13,013 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > SUNT DOAR UN FLUVIU ANONIM Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 588 din 10 august 2012 Toate Articolele Autorului Rugă Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. Un fluviu anonim Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele
SUNT DOAR UN FLUVIU ANONIM de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358107_a_359436]
-
de pe dealuri miresme de struguri copți și de gutui, pânze de păianjen agățate de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva... ce seamănă cu o chemare, un dor intens. Vrăjită de peisaj, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele arămii, pare că
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
cu o chemare, un dor intens. Vrăjită de peisaj, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele arămii, pare că se scurge dintr-un pocal cu miere, atât de blândă și aurie este.Se aud pași... și, deși ușori, ei fac să reverbereze
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
răgaz, am vizitat Parcul Mihai Eminescu din Botoșani. M-am odihnit aici și am trecut în revistă statuile cu busturile principalilor oameni de cultură botoșăneni, cu gândul la marele poet al nației române și al literaturii universale. Am admirat câțiva arbori despre care am aflat că sunt contemporani Eminescului, convins fiind că el s-a bucurat puțin de umbra lor în ultimii săi ani de viață și am privit, cuprins de nostalgie, plutirea lină a câtorva bărci cu tineri pe oglinda
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
ei, de deștepți nu poți râde. • Încă din școala primară, mi se puneau întrebări numai când nu știam răspunsul. • Exemplele negative sunt mult mai ușor de urmat (Nae Cernaianu). • Eu recunosc când greșesc, cu toate că nu greșesc niciodată. Femeile sunt că arborii, cu cât îmbătrânesc au mai multe inele. • Roagă-te că cel de sus să-ți dea înțelepciune. Și până îți dă, împrumută • Dracul se afla în lucrurile mici, dar scumpe... • Sunt ardeleancă. Până mă gândesc ce să spun, alții trec
CADOURI & NUDURI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344707_a_346036]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 959 din 16 august 2013 Toate Articolele Autorului Un delir e în miezul cuvintelor nopții stelele fug pe orbite, se privesc, pe argintate întinderi cerul respiră, și păsările n-au somn în arborii lunii. Apele dau buzna peste pietre cu sufletul plin, cu propria-mi tăcere mă afund în tunel unde întunericul prinde un vis ca pe o umbră, prezicerile de teamă se adeveresc.. Corăbiile din gânduri trec orizontul, mirosul de scoici vine
O FEMEIE SECERĂ RAZELE LUNII. de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344719_a_346048]
-
-n arenă zilele cusute cu ață Caesar! Caesar! Cei care merg la moarte te salută! În ce fel se mai moare? Se poate muri fără urme de umbră chiar dacă doare Senin și albastru, într-o anume zi din calendar Printre arbori încărcați de miresme în floare Săgetat de un glonte rătăcit și hoinar. Și tu... Doamne? Eli ! Eli ! Lama Sabahtani!...Sabahtani! Piesa s-a sfârșit, cortina cade dramatic ca un zid Chiar dacă unii aplaudă, cel căzut e atât de rece În
CUM SE MOARE? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358788_a_360117]
-
se înălța strălucind pe cer, ca într-o adevărată zi de primăvară. Nici durerea din umăr nu-l mai supăra și oboseala din picioare părea să i se fi risipit. La început văzuse turmele de mistreți. Mâncau pașnic jir sub arborii de pe lizieră. Nu se sinchiseau de el, doar un singur vier uriaș își ridicase râtul cu colții imenși, încovoiați,adulmecând. Îl știa bine, cu ani în urmă îl urmărise înverșunat, trăsese asupra lui dar, ciudat, animalul nu căzuse lovit de
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Sonata ochilor Iubesc ochii de orice culoare ar fi; Cei ce văd lumea pentru mine Și-mi descriu întreaga natură; Cu nume de flori, în orice culori. Cu nume de arbori; zvelți sau pletoși Mestecenii sidefați alburoși Și platanii violet pământoși. Cu nume de ape; mai verzi sau albastre. Cu nume de păsări ce taie văzduhul Prin cântec și zborul pribeag; Cu nume de-ngheț și ger, Cu nume de alb
