5,079 matches
-
by Vasile Gogea are among these texts of adherence to and acceptance of their literary debt to Caragiale's tradition. Yet, we should not exclude a certain writer from the paradigm of Caragialism, just because there is no such an ars poetica that would justify his accepted position as the great dramatist's follower. If we only take into account these kinds of patrilineal documents, we cannot see the real impact that Caragiale had on Romanian literature. In order to achieve
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu merg! Trebuie să iasă din casă Tudor și Anuca! zise hotărât moșierul. Inima fostului hăitaș era întinsă, ca o coardă gata să plesnească. - Nu mai esti nicio casă, boierule... cum.. nu înțălegi?! - Cum nu esti, măi Fanachi! Sări ca ars moșierul. ...Poati, n-o vezi tu, da‟ esti! - O fost, boierule... o fost, acu‟ douăzeci de ani, când o ars păn‟ la pământ, Acu‟ nu mai esti! „Îndărătnic om... Doamni iartă-mă!“ își zise țăranul înciudat. „Așa o vrut Dumnezău
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coardă gata să plesnească. - Nu mai esti nicio casă, boierule... cum.. nu înțălegi?! - Cum nu esti, măi Fanachi! Sări ca ars moșierul. ...Poati, n-o vezi tu, da‟ esti! - O fost, boierule... o fost, acu‟ douăzeci de ani, când o ars păn‟ la pământ, Acu‟ nu mai esti! „Îndărătnic om... Doamni iartă-mă!“ își zise țăranul înciudat. „Așa o vrut Dumnezău; i-o luat mințile di tăt! A cui pacati, oari, li tragi, cî el o fost om bun!“ Își zicea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din nou, un val de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Să ne amintim de poemele nemuritoare ale lui Ghilgameș<footnote Ghilgameș, erou semilegendar, conducător al vechiului oraș sumerian Uruk din sudul Mesopotamiei. Faptele vitejești ale lui G. au fost cântate într-un poem babilonian înscris pe 12 tăblițe de argilă arsă, găsit în biblioteca regelui asirian Assurbanipal. Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina măcelarului meu „german“, doar că acesta din urmă avea mai multă carne etalată În galantar. Uneori eram surprins de indiferența mea totală la vederea celor Înjughiați, Înecați, accidentați, Împușcați, arși sau omorâți În bătaie, deși știam prea bine de unde venea această insensibilitate. După ce văzusem atâta moarte pe frontul turcesc și cât timp lucrasem la Kripo, aproape că Încetasem să mai văd un cadavru ca fiind Încă În vreun fel uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sclipă În fața ei, bucurându-ne de aerul curat. Apoi, privind pe jos, am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit. Una dintre ușile incineratorului era deschisă și m-am aplecat ca să arunc o privire. Înăuntru, soba era plină cu hârtie arsă, În mare parte transformată În cenușă. Ici și colo mai erau petice din câte ceva ce nu fusese ars de flăcări. — Vezi dacă poți să salvezi ceva din astea, i-am zis lui Inge. Se pare că era cineva foarte grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La Luxor și la Karnak înțelegem mai bine civilizația veche egipteană decât din cele mai docte tratate. Și ce-ar mai reprezenta, fără Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe legende? E destul să ne spunem în gând câteva versuri din Iliada pentru ca dintr-o dată câmpia goală să se umple de umbre. N-aș sfătui pe nimeni să meargă acolo dacă nu e convins
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Arborele universului are două brațe, ar zice el, dar aici e unul singur, al durerii"... despre măsură Dacă omul a scris cărți, tot el a incendiat biblioteca de la Alexandria. Dacă a ridicat Parthenonul, tot el a descoperit că din marmura arsă se poate face var. Dacă a ridicat piramidele din Mexic, tot el le-a umplut de sânge. Această "măsură a tuturor lucrurilor" care e omul a fost adesea, cum zicea cineva, o măsură tristă. Ea a ofensat și a fost
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
autobuzul nostru torid și de Enrique. E cald. Foarte cald. O febră care nu cedează deloc. Dimpotrivă, parcă. E una din acele nopți, aș zice, când pe buzele jaguarilor de piatră începe să fluture un zâmbet ironic. Nervii mei aproape arși de insomnie nu m-ar lăsa să mă liniștesc, chiar dacă aș sta în pat, deși sunt zdrobit de oboseală. Am umblat mult și la întoarcere abia am găsit caile 58, pe care se află hotelul nostru. Mi-a trebuit ceva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
prin fumegarea pielii tale. Acolo, pe mormanul de ghete vechi, pe sacul de rufe, între pânze de păianjen îngreunate de praf, tu ciocnești două pietre ovale și o flacără palidă se-ntinde deodată cuprinzîndu-ți mâinile, și un miros de piatră arsă te învăluie. Și în acea clipă, care poate nu se va mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la înviorare. Alergam împreună cu ei în jurul parcului prin aerul rece, râdeam și ne înghionteam, priveam fundurile fetelor, rotunde în șorturile de sport, și felul ciudat în care alergau, cu degetele fluturîndu-le, afectat, în lături. După ce mâncam, beam ceaiul de zahăr ars, universalul ceai al taberelor de elevi, întrebîndu-ne dacă are în el bromură sau nu, și aveam apoi program de voie până la prânz. La o margine a parcului se aflau terenuri de volei și de fotbal. In cealaltă, un