2,765 matches
-
este numele popular al mai multor aștri (planetă Venus și unele stele mai strălucitoare). Regele Babilonului: În Noul Testament Petru, referindu-se la Hristos, îl denumește -Lucifer: În Apocalipsa 22.16, Isus se recunoaște ca fiind steaua strălucitoare a dimineții (Stella splendida matutină) sinonima cu Luceafărul. Din această cauză în creștinismul occidental timpuriu, Isus era numit și Lucifer, dovada o găsim în imnul "carmen aurorae" dar și în numele unor
Luceafăr () [Corola-website/Science/298203_a_299532]
-
pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688. Biblia a cunoscut mai multe traduceri în
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
durata a 44 de reprezentații de opere de teatru care rulau in New York în acel moment. De asemenea s-a folosit pentru a estima durata de existență a rasei umane. O variație a principiului mediocrității în acest context este argumentul apocalipsei. Un studiu recent asupra agresivității adolescente, o problemă importantă în școli, arată că agresivitatea nu se datorează atât lipsei de încredere proprie a agresorului, cât mai ales sentimentului acestuia de a fi deosebit. Agresorul crede ca îi poate amenința pe
Principiul mediocrității () [Corola-website/Science/317173_a_318502]
-
ființa lui e structurată pe cuvinte. Numai așa poți aduna în jurul tău oameni care să te creadă, care să te dorească. Eugenia Bulat semnează eul ce îi aparține, dar îi aparține drumul pe care și l-a ales. Titlul poeziei, Apocalipsă sangvinică, nu este întâmplător, sugerând o permanentă teroare a realului anormal, bolnav, „apocaliptic”. Totul e împins la limită, totul ia chip de lucru aflat într-o zonă de tranzit. Tranzitoriul sfâșie ființa, o pune sub semnul angoasei: „Atât nu pot
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Marea Britanie și top 5 în Australia, Elveția, Irlanda, Italia și Olanda. Solista a interpretat compoziția doar în turneul "The Girlie Show Tour". Remixul, realizat de Lenny Kravitz și Madonna conține fragmente din versurile originale, restul fiind înlocuite cu versete din apocalipsa după Ioan. Acesta a fost folosit de două ori ca interludiu, odată în turneul "Girlie Show", apoi în "Re-Invention Tour". În ianuarie 1990, în Australia, Statele Unite, Canada și Japonia, a fost lansat ultimul single de pe albumul "Like a Prayer". Discul
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
butonul ăla de jos și nu poți. Apeși degeaba pentru că imaginea nu s-a uscat, nu e pe freeze, tusele sunt groase și din el radiază undele alea care au reușit să-ți omoare toți țânțarii din sufragerie. Ștefan Tiron Apocalipsa se amână Florin Ciulache este un pictor arhivar de imagini iconice. De aceea nu închide televizorul sau computerul atunci cînd lucrează. Pentru el, imaginile cu putere nu mai pot veni decît via media. Într-o lume grăbita, el are răbdarea
Florin Ciulache () [Corola-website/Science/317628_a_318957]
-
să fie mereu în alertă și gata în orice moment. Din această convingere a apărut doctrina iminenței. În momentul în care Pavel s-a convertit, în Tesalonic creștinii erau persecutați de către Imperiul Roman și credeau că sfârșitul lumii a început. Apocalipsa lui Ioan și Evanghelia lui Ioan sunt considerate de către savanții moderni creștine ca fiind scrise la cel puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
fiind scrise la cel puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa "Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr. Tema profetică a Noului Testament este "Necazul", ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca "Marele
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa "Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr. Tema profetică a Noului Testament este "Necazul", ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca "Marele Necaz", "Nenorocirea" și "Zilele
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
silogisme. William refuză să accepte ca motiv al crimelor "simpla posedare demonică", în ciuda faptului că demonologia servea adesea ca explicație. Deși în mănăstire există o înțelegere greșită a evenimentelor, iar călugării cred că trăiau ultimele zile înainte de venirea lui Anticrist ("Apocalipsa după Ioan" era o carte cunoscută în amănunt, și frecvent citată), William, prin concepțiile sale empirice, reușește să demonstreze că, de fapt, criminalii sunt oameni în carne și oase. Adunând fapte și observații, urmându-și intuiția și metoda dialectică, el
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Suporterii lui Ellen G. White o văd ca un profet contemporan, chiar dacă ea nu și-a asumat niciodată acest titlu. Suporterii cred că ea a avut darul spiritual al profeției cum este enunțat în Apocalipsa 19:10. Scrierile sale aduc în vizor Mâna lui Dumnezeu în istoria creștinismului. Acest conflict cosmic, cunoscut ca ”Marea Luptă” este subiectul principal al scrierilor sale. Doamna White a fost o figură controversată toată viața sa. Ea afirmă că a
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
diverse locuri să îi evite pe falșii învățători sau pe cei care învață orice este în contradicție cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan și a lui Iuda, de asemenea, avertizează cu privire la falșii învățători, așa cum face și "Cartea Apocalipsei". Însă epistolele pastorale, atribuite în mod tradițional lui Pavel, sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Combaterea de către Pavel a unor erezii apărute abia după moartea lui este un
