3,711 matches
-
dozarea intensității afective, știind că orice abatere de la acest scenariu Îi poate cauza suferințe În plus. Pentru aceasta ea este străină sau Încearcă sa devină rece, neplăcută, lucidă, aspră, exotică. Începe să nu-și mai mielinizeze emoțiile cînd vede că Astrul Îi intră În vibrațiile produse de ea, consubstanțiază cu apelurile ei. Și atunci ca la veritabilii nevrotici compulsivi ea se detașează de obiectul dorit, rîvnit, stîrnit și Își spune: locul meu acum nu mai este printre voi ci În afară
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a se avea pretenția că Întocmim un discurs analitic, științific. Noi analizăm aici fulgurațiile pe care un text, un discurs le emană În funcție de relectură. Cum tot la o relectură ne Îndeamnă și următoarea observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual al deschiderii gurii este de povestit și În această poemă. Ce face Cătălina dacă nu să Însuflețească
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
O Încercare de a povesti poema „a fost odată ca niciodată o preafrumoasă fată de Împărat”. Deci nu una oarecare, ci o „persona” investită cu semnele puterii, cu semnele imperiale ale strălucirii. Ea este singura și este Îndrăgostită de un astru. Avem de a face cu două entități una umană, cealaltă astrală. Una este blocată În pură determinare (Cătălină), cealaltă (Luceafărul) este apeirontică, fără hotare, fără margini. Eul imperial suferă. Dar este o suferință delicată, fără mari gesturi corosive asupra sistemului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fără margini. Eul imperial suferă. Dar este o suferință delicată, fără mari gesturi corosive asupra sistemului endocrin, dar este o suferință constantă, repetitivă și mai ales nocturnă, fecioara este eul denial, cel care refuză. Există un transfer de energii Între astru si fată mai Întîi sub formă vizuală, mai apoi și calorică, atunci cînd raza rece o Însoțește prin Încăperea, habitatul imperial și mai apoi există un transfer de posesiune refulată, căci fata nu intră În vibrațiile ontologice cu celălalt. Ea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de ecumenizare s-a Încheiat citim În ultimele strofe ale poemei „și de asupra mea rămîi/ durerea mea de-o curmă/ căci ești iubirea mea deintîi/ și visul meu din urmă”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Zadarnicile chinuri ale unui astru stingher Hyperion, Într-o altă lectură și pe un alt palier al semnificației poetice poate fi asemuit licornei, Licorna e greu de Îmblinzit ,fiindcă e plin de viclenie” licorna este un simbol al lui Mercurius. Scenariul mitului este călătoria ambivalență
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
feminității. Marea mai simbolizează legănarea, este doica, este liniștea. Lamartine spunea: „apa ne poartă, ne leagănă, ne adoarme, apa ne-o restituie pe mama”. Scufundarea În mare este și pentru a căpăta o nouă identitate. Cătălina face doua propuneri prima astrului și Îl atrage sub boltă și a Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. doua pajului pe care-l atrage Într-un ungher. Ungherul este camera tainică și ultimă este imaginea intimității odihnitoare: “figurile Închise, pătrate sau dreptunghiulare pun accentul pe simbolic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
chema pe Luceafăr?poate pentru că din cînd În cînd „pneuma” trebuie revitalizată, corpul eteric pur și cristalin la Început a devenit opac, impuritățile materiale s-au Încrustrat În el. Pentru a-și curăți, a-și purifica pneuma Cătălina apelează la astru, la o planetă din seria caldeană Luna, Mercur, Venus, Soare Jupiter, or Venus este cea mai benefică, ori Venus este Luceafărul ... influența planetei Venus are o mare importanță În purgarea pneumei Cătălinei. De-a lungul anilor fata de Împărat și-
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ajunge la considerarea „ungherului” drept un refugiu, un simbol al paradisului, cităm după același Durând „inițial ... grota este matricea universală și se Înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității” astfel că fata după ce se maturizează magic după experiența cu astrul se retrage În „ungher” cu pajul. Acum ea este „coaptă” și se poate sexualiza În liniște. Oglinda ... - apud Marin Mincu „ea nu are nici o realitate ... nu are chip, dar capătă unul de Împrumut, Îndată ce un obiect se apropie să se
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lumi. Este un element care de-construiește și filtrează cele două realități, este un modelator spațial. Ea limpezește umorile. De fereastră se leagă și celălalt element de asumare a fenomenului și anume privirea. Există o axă ascendentă privirii fetei către astru și una descendentă cea a privirii astrului către fată. Punctul de Întîlnire va fi o suprafață plană fereastra, oglinda sau visul...porțile, pliurile prin care are loc Întîlnirea și acțiunea totodată. Chiar și la nivelul simbolisticii luminos/ Întunecat vom avea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și filtrează cele două realități, este un modelator spațial. Ea limpezește umorile. De fereastră se leagă și celălalt element de asumare a fenomenului