SONATA OCHILOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358871_a_360200]
-
am visat:/ Părcă eram în plină primăvară,/ Prin locuri ce demult am colindat/ De-mi petreceam vacanțele de vară!/ Fugeam pe covorașul înverzit/ Să caut fragi sau să miros o floare/ Ori mă opream s-ascult un ciripit/ Întins sub arborii cu frunza-n soare./ Iar codrul răsuna întinerit/ De chiote, chemări de bucurie./ Un pas... și râul lin l-am regăsit/ Cu apa-i rece, limpede-aurie./’’ Iată cum trec clipele vieții în poezia lui Aurel Vasilică:,, Ca ploaia de luceferi
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
triste sub fantasta deghizare. / Cântând iubirea pe un ton minor / Și tot la fel viața oportună, / Par să nu creadă-n fericirea lor, / Iar zvonul li se pierde-n clar de lună, / În calmul trist al lunii, dând răgaz / În arbori păsărilor să viseze / Și să suspine, zvelte și-n extaz / Printre statui, havuzurile treze.) Pianista declară că este piesa ei favorită încă de la vârsta de paisprezece ani, apreciind partea a treia, „Clair de lune”, întâiul ei titlu fiind „Promenadă sentimentală
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
disfraz de las hojas quiere envejecer ahora sentado en las rodillas de la nieve Y siente celos de Claude Monet que vuelve de la eternidad cadă primavera a pintar nenúfares en șu estanque de Giverny CLAUDE MONET Toamnă, ce le-a smuls arborilor mască de frunze, dorește-a-mbătrâni acum căzută la genunchii zăpezii Și-i poartă pică lui Claude Monet care se-ntoarce din veșnicie primăvară de primăvară spre-a pictă nenufari în iazul sau din Giverny NIÑEZ He vuelto por unas
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
y que en una misma fotografía no caben todos los paisajes que nos gustan PEISAJE Crezi, îmi închipui, ca paradisul poate exista și că l-ai putea atinge o clipita cu mâinile or, numai primăverii i se nasc frunze în arbori fără că ea să-și propună această Acum știi că viața ne scăpa când o legăm cu otgonul în vânt și că într-o aceeași fotografie nu încap toate priveliștile ce ne încântă EL VACÍO En mis sueños siempre habita
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
950 din 07 august 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene GLORIE LIMBII ROMÂNE Mi-e dat să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu
GLORIA LIMBI ROMÂNE, POEM DE AL FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360407_a_361736]
-
o ceată răzleață a cotropitorilor și la trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă măcelărindu-i fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din dosul arborilor tronau fantasmele ispititoare ale nopții. Era lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn. Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat. Acest paloș fusese transmis din generație în generație și
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
se auzea sinistru cântecul huhurezului spintecând umbrele pădurii. O pâclă asemănătoare unui nor acoperea strălucirea lunii și atmosfera stranie din jur se accentua. De la poalele munților din apropiere răzbătea un cântec melodios. Îndemnat de un imbold necunoscut se strecură printre arborii seculari. Glasul duios continua să cânte cu un farmec aparte împletindu-se armonios cu vraja nopții. Printre tufișuri luna își revărsa razele-i reci învăluind freamătul pădurii, adierea vântului și șoaptele umbrelor. Cavalerul dădu frâu liber calului său continuând agale
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
se ascunde în ceață și doar arareori - și pentru cei care au ochi de privit - își dezvăluie frumusețea și măreția. Fujisan (Muntele Fuji), conul vulcanic solitar, adesea acoperit de zăpadă, care se ridică deasupra satelor, marii și lacurilor înconjurate de arbori, a inspirat artiștii și poeții și a fost obiectul unui pelerinaj de mai multe secole. Respectul și credința pe care le inspiră formă maiestuoasa a Muntelui Fuji și activitatea vulcanică intermitenta dau naștere unor practici religioase care asociază șintoismul și
