2,985 matches
-
și Imperiul Seleucid, semnat în vara acelui an După victoriile romanilor (bătălia de la Magnesia din 189 î.Hr) și ale aliaților lor, Pergamul, Macedonia și Rodos pe uscat și pe mare, asupra regelui seleucid Antioh al III-lea cel Mare. Armistițiul a fost semnat la Apamea, în Frigia. Teritoriile de la vestul Munților Taurus au trecut în controlul indirect al Romei, puterea imperiului seleucid fiind mult slăbită. Declinul Seleucizilor a favorizat expansiunea Parției in regiune. După cum relatează Appian, tratatul prevedea renunțarea din partea
Tratatul de la Apamea () [Corola-website/Science/326969_a_328298]
-
își impuneau dorița. Acest lucru a contribuit la dezvoltarea naționalismului vietnamez. În acel moment vietnamezii luptau împotriva japonezilor de partea Aliaților. După Revoluția din august și capitularea Japoniei, în septembrie 1945 Ho Și Min a declarat independența Vietnamului. În epoca Armistițiului din 1940 și de la crearea Regimului de la Vichy, Indochina franceză a fost administrată de generalul Georges Catroux (numit în august 1939), care a încercat să rezolve problemele cu Siamul și Japonia, însă activitatea sa a nemulțumiți noul guvern - în special
Primul Război din Indochina () [Corola-website/Science/326980_a_328309]
-
campanie de proteste politice panislamice lansată de musulmanii din India Britanică cu scopul influențării guvernului britanic în sensul protejării Imperiului Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în Primul Război Mondial și pentru diminuarea consecințelor acestei înfrângeri. Poziția califului după semnarea armistițiului de la Mudros în octombrie 1918, ocupația militară a Constantinopolului și pacea de la Versailles din 1919 a devenit nesigură, iar existența Imperiului Otoman a fost pusă la îndoială. Mișcarea s-a întărit după semnarea Tratatului de la Sèvres (august 1920), care a
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
și a austriecilor. Imperiul Otoman a fost izolat. Ultimele alegeri pentru parlament au avut loc în timpul ocupației militare a Istanbulului de către trupele aliate. Pe 13 octombrie 1918, Talat și miniștri CUP au demisionat, iar turcii au semnat la sfârșitul lunii Armistițiul de la Mudros. Pe 2 noiembrie, Talat, Enver și Cemal au plecat în exil. Ultimele alegeri pentru parlament au fost ținute în decembrie 1919. Cei 140 de deputați nou aleși în parlament, membri în cea mai mare parte a „Asociației pentru
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
au fost Serghei Vitte și Roman Rosen pentru Rusia, și Komura Jutarō și Takahira Kogorō pentru Japonia. Fiodor Martens și alți diplomați din ambele țări au fost cazați în New Castle, New Hampshire la Hotel Wentworth (unde s-a semnat armistițiul), și au fost transportați pentru negocieri peste râul Piscataqua la baza aflată în Kittery, Maine. Întâlnirile s-au ținut în clădirea "General Stores" (astăzi, Clădirea 86). Mobila de mahon cu modele după sala cabinetului de la Casa Albă a fost comandată
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
Berlin inainte de aliații occidentali. Acest lucru, precum și pierderi grele suferite de Armata Roșie,cauza6e de către finlandezi, a dus la retragerea trupelor de pe frontul finlandez. La data de 4 septembrie 1944 o încetare a focului a fost de acord, iar armistițiul de la Moscova a fost semnat la 19 septembrie. În cadrul acordului de armistițiu Finlanda a fost obligată să expulzeze trupele germane din țară. Acest lucru a dus la războiul Laponiei. Războiul Laponiei a fost purtat între Finlanda și Germania nazistă în
Istoria militară a Finlandei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323636_a_324965]
-
Armata Roșie,cauza6e de către finlandezi, a dus la retragerea trupelor de pe frontul finlandez. La data de 4 septembrie 1944 o încetare a focului a fost de acord, iar armistițiul de la Moscova a fost semnat la 19 septembrie. În cadrul acordului de armistițiu Finlanda a fost obligată să expulzeze trupele germane din țară. Acest lucru a dus la războiul Laponiei. Războiul Laponiei a fost purtat între Finlanda și Germania nazistă în Laponia, partea nordică a Finlandei. Principalul interes strategic al Germaniei în regiune
Istoria militară a Finlandei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323636_a_324965]
-
Uniunea Sovietică nu a acceptat această "prietenie" și Finlanda forțat să își asume un rol mai activ în împingând germani din Laponia, intensificarea astfel ostilitățile. Armata finlandeză a expulzat trupele străine din solul lor în aprilie 1945. În cadrul acordului de armistițiu,Finlanda a fost obligat să expulzeze trupele germane din țară. Acest lucru a dus la război Laponiei. Finlanda nu a fost "de jure" membru al Axei,deoarece nu a semnat Pactul Tripartit. Deci ,Finlanda a fost un cobeligerant al Germaniei
Istoria militară a Finlandei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323636_a_324965]
-