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
care ar putea amenința omenirea ca un întreg, cu posibile consecințe nefaste pentru cursul civilizației umane, sau chiar care pot provoca sfârșitul planetei Pământ. Conceptul este exprimat în forme diverse, cum ar fi "Sfârșitul lumii", "Doomsday", "Ragnarök", "Ziua Judecății", "Armagedon", "Apocalipsa" și altele. Diverse riscuri există pentru umanitate, dar nu toate sunt egale. Riscurile pot fi clasificate în aproximativ șase tipuri bazate pe domeniul de aplicare (personale, regionale, globale) și intensitate (suportabil sau mortal). Următorul grafic oferă câteva exemple: Riscurile discutate
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
sale e - nu întâmplător - tocmai virtuozitatea, virtuozitatea aceea rămasă singură atunci cand miturile agonizează. În numele talentului sau supraabundent, Vladimir Zamfirescu poate încerca totul și poate reuși totul cu strălucire . Vladimir Zamfirescu are un tragic sunet nietzschean. O natură sensibilă la zvonurile Apocalipsei ar putea vedea cu ușurință în ea un simptom tipic al acelui epidos în curgerea timpului căruia Hesiod îi spunea -epoca fierului, Edda scandinava -era lupului, iar metafizica hindusa - kaly-yuga. Talentul e, la el, o formă de disperare, un fastuos
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
norilor, 1993; Adulter cu moartea, 1994; După trecerea stelei, 1994; Cinetica iluziei, 1997, apărute la Editură Tipomur din Târgu-Mureș; Alcool și sânge, 2008, Editura Karuna Bistrița; Bolile bătrâneții, 2011; Adulter cu moartea (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iași, 2012; Apocalipsa cărnii, Editura StudIs, Iași, 2013; Esență de valeriana, Editura StudIs, Iași, 2015; Carnavalul tristeții, Editura Pleiade, Satu-Mare 2016, Amintiri de libelulă, Editură StudIs, Iași, 2016. Proza: române: Clepsidra lui Cela, Editura Karuna 2008 Bistrița; Palimpsestul dimineții, Karuna, 2012; Cercul scalen
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
Lumea aceasta, sau această "judecată de apoi": "Acum/că sunt/înaintea ta/Nu pleca ochii/Nu te rușina/De viață/ Ce mi-ai dat/(Privește-mă în ochi)/ Am trăit.../ A trecut..."). Laurențiu Ulici, România liberă, vineri, 22 aprilie 1994 ,Apocalipsa cărnii, poemul ce împrumuta titlul volumului, e un tablou însuflețit de prospețime și reflexii colorate, în care dinamică luminii, a personajelor amintește de pânzele impresioniștilor.” David Dorian, Sarcastic și nostalgic, în Mișcarea Literară nr.1 2014 O frumusețe stranie se
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
Hr.) și el drept canonice cele 27 de cărți ale Noului Testament. Al treilea conciliu de la Cartagina (anul 397 d.Hr.) a afirmat 26 de cărți ale Noului Testament ca având autoritate și inspirație divină. Canonul de atunci nu includea Apocalipsa lui Ioan, ea fiind adăugată abia în 419, la un ulterior Conciliu de la Cartagina. Cele trei concilii amintite au recunoscut drept canonice cărțile deuterocanonice din Vechiul Testament, numite apocrife de către protestanți. Toate celelalte scrieri, utilizate în biserici până atunci, considerate apocrife
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri, fie false atribuiri, fie cărți a căror autenticitate nu este certă. Cărțile apocrife ale Vechiului Testament provin de la unii
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
multe evenimente, personaje sau episoade, precum viața părinților după trup ai lui Iisus, nașterea și copilăria Lui, coborârea în iad, adormirea Maicii Domnului etc., au fost integrate în Tradiția ortodoxă. Este cunoscută existența unei serii de Evanghelii, Fapte, Epistole și Apocalipse apocrife ale Noului Testament, care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Evangheliile apocrife păstrate sunt numeroase, în jur de 30, cu texte fluctuante. Ele sunt atribuite, în general, apostolilor
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
apocrife sunt: În general autorii apocaliptici au încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștina și au dezvoltat aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau. Iată o serie de Apocalipse apocrife, cărți alternative la Cartea Apocalipsei (numită și "Revelația" și scrisă de Ioan de Patmos numit și Ioan Teologul), care au fost păstrate până în prezent:
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
au încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștina și au dezvoltat aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau. Iată o serie de Apocalipse apocrife, cărți alternative la Cartea Apocalipsei (numită și "Revelația" și scrisă de Ioan de Patmos numit și Ioan Teologul), care au fost păstrate până în prezent:
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
canonic în iudaism. Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru și Înțelepciunea lui Solomon drept scriptură. Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost mai târziu abandonate, de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv că ar fi prea recentă. Cărți care au fost foarte aproape de a fi definitiv incluse în acest canon, dar în cele din urmă au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]