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
familiarizezi cu spiritualitatea de sorginte nipona, cu tot ce are ea mai trainic și mai fascinant: muzică, poezie, arta aranjării florilor specific japoneză, numită “Ikebana”, arta confecționării obiectelor din hârtie pliata, numită origami, dar și specii rare de plante și arbori, floră și fauna acvatică, toate la un loc, te fac să uiți freamătul citadin și să înveți să asculți limbajul universal al naturii în toată splendoarea lui, care nu cunoaște bariere lingvistice. Directorul acestei instituții, fizicianul Emil Strunga, un om
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
corespund trei modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională, („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic , („Vârstă a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îți descântec trecutul...”), nivelul intuiției poetice („Pe o miriște mută somnul adoarme, prin arbori vântul scheaună-ncet, pustie și tristă ziua desfide letopisețul acestui Poet ... Cele trei modalități ale limbajului, firește, nu apar în stare pură, ci cu întrepătrunderi inerente și evidente. În evoluția liricii , ipostazele creatorului reflectă raportul dintre sine și eul exterior
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii ! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii transpusă într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinită, săbii
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Dincolo de ei, ochii tăi. Triștii tăi ochi. Lutierul rănit Eu, în acești ani de dragoste și de acomodare, Eu, în acești ani de patimă și de acordaj, Am trăit sentimentul reconfortant, teribil Că reușisem, după consumarea unei păduri întregi De arbori de rezonanță, să te scot pe tine dintr-unul Și să te acordez, după toată opera de asamblare, De șlefuire și de umanizare. Să te acordez. Totuși, cum se poate pleca de lângă lutierul tău, Decât smulgându-i mâna din umăr
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
viscol Corneliu Traian Atanasiu Imaginea din primul vers nu poate fi deslușită decît după citirea ultimului cuvînt al poemului. Chiar dacă vîntul bate-n rafale, viscolul are o direcție dominantă și zăpada se depune doar pe o parte a trunchiurilor. Muțenia arborilor este una constitutivă și oricum, în dimineața liniștită de după vifor, stigmatul zăpezii pare să fie o ciudată taină pe care nu vor s-o mărturisească. Dar noapte de viscol poate fi și una de aprins și înfrigura erotism care i-
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
funerar Cântând din alamă, din bronzul cel verde Iluzia-n trupuri cu noaptea se pierde Și totul în jur e din nou amorțit Iubirea uitată în noi a murit. Prin aer trec îngeri cu ochii lor orbi Și noaptea în arbori e plină de corbi De-ntreb de iubire, ei croncăne-n zbor Iubirile toate se nasc și-apoi mor Și-asa ne tot ducem prin vremuri un pic Din umbră în urmă, nu rămâne nimic Și ninge și plouă peste
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță o rugă la cer Din urme de cerb, vârcolacii se-adapă O umbră de lup se strecoară stingher... Furtuna cu dinții vântului mușcă Din trupuri de arbori pe drum răsturnați De arcul de lună închiși ca-ntr-o cușcă Stau demonii nopții-n tăceri spânzurați. Ne cheamă iar drumul mereu în derivă Și nopțile grele de atâta balast Doar noaptea zămește-n oglinda parșivă Și râde cu glasul
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
amărâtă un cenaclu literar intitulat “Miron Pompiliu”, prietenul de la Ștei al lui Mihai Eminescu, cenaclu unde mi-am citit primele creații literare. Primele versuri care l-au uimit pe dascăl au fost următoarele:” Cade smoala de pe bivoli/ precum frunzele de arbori...” Apoi l-am impresionat pe dascăl cu o poezie lungă rimată și ritmată despre Dan Buzdugan, un erou de benzi desenate care apărea pe atunci din revista „Cutezătorii”. Poate colegii mei de generație își mai aduc aminte. Eu, citeam toată
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]