Consiliu Fascist, care a adoptat o moțiune de cenzură față de Mussolini. A doua zi, "Il Duce" a fost înlăturat de la guvernare de regele și arestat, iar Badoglio a fost numit prim ministru. În Italia domnea confuzia, iar el a semnat armistițiul cu Aliații. Când acesta a fost făcut public, Italia a fost aruncată în haos. A izbucnit un război civil, fasciștii luptând împotriva partizanilor. Regele și Badoglio au părăsit Roma lăsând armata italiană fără vreun ordin. În cele din urmă, la
Pietro Badoglio () [Corola-website/Science/323043_a_324372]
-
timp după bătălie Wallace a renunțat la titlul de Guardian of Scotland. regele Edward I ducea o campanie împotriva francezilor în Flandra când a aflat de înfrângerea armatei sale din nord în bătălia de la Stirling Bridge. După ce a încheiat un armistițiu cu Filip cel Frumos, s-a întors în Anglia în martie 1298 și a început imediat să strângă armată pentru o a doua invazie a Scoției. Ca pas preliminar, a mutat centrul de guvernare la York, unde avea să rămână
Bătălia de la Falkirk () [Corola-website/Science/323037_a_324366]
-
companii. Un ofițer de rezervă era însărcinat cu instrucția militară a voluntarilor. În urma retragerii germane, aceștia au fost urmăriți de NKVD, executați sau deportați în Siberia. Urmele existenței acestei prime faze a rezistenței se regăsesc până în luna octombrie 1944. După armistițiul româno-sovietic (11-12 septembrie 1944), forțele sovietice dispun de toată libertatea de a acționa pe teritoriul României, iar guvernul român își pierde orice autoritate asupra Bucovinei de Nord. De la sfârșitul anului 1944 și până la începutul anului 1945, în România au fost
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
dovedit folositor în mai multe rânduri în rezolvarea unor probleme din Orientul Mijlociu. El a negociat acordarea independenței Egiptlui în 1922 și a divizat Palestina sub mandat britanic, creând Regatul Iordanie. Curzon a fost implicat în organizarea celebrării primei Zile a Armistițiului pe 11 noiembrie 1919. Cu această ocazie a fost dezvelit un cenotaf, operă a arhitectului britanic Sir Edwin Lutyens, a fost organizată o paradă militară a victoriei a Aliaților. În 1921, a fost create titlurile nobiliare de Earl of Kedleston
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
la gradul de sergent major. A participat la Războiul de Independență din 1877-1878 luând parte la toate luptele din jurul Plevnei cu Regimentul 7 linie, precum și la atacurile de la 30-31 august, 6 septembrie, 7 octombrie, 28 noiembrie, căderea Plevnei. După încheierea armistițiului s-a întors în țară și la 7 aprilie 1878 a fost avansat sublocotenent și mutat în Regimentul 7 Dorobanți Prahova cu care a urmat restul campaniei până la încheierea păcii. Pentru merite deosebite în acest război, șefii săi ierarhici care
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
Un tratat de pace este un acord între două sau mai multe entități aflate în conflict, (de obicei țări sau guverne), care pune capăt în mod oficial stării de război dintre cele două părți. Tratatul de pace diferă de armistițiu, care este un acord pentru oprirea ostilităților, de capitulare, în care o armată este de acord să depună armele, sau o încetare a focului, în care părțile cad de acord să înceteze luptele temporar sau pe termen nelimitat. Există o
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
Otoman fusese obligat să accepte importante cesiuni teritoriale și restrângeri ale suveranității naționale. Prin acest tratat, Moscova recunoștea granițele Turciei așa cum fuseseră stabilite prin Pactul național ), act adoptat de către Parlamentul Otoman pe 28 ianuarie 1920, având dispoziții în conformitate cu prevederile din armistițiul de la Mudros. Acordul a fost adoptat fără participarea Azerbaidjanului, Armeniei și Georgiei, dar stabilea granițele acestor state cu Turcia. Tratatul recunoștea achizițiile teritoriale stipulate prin Tratatul de la Alexandropol, cu excepția orașului Alexandropol și a răsăritului guberniei Erevan, pe care Turcia o
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
forțele kemaliste turce și RSS Armeană, RSS Azerbaidjană și RSS Georgiană - care aveau să formeze în cadrul URSS RSFS Transcaucaziană. Acest tratat a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors semnat de Imperiul Otoman și puterile Antantei, autoritățile britanice au cerut guvernului otoman să retragă toate forțele armate turce din Caucaz pe frontiera stabilită în 1878 prin Tratatul de la San Stefano. Pe teritoriul fostului oblast Kars, guvernatorul-general britanic
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Lucrările au fost conduse de premierul Regatului Unit David Lloyd George, de cel al Franței Alexandre Millerand și de cel italian Francesco Saverio Nitti și au dus la o înțelegere, care va forma baza negocierilor de la San Remo. După semnarea armistițiului de la Mudros, puterile aliate au înființat o administrație militară a capitalei Imperiului Otoman pe 13 noiembrie 1918, dar în acel moment nu au dizolvat guvernul imperial și nu au forțat abdicarea sultanului. Principalul punct al discuțiilor de la Londra a fost
