6,399 matches
-
Dacă taică-tu ar fi venit în patul tău în fiecare noapte de când aveai nouă ani și și-ar fi împins puța în tine, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău, a țipat Misty cu voce ascuțită. Dacă maică-ta te-ar fi făcut mincinoasă și te-ar fi bătut cu cureaua până ți-ar fi sărit capacele când te-ai dus să-i ceri ajutorul, atunci aș fi zis că ți s-a făcut mult rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noi veneau în mod regulat, totul era oricum diferit, așa că nici nu mai aveai de unde să știi că rămăsese un loc gol. La sfârșitul celei de-a șasea săptămâni, grupul meu era format din Barney, un tip cu o față ascuțită, despre care puteai crede că fura desuuri de damă de pe sârmele unde fuseseră puse la uscat. Padraig-tremurătorul, care se calmase foarte tare din prima zi când împrăștiase tot zahărul. Părintele Johnny, un alcoolic turbat, care își lăsase borțoasă menajera. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am repetat eu cu o voce deliberat liniștitoare. Mama începuse să se cam agite și deja era prea mult pentru mine. Mi-a spus. — Din cauza lui, Philomena aproape c-a avut o cădere psihică, a zis mama cu o voce ascuțită, din care îți dădeai seama că era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Era momentul să dispar. Și-apoi amândoi au fost internați la nebuni. Mi-am amintit de femeia solidă, cu voce tunătoare, care-l vizitase pe Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am mai observat sertarul tras al noptierei și... AU, AU, AU. Ce forță cosmică malefică dictează ca, după ce ți-ai bușit fluierul piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sine. Gaskell avea dreptate. Comportamentul Evei Wilt avea ceva primitiv. Sally se înfioră când își aminti de forma aceea întunecată care se îndrepta spre ea în cocpit. Se ridică, se duse în cambuză și găsi acolo un cuțit lung și ascuțit. Apoi se întoarse în cabină, verifică încuietoarea de la ușă și se întinse pe patul ei, încercând să adoarmă. Dar somnul nu voia să vină. Afară se auzeau tot felul de zgomote. Valurile plescăiau, lovindu-se de carena vasului de agrement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în câmp. O lungă clipă infinită, nu puteai măsura. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit Vasile. Să-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi mari mari și goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți dinții aceia perfecți, mari și albi. ...Pe străzi, pustiu. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a spus câte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Plicul negru), o de-a dreptul mitică fantezie iluminează teroarea Securității în vârtejurile istoriei. Nici o cinstire pentru delator, ca figură a secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi strâmți și o bluză portocalie. Era o combinație încântătoare, care îmi oferea ceva de studiat și admirat în timp ce se îndrepta către noi (vederea din față a sânilor ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a popoului rotund și destul de masiv). După recenta închipuire a tăvălelii noastre din miez de noapte, eram ceva mai reținut față de ea decât de obicei, dar rămăsese chestiunea bacșișului revoltător de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dau un bănuț să-ți aflu gândurile, zice deodată Debbie. Mă gândesc la Adam Kirrane, îi spun, hotărându-mă că e momentul să-i spun lui Debbie adevărul. Am fost la o întâlnire cu el. Nu mai spune! țipă Debbie ascuțit, gata să cadă de pe marginea patului. Nu-mi vine să cred. Eu bat câmpii aici despre Donald și prietenul lui Tim, Shane, iar tu te întâlnești cu un un afurisit de superstar. Păi asta e, îi spun, jucându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
puteam să mă consolez. Da, cu asta, e grozav. Acum, Celeste, ai putea să te așezi cât se poate de repede, pentru că și așa suntem destul de în întârziere? E furioasă. Două pete de un roz aprins apar pe pomeții ei ascuțiți. Cu toate astea mă ascultă. Când se așază, aruncă o privire ecusonului meu. Tot Redden, din câte văd. Zâmbește glacial. — Da, sunt prea ocupată pentru dragoste. —Vai, așa spun toate. Doamne, voi, femeile de carieră, nu vă înțeleg deloc. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să ajungă să facă sex în seara asta. O să-i dea să bea multă șampanie, cum a făcut cu mine? Ăsta e trucul lui de petreceri? Mi se face rău doar când mă gândesc. — La nimic, oftez în timp ce o durere ascuțită îmi trece prin tot corpul. La absolut nimic. Ești în lumea ta, observă el. — Da... cred că sunt. Unde anume în Stillorgan locuiești? mă întreabă Mike în timp ce conduce pe Strand Road, iar eu mă uit în zare fără să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
public. O urăsc pe Kerry, din adâncul sufletului. — A, da, spun, străduindu-mă să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și câteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive ? — Nu, murmur, roșie la față de umilință. Nu mă promovează. — A ! Artemis Își ia o față nedumerită. Păi atunci de ce a zis că... — Vezi-ți de treaba ta, Artemis, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sunt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lângă ea, În fața oglinzii. Dacă toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să simt acum. Nu pot decât să rămân așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgâlțâindu-se În momentul În care dăm colțul, dar nu Îmi dau seama Încotro mergem. Abia după un timp, percutez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că sunt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic ridicând din umeri, iar Jemima trage aer În piept adânc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate, Îmi iei hainele. De puloverul Joseph ce poți să-mi spui ? Și despre geanta Gucci ? — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — Tâmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătând spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tâmpito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu turul jos și adidași, se instala pe scaunele de la spate. A trebuit să mă deprind să merg cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-mbrac și plecăm uite-acum! s-a oferit imediat maică-mea. Nu-nu, lăsați că l-am pus la locul lui.) Acum invitația ei e mai mult decât transparentă. Îmi face loc lângă ea, în patul instabil, pe urmă, cu cotul ei ascuțit, îmi ridică fața în lumina albă a lunii, parcă nu m-ar cunoaște, își freacă de trupul meu, dinspre burtă și bazin spre picioare, coapsele fierbinți. Mă prăvălesc peste ea țintuind-o în perete, cu sexul uriaș în ea încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
înflorituri, faza de la Ambasada SUA.) Din camera mea am perspectiva limitată de curtea unde nea Petrică așteaptă de dimineață mașina cu gunoiul. Pensionarul de la cooperativă, slab de-l șuieră vântul ca pe unul hrănit mai mult cu alcool, cu nasul ascuțit aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca mine, nici mașinăria n-avea chef să pornească la treabă. Până se va porni, ochii mei lipiți, de muncitor care a trebuit să se scoale degeaba la ora șase dimineața, să plece prin zăpadă fără cafeaua băută, ochii mei ascuțiți pot urmări întorși spre înăuntru un tren nesfârșit spre sărăcia din nordul țării, cu oameni pe culoare, mâncând pâine, brânză, ceapă, parcă s-ar pregăti pentru o foamete lungă, polară. Așa trebuia să înceapă orice voiaj de iarnă spre Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îmi vine rău. Părinții mei. La asta nu m‑am gândit. — Janice, trebuie să mă duc să... îmi pudrez nasul, spun și mă ridic repede. Ne vedem. Și cu Luke! zice. — Și cu Luke, normal! spun și scot un râs ascuțit. Mă grăbesc spre toaletele ecologice evitând orice privire, mă încui într‑una dintre ele să mă așez, dând pe gât ultimele picături de șampanie. OK, trebuie să fiu calmă. Hai să.. abordez situația logic și să‑mi trec în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]