHIEPISCOPUL RÂMNICULUI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354340_a_355669]
-
roman antitotalitar, intitulat în mod paradoxist „NonRoman”, despre un dictator... Analog, trei piese de teatru contra unei societăți închise (trilogia „MetaIstorie”, cu ciclul de drame: O lume întoarsă pe dos, Formarea Omului Nou, și Patria de animale) Scriam de mână, apăsând la indigo, în mai multe exemplare [pe atunci se pusese restricție la xeroxuri] - astfel mi-a scăpat o copie a romanului, pe când alta a fost confiscată. • În matematica exista cuvântul „eroare". Ați trăit erori în viață? Care a fost cea
INTERVIU CU FLORENTIN SMARANDACHE de ANCA LĂPUŞNEANU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354295_a_355624]
-
La pieptul tău iubit, trupul mi se frânge In vene simt răscoala furtunilor de sânge Sărută-mă iubite, zidește-mă... în tine! Să uităm de Lume, de ziua care vine! Moment de fericire ca flacăra mă arde Piatra grea ce-apasă, de pe suflet cade! Iți simt mâna caldă cum mă ia de mijloc Iubirea ne cuprinde cu brațele... de foc. Raze luminoase s-aprind pe bolta rece Strălucind... de șoapte, ochii le petrece. Privind sus la ele, vreau să fug de
PATIMA IUBIRII de DOINA THEISS în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353774_a_355103]
-
un loc la fereastră. Nu dorea să mai audă de nimic. Gândurile sale erau la patul de spital, unde își revedea mama înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
unde era și mama profesor și, cum în școala din comună nu se predă engleză, am rămas să predau franceza pentru că aici am obținut repartiție ministerială. Mi-a plăcut comuna, colectivul școlii, așa că am acceptat. - Și ai tăi nu au apăsat pe butoane? - Ei... cum să nu!!! Au vrut ei că doar sunt singurul lor fiu, însă eu nu am acceptat. După ei nu era nicio problemă să prind catedră în oraș sau post de asistent la universitate. Relații aveau amândoi
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
astfel de hac. Ce se-ntâmplă cu secunda Când tic tac-ul amuțește? Zboară-n infinit plăpânda, Nici timpul n-o mai găsește... Zboară clipa, zboară viața... Și îmi pare-atât de rău! Sper numai, să dobor ceața Ce-mi apasă visul greu. Frigul flutură prin mine Prin ferestrele... deschise Visez trupu-mi, parcă vine Din ceruri pe brațe-ntinse... Cineva m-așează-n iarbă Florile mă-mpodobesc. De ce lumea se întreabă...? De ce ei mirați... privesc? Trandafiri albaștri, dragi De ce lacrima vă udă? De ce
A FOST DOAR UN VIS SIHASTRU de DOINA THEISS în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353822_a_355151]
-
în timp ce vizitam Marele Salon, luminile candelabrelor s-au stins. Nicăieri, nici o lampă de veghe. Lovindu-mă de mobile, pipăind pereții, încercam să găsesc o ieșire. Cu greu, am dat peste o ușă. Mâna mea nesigură a apucat clanța și a apăsat-o. Ușa s-a deschis. Mă aflam afară din castel, căci distingeam conturul statuilor din Grădina Italiană. Cerul nu se vedea, iar tăcerea munților din jur făcea întunericul să pară și mai dens. Știam că pentru a părăsi grădina era
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
poate gândi, simți, vorbi și scrie cu adevărat: “Să plâng nu pot deloc în limbi străine,/ Iar de vorbesc în ele tot gândesc în ea.../ În limba mamei în care spun povești cu zâne/[...] De am dureri ce sufletul mi-apasă/ În limba mea și-a mamei le oftez/ Și dorul mă lovește în limba mea frumoasă.” (În limba mea, p. 58) În accepțiunea lui Iacob Cazacu-Istrati limba română dobândește atribute de limbă universală, fiind mijloc de comunicare nu numai între
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
chiar marinimoși. Dau un mic, muștar și bere La bețivi și puturoși. Doar așa-și câștiga votul, Nu prin fapte de eroi, Nu că dau ei țării totul, Sau că-i doare-n cot de noi. Soarta țării nu-i apasă. Când pun mâna pe putere E ocazie frumoasă Pentru furt,pentru avere. Când socot că-i oportun, Iși votează din păcate Cu tupeu de om nebun Chiar superimunitate. In frunte-s sigur cei mai răi, Apoi o droaie de lachei
AMICUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353904_a_355233]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CULEG Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului CULEG Culeg din floarea de cireși, Și al înfloriților narciși, Dorul ce în suflet îl apeși, Ca albul inocenților caiși. Se plimbă dorul printre crengi, Căutând mirosul florilor de dor, Și eu, și tu cauți să dezlegi, Enigmaticul iubirii fior. Am gândul mereu la tine, Cu inocență de copil, Nu știu cât te gândești la mine, Sau îți
CULEG de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353907_a_355236]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BOLTA VERDE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
să se înfierbânte. Dorința de a face dragoste creștea cu fiecare apropiere. Nu-și dezlipea mâna plină de drugul lui Mircea, tare ca o bară de oțel, ce tot pulsa în mâna fetei. Și-l apropia de chilot și se apăsa în el. Mușca nervos cu dinții din umărul tânărului. Îi transmitea toată energia care o cutremura. Parcă a fost atinsă de un fir de înaltă tensiune. Știa de unde vine această tensiune și abia aștepta să se bucure de zguduirile acesteia
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
Dar în fond, au mutre de paiață ! Au distrus industria în floare Săpând adânc, ingropând comori, În ziduri, cimitire și budoare, Spălând bani murdari, făra erori... Mafioți fiind, lucrează mână-n mână, N-au sentimente pentru acest popor, Stigmatul n-apasă conștiința păgână, Justiția-i adună în dubă, cu mult spor. Ne-au sărăcit, ne-au vândut averea Obținută de noi prin muncă și chin, Aleșii ce prin vot le-am dat puterea, Au profitat cu jocul lor meschin... Acum strânși
PENALII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353973_a_355302]
-
vor apărea camerele finisate, ce culoare a lavabilului să aibă fiecare, culori cât mai pale, mai pastelate, să dea o notă de relaxare clienților. Când intri într-o cameră a cărei zugrăveală are o nuanță prost aleasă, parcă pereții îți apasă pe umeri. Nu te simți deloc bine în ea. Parcă nici somnul nu-ți priește. Îi mai explică lui David, că avea de gând să-i propună patronului ca la unul dintre etaje, să amenajeze un apartament prezidențial, ceva mai
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353972_a_355301]
-
Autorului -Mare poznă mi s-a-ntâmplat! se spovedi preotului moș Anghel. Îl așteptase lângă poarta bisericii, descoperit încă, fremătând căciula în mâinile-i noduroase de reumatism și vreme, gata să-și spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta opreliște răsuflării și parcă o piatră de moară îi apăsa creștetul, de nici căciula nu-și suporta de când... Picioarele îi erau zviduite. Acum îl purtau în pași voinicești, poate nepotriviți cu anii
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
încă, fremătând căciula în mâinile-i noduroase de reumatism și vreme, gata să-și spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta opreliște răsuflării și parcă o piatră de moară îi apăsa creștetul, de nici căciula nu-și suporta de când... Picioarele îi erau zviduite. Acum îl purtau în pași voinicești, poate nepotriviți cu anii văzuți pe restul trupului, pe chip și, mai ales, în colelia pletelor... Nu se urnise din drum. Nu
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
îmi pictează visul Cu aripi de mormânt. O noapte grea mă-ngheață, Tăceri negre mă-ngroapă Și parcă-s o paiața De-un păpușar purtată. În jocul lui sunt prinsă, Cu șfori de ghimpi mă ține, Iar mâna lui m-apasă, Rupe culori din mine. O, crude păpușare, Dă-mi drumul din strânsoare Și dă-mi în loc de frânghii Aripi cu strop din soare! Referință Bibliografica: Păpușarul / Ionică Baicu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi
PĂPUŞARUL de IONICA BAICU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354026_a_355355]