teren de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și cu tubul de metal în dreapta. Unde vedea așezată vreo muscă, aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos a proteină arsă. Pereții rămâneau înnegriți din loc în loc, cu câte un punct alburiu în mijlocul petelor, unde fusese musca. "Termină, bă, dracului, că ne-ai împuțit pe toți!" îi mai striga câte unul, dar Măgălie, rânjind ca într-un f:lm cu vampiri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o mutră foarte stranie, de bețiv sau de posedat, congestionat la față, interpreta un soi de pantomimă ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând cu lingurița în paharul de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob în tavan care abia-și putea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un răspuns în falsetto, nici măcar polemic, mai curând indiferent și batjocoritor, dat oceanului de propagandă în care trăiam și care nu reușea să ne ude: Inți, inți, ia-o-n dinți... Am mai băut o ultimă oară ceaiul de zahăr ars și ne-am apucat să ne facem bagajele. Le-am adunat pe toate în curte și, în grupuri, ne-am pus pe așteptat autobuzele. Toți erau bucuroși și în același timp ușor nostalgici, înseși bagajele lângă care stăteau îi schimbau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vârfuri de munte din depărtare și luminează acum prin cadrul ușii strâmte de piatră o parte a adăpostului, acum văd și patul grosolan de crengi curățite de ramuri, pe deasupra un strat de iarbă uscată, în mijlocul încăperii, în cerc, câteva pietre arse îmi întăresc convingerea că mână de om a trecut prin aceste locuri, poate chiar a locuit aici, cercetez cu luare aminte locul, dar nu mai descopăr decât cioburi de sticlă într-un colț și nimic altceva, locuința de piatră pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în minte e starea de perplexitate, de uimire, privindu-mi degetele arse și nu înțelegeam de ce? Și pentru prima dată am fost pus atunci în fața lumii, Am tot stat și te-am tot așteptat să-ți depeni amintirile copilăriei, dar încă n-ai avut curajul să pui degetul pe rană, Ai prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vopsele, mi-a făcut o listă și mi-a scris fiecare cât costă, să nu mă înșele negustorul, iată lista cu vopsele, blaivais, 3 lei, ohră galbenă, 2 lei, ohră închisă, ținober, 50 lei, minău, cerneală de oase de piersică arse și pisate, cerneală de os ars, cerneală de nuci, chinăros, ultra marin, cronghelb de Paris și mi-a spus meșterul chinovar nu mai cumpărăm din târg, că șarlatanii de negustori amestecă minau în chinovar să tragă la cântar, ziua pictezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și mi-a scris fiecare cât costă, să nu mă înșele negustorul, iată lista cu vopsele, blaivais, 3 lei, ohră galbenă, 2 lei, ohră închisă, ținober, 50 lei, minău, cerneală de oase de piersică arse și pisate, cerneală de os ars, cerneală de nuci, chinăros, ultra marin, cronghelb de Paris și mi-a spus meșterul chinovar nu mai cumpărăm din târg, că șarlatanii de negustori amestecă minau în chinovar să tragă la cântar, ziua pictezi bine și frumos și sara deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
miezul nopții și apoi să plece spre casă. Iar cei din tura de seară mai aveau Încă o oră. Aerul era rece și curat, cu doar o urmă imperceptibilă de gaze din trafic: care era oricum preferabilă mirosului de oase arse. Niciodată nu-și va mai dori să vadă interiorul craniului unui copil. Strâmbându-se, deschise capacul tubului cu calmante și luă Încă una. Lovitura din seara trecută Încă Îi provoca dureri de stomac. Trăgând În piept o ultimă gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Deci, știu că micul David Reid a fost strangulat, continuă Miller, dar acest lucru Îl știa toată lumea. Știu că a fost violat. Iarăși nimic nou. Știu că ticălosul ăla bolnav i-a tăiat puța cu o foarfecă. Logan sări ca ars. — De unde dracu’ știi... — Mai știu că i-a Înfipt ceva În fund. Probabil n-a putut să și-o bage, așa că a trebuit să folosească.... — Cine ți-a spus toate astea? Miller ridică bineînțeles din umeri și făcu Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mare emporiu din lume, aveau să scrie mulți călători faimoși -, Alexandria deschidea două porți enorme, care puteau înghiți caravane întregi: Poarta lui Canopus, orientată spre răsărit, spre delta verde, fertilă a fluviului, și Poarta Lunii, îndreptată spre apus, spre depresiunile arse, roșietice ale deșertului Lybicus. Zaleucos, care trăia practic printre cărțile lui, spuse: — Potrivit lui Aristoteles, orașul-stat desăvârșit nu trebuia să aibă mai mult de zece mii de locuitori. Nici Ahtenae n-a numărat vreodată peste o sută de mii. Dar lui Alexandros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridice pentru toți trei un rug funebru și îl veghe tăcut în noaptea aceea de ianuarie, cu vânt puternic. „Puterea e un tigru, singur pe o stâncă...“, se gândea privind focul. Rugul ardea repede din cauza vântului; bucăți de lemn ars săreau de jur-împrejur. În aceeași noapte, cohortele înconjurară și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru a nu știu câta oară. Senatorul Saturninus îl preamări pe Cassius Chereas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]