2,894 matches
-
de-a șaptea zi din Luna a Cincea, Hideyoshi se mută la Muntele Ishii, care fusese ales fiindcă domina Castelul Takamatsu. A doua zi, Hideyoshi spuse: Hai să-ncepem să măsurăm distanțele. Însoțit de șase generali, Hideyoshi merse călare până la apus de Castelul Takamatsu, în Monzen, pe malurile râului Ashimori. Nu scăpa din ochi nici un moment castelul aflat în dreapta sa. Ștergându-și nădușeala de pe față, îl chemă pe Kyuemon. Care e distanța dintre lanțul Muntelui Ishii și Monzen? întrebă el. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se îmbrățișară, cu lacrimile rostogolindu-li-se pe obraji. Mirosea a vară; prima zi din Luna a Șasea fu mai fierbinte decât fusese de mulți ani. După-amiaza, coloane de nori acopereau o parte a cerului dinspre miazănoapte, dar soarele, care apunea încet, continuă să usuce munții și văile râurilor din Tamba, până în asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe umeri un palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră. Tenacitatea unității lui Saito era surprinzătoare. Tocmai când păreau să se prăbușească, iarăși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
paj să-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse, în liniște, două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de scurtă. Se întrebă dacă din această cauză - chiar și cu toate presiunile muncii - încă mai simțea un gol în inimă. Ca de la o mare distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a adâncit și s-a tot adâncit, an de an. Mai ales că ceea ce fiii le reproșau mamelor lor basarabence (și în privința asta fiicele nu se lăsau mai prejos) a fost nu numai accentul rusesc, ci și nostalgia vremurilor apuse din Rusia Pravoslavnică. Și încă n-ar fi fost nimic dacă numai la atâta s-ar fi redus nostalgia. Dar basarabencele sufletele lor erau sfâșiate între repulsia față de puterea bolșevică și convingerea intimă (de fapt, speranța) că sovietele n-au
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu Bulevardul... Carol
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și puternice și astfel ei scapă cu ușurință de chinurile morții". Toți cei din jurul său I-au ascultat cuvintele cu uimire, deoarece cuvintele Sale erau putere și El îi învăța cu totul altfel decât preoții și scribii. Și, cu toate că soarele apusese de mult acum, ei nu au plecat la casele lor, ci s-au așezat în jurul lui Iisus și L-au întrebat: "Învățătorule, spune-ne care sunt aceste legi divine ale vieții? Te implorăm, mai rămâi cu noi o vreme și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
tocmai ei nu-i era bine, și mi-am amintit că ea fusese prima care pășise pe pod, înaintea tuturor... apoi podul se destrămase definitiv... poate n-avea legătură deloc, dar eu simțeam că exista o legătură, cumva, inexplicabil. Soarele apunea, roșiatic, deasupra dealurilor... Poate dacă mănânci niște plante, o să te simți mai bine, miam dat eu cu părerea. Da’ ce, eu mănânc plante? răspunse ea pe același ton dârz și sfidător ca întotdeauna, chiar și acum când nu se simțea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
la clama pe care o avea în plete. Era să te lovească! i-au spus Hamsterii. Asta s-o credeți voi! le-a răspuns ea nepăsătoare și a pornito înainte pe cărarea prăfuită. Ne-am reluat drumul. Soarele începuse să apună, iar nouă ne era foame. Mai aveam pâine în rucsaci, și am ajuns la o livadă de cireși. Copiii au alergat să mănânce cireșe, iar eu m-am așezat în iarbă. Între timp, Hamsterul Colțos a găsit un solz auriu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
prezentând în orice anotimp aceeași atracție, atât pentru cei ce iubesc frumosul, cât mai ales pentru credincioșii creștini care caută folos duhovnicesc. Se spune că sărbătorile sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuși, își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul are o dimensiune cu totul specială, și puține sunt locurile închinate acestei zile de durere. Evlavia poporului față de Sfântul Ioan, care a excelat prin post și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lumină pentru cei din jurul nostru, căci „cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.”( Pilde 16, 24) Se spune că sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Cred că așa este și cu cuvintele, care înainte de a rezona în lume, vin nu numai cu o anumită încărcătură emoțională, ci mai ales și cu una spirituală, cu o anumită energie pozitivă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Frumusețea poeziei este savurată Când atent și cu răbdare-i lecturată. Rugă Pentru cine-o fi litania Care nu se mai sfârșește? O fi pentru vremurile ce s-au dus... Timpul nu se mai întoarce niciodată. Nici viața care a apus... Creație Dacă am folosit cuvinte-n text, Ele au fost doar un pretext. Am înmănunchiat idei și simțăminte, Purificate și turnate-n necuvinte. Strai de poezie Scotocind aducerile-aminte, Am transformat trăirile-n cuvinte. Și, cu un strop de fantezie, Le-