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
capacitatea sultanului să controleze Califatul, fără să i se permită să modifice cursul aranjamentelor de pace. De asemenea, aceștia au fost informați constant cu privire la acțiunile Mișcării Khilafat, care milita pentru protejarea poziției Califatului. Deputații noului parlament otoman, aleși după semnarea armistițiului, au adopta în ședința din 12 februarie 1920 așa numitul „(Pact Național”, care era practic o declarație de independență. Mișcarea Khilafat a încercat să influențeze guvernul britanic să mențină și să apere califatul și integritatea imperiului. În ciuda faptului că această
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
bază militară pentru britanici în Primul Război Mondial (1914-1918), dar eforturile de a supune colonia germană de la sud au fost zadarnice. La izbucnirea războiului în august 1914, guvernatorii de britanic și german din Africa de Est au convenit asupra unui armistițiu într-o încercare de a ferii coloniile tinere din ostilităților directe. Însă odată ce Lt. Col. Paul von Lettow-Vorbeck a preluat comanda forțelor militare germane, înțelegerea a căzut, acesta fiind hotărât să împiedice transferul, pe cât posibil, a cât mai multe resurse britanice
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
von Lettow realizat un sistem eficient de război de gherilă, cu companii care trăiesc pe teren și atacă convoaiele britanice de unde capturează consumabil și provizii, în final rămânând neînvins. }n cele din urmă capitulează în Zambia la unsprezece zile după ce armistițiul a fost semnat în 1918. Pentru a-l urmării pe von Lettow britanicii au dislocat trupe din Armata din India și un mare număr de cărăuși pentru a face față logisticii formidabile de a transporta bunuri în interiorul continentului pe jos
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
militari, nu mai doreau să continue războiul. Pe 9 martie 1917, a fost format la inițiativa guvernului provizoriu rus Comitetul Special Transcaucazian, care urma să înlocuiască organele regionale ale puterii țariste în Caucaz. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzican, prin care s-a pus capăt conflictului dintre ruși și otomani. Marele vizir Tala Pașa a semnat pe 3 martie 1918 Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia bolșevică. Bolșevicii acceptaseră prin semnarea acestui tratat de pace să cedeze orașele
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
au urmat aplicării Legii Tehcir nu au contribuit în mod semnificativ la creșterea mortalității în rândurile armenilor, iar afirmațiile conform cărora otomanii ar fi responsabili de crime de război. Participarea Imperiului Otoman la Primul Război Mondial a încetat odată cu semnarea Armistițiului de la Mudros. Anii războiului au dus la agravarea extremă a situației din Imperiul Otoman. Pierderile teritoriale au fost foarte mari, iar pierderile umane au fost uriașe. Navele de război "Breslau" și "Goeben" au fost scoase din lupte, prima scufundată de
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fost foarte mari, iar pierderile umane au fost uriașe. Navele de război "Breslau" și "Goeben" au fost scoase din lupte, prima scufundată de o mină, iar a doua eșuată pe un banc de nisip, amândouă pe 20 ianuarie 1919. După Armistițiul de la Mudros, a urmat Ocuparea Constantinopolului de către armatele aliate. Interesele divergente ale puterilor europene, care urmăreau ocuparea unor teritorii cât mai întinse din Imperiul Otoman, au fost armonizate în timpul Conferința de Pace de la Paris din 1919. Tratatul de la Sèvres a
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
nr. 1451 din din 7 mai, Octav Vorobchievici este numit maior. 19-31 mai 1929 - Octav Vorobchievici face o călătorie pentru tactica generală - Stat Major - pe timpul studiilor în Franța. (În 1931 își va publica impresiile în volumul "Între Verdun și luminișul Armistițiului") 2 august 1930 - O.V. primește Brevetul de la Ecole Militaire în urma terminării studiilor. toamna 1930-toamna 1931 Octav Vorobchievici se află în garnizoana Sibiu, împreună cu familia. Vor locui cu chirie la familia Schiau, pe str. Rațelor nr.1 (azi str. Moș
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
Infanterie, 250 pagini. Descrie perioada oct. 1928 - aug. 1930 în care a urmat cursurile prestigioasei Ecole Militaire, cu multe incursiuni în istoria Franței și a Parisului. 1931 - Apare lucrarea "Educația ostășească în unitate". 1931 - Apare volumul " Între Verdun și luminișul Armistițiului", Tiparul Școlii Speciale de Cavalerie, Sibiu, 250 pagini (Subintitulat “Pe urmele bătăliilor din 1914-1918 cu un grup de ofițeri a 13 armate, colegi la Școala Superioară de război din Paris, în vara lui 1929”). 1931 - Apare lucrarea "Polonia, vecina necunoscută
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]