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
-l cunoștea, și se gândi că aveau să aibă ocazia de a se obișnui cu el. Se uită la Sejanus, care, cu un gest, renunțase singur la puterea militară și se îndrepta acum mândru spre Curie. Îl însoți. Încă nu apusese soarele când unul dintre foștii centurioni ce păzeau locuința Antoniei se prezentă în fața ei. Ea se plimba încet prin mica grădină din încăperile ei private, unde înfloreau trandafiri de toamnă. Ofițerul începu să-i vorbească în șoaptă. Gajus, aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Thracia, cum spuseseră Polemon și Herodes, aflat acum în lanțuri în groaznicul Tullianum. „În cerul ăsta nu există zei care să se preocupe de viitorul meu.“ Fusese o evadare sălbatică, cauza stupidă a distrugerii lor. Callistus nu se întoarse. Soarele apuse, marea deveni întunecată, aerul era aproape rece. Își făcu în schimb apariția, coborând greoi scările, prefectul Macro. Gajus Caesar deschise larg ochii, își dădu seama că temutul praefectus îl văzuse mai întâi, pe când el stătea acolo, pierdut. De această dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la următorul. Capitolul 17 Intraserăm într-un ambuteiaj uriaș. De la racordul dintre autostradă și Western Avenue și până la rampa de acces a podului rutier benzile de trafic erau pline ochi de mașini, parbrizele reflectând, albite, culorile lichide ale soarelui ce apunea deasupra periferiilor vestice ale Londrei. Stopurile de frână pâlpâiau în aerul serii, strălucind în uriașa masă a caroseriilor de celuloză. Vaughan ședea cu un braț scos pe geamul pasagerului. Lovea portiera nerăbdător, izbind cu pumnul în tăblie. În dreapta noastră, peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când împrejur e-o lâncedă tăcere, Când cresc speranțele și-n răsărit apun, Când gratuită-i orișice părere... Dezlănțuit, un vânt de nebunie Tot mai chinuitor ne bântuiește, Ne bate, ne omoară, ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când priveghem sub semnul nebuniei, Când nasc speranțele și-n răsărit, apun Și viața intră-n era agoniei?... Ne-asediaz-atâtea întrebări, Accentuând a chipului paloare Și ne rămân tot mai reduse zări Sub semnul, asasin, de întrebare...
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
și Eva izgoniți din Grădina Raiului, zice. Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva? Nu e vorba despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o zână din povești Cu care poți să și glumești. N-o supăra prea tare Că devine luptătoare. Ai grijă și cum vorbești Căci pe ea n-o păcălești. Poate să fie cât de rea, Prietena mea rămâne ea! Uitarea Apune soarele pe cer, Amurgul strălucește Și vântul dulce și ușor De tine-mi amintește. Stau pe pragul casei mele Și adesea eu privesc Și cu ochii plini de lacrimi Tot la tine mă gândesc. Când anii se vor stinge Ca
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit. Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin nisip mergeam, Picioarele obosite adesea Se tot scufundau. Nisipul rece, plaja-ntinsă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Copacii au înflorit, Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și cu raze vii sărută, Florile ce-au adormit. Vară Apune soarele-n văpăi Și înserarea, ca un val, Pe sub răchițele din deal Se lasă-n liniște pe văi , Și-adorm ușor cu gându-n sat. Mama Tot ce am mai scump pe lume Este mama mea, pe bune. Ea m-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nas. Prin ierburile crude Puternic se aude Sub cerul fără fund Un sunet profund. Sunt gâze și gângănii Ce sar și fac mătănii Și mă-ncântă mereu Trecând prin dreptul meu. Soarele și luna Soarele și luna Se-nalță și apun, Semănând întruna Cu baloane de săpun. Privirea lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-l ghicesc Și numele să îl rostesc. De ghiceam de prima dată, Eram fericită toată, Că pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul meu de copilaș Și surâsul pe imaș. Prin lanuri ne alergam Și pe jos mai și cădeam Și râdeam, ne ridicam, Niciodată nu plângeam. Iată că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
naivitatea și încrederea ei într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece în genunchi pe nisipul de argint pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Bucură-te de tot frumosul din preajmă, lumea e infinită! Poți vedea ce alții nu reușesc: nuanțe de culori, zâmbete, sclipirile apelor, crestele munților, marea, macii, bătrânul câine, fotografii vechi de familie, Soarele... Adu momentele apuse în prezent! Toarnă frumusețile apuse în forma de bijuterie a clipei! Fiecare dintre noi suntem și trecutul, atunci, să înviem trecutul frumos! ,,Trăiește clipa!” Oprește-te din fuga ta și îmbrățișează-ți părinții, prietenii, ascultă natura, afară se aude cântecul vieții, apleacă urechea spre floarea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]