și anume privirea. Există o axă ascendentă privirii fetei către astru și una descendentă cea a privirii astrului către fată. Punctul de Întîlnire va fi o suprafață plană fereastra, oglinda sau visul...porțile, pliurile prin care are loc Întîlnirea și acțiunea totodată. Chiar și la nivelul simbolisticii luminos/ Întunecat vom avea diferențe de referențialitate ... din unghiul din care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care are loc Întîlnirea și acțiunea totodată. Chiar și la nivelul simbolisticii luminos/ Întunecat vom avea diferențe de referențialitate ... din unghiul din care privește fata dincolo de fereastră va fi luminos, strălucitor, incandescent ... de sus locul pămîntean va fi receptat de către astru dimpotrivă ca Întunecat, cenușiu ... fata se află „În umbra falnicilor bolți” luceafărul va fi dimpotrivă În partea luminoasă „privea În zare cum pe mări răsare și străluce”. De sus castelul pare Întunecat: “ și cît de viu s-aprinde el/ În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poetică) ... „el, eroul vine dintr-o triadă ... infern, trece prin vama pămîntului care este un purgatoriu pentru el, și ajunge În paradis”. Liantul care ar face posibilă intrarea În paradis este (ar fi) iubirea ... dar iubirea Îi este refuzată...astfel astrului Îi este refuzată (vorbind În termeni barthesieni) relația sintagmatică.. Conform teoriei barthesiene „orice semn include și implică trei relații ... una interioară aceea care leagă semnificantul de semnificat relația dintre astru și fata de Împărat apoi două relații exterioare, Luceafărul eminescian
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
este (ar fi) iubirea ... dar iubirea Îi este refuzată...astfel astrului Îi este refuzată (vorbind În termeni barthesieni) relația sintagmatică.. Conform teoriei barthesiene „orice semn include și implică trei relații ... una interioară aceea care leagă semnificantul de semnificat relația dintre astru și fata de Împărat apoi două relații exterioare, Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. prima este virtuală și leagă semnul de alte semne (intervenția pajului) a doua este actuală și leagă semnul de celelalte semne ale enunțului care Îl preced sau
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
dilată, se organizează și trăiește precum embrionul unei ființe nemuritoare...” Astfel putem gîndi că poate aceasta ar fi interpretarea strofei de la finalul poemei „cobori În jos luceafăr blînd/ alunecînd pe o rază”. Fata de Împărat știe că iubirea sa pentru astru măreț nu s-a stins și nu se va stinge niciodată, ea va purta În inimă și-n pîntec această dorință nemuritoare, În pură potențialitate iar nu În act stă marea iubire și fata o știe, ea Îl va „rumega
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
sub formă de emanație, de corpuscul, de undă, se Întîlnesc cei doi eroi. Alt vehicul este ochiul. Eroina Îl vede pe Luceafăr cu ochiul pineal, numai pe palierul noumenalului se petrece Întîlnirea mirabilă. Începînd cu strofa a 15 eroul, magul, astrul, se transformă pășind În lume, În realitatea obiectivă. „și din adînc necunoscut/ un tînăr mîndru crește” Adică din inconștient, din celălalt regim se Întrupează eroul, care trece pragul care se află pe marginea ferestrei...legătura dintre cei doi protagoniști nu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic de unde hogea cheamă incantatoriu pe suplicanți. Poemul Luceafărul poate fi citit și În cheie mistagogică prima strofă fiind aceea În care astrul Îi cere Tatălui ceresc să părăsească firmamentul pentru a se cununa cu o pămînteancă. Dar Tatălui i-a ajuns o jertfă consumată cristic prin mandat și atunci Îi refuză fiului răzvrătit descensiunea. Tatăl știe că josul dezamăgește Întotdeauna pe plerontici
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
turmei un ideal negentropic, ci s-au sinucis ontologic crezînd că o astfel de jertfă va putea Întemeia un regat, o metodă sau o doctrină. De aceea eroina noastră se aseamănă mai degrabă unei Lolite Înșelătoare decît unei Electre curajoase. Astrul este În schimbare neîncetată, fata de Împărat rămîne Închistată În neputința ei de a Înțelege the new brave world. Așa că ea va rămîne pe veci În nerodire pe cînd astrul, mirele va fi În cădere și-n căutare veșnică.
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aseamănă mai degrabă unei Lolite Înșelătoare decît unei Electre curajoase. Astrul este În schimbare neîncetată, fata de Împărat rămîne Închistată În neputința ei de a Înțelege the new brave world. Așa că ea va rămîne pe veci În nerodire pe cînd astrul, mirele va fi În cădere și-n căutare veșnică.
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și dezvoltare a ființei umane a fost legată de-a lungul veacurilor de cursurile de apă și de sursele naturale, în special izvoarele și lacurile. Vechii egipteni au calculat calendarul anului de 365 de zile orientându-se atât după mișcarea astrelor pe cer, cât și după perioadele de creștere și descreștere a apelor Nilului. Fascinația apei, legătura acesteia cu omul și cu civilizațiile pe care acesta le-a creat nu este întâmplătoare căci apa îi dă omului speranța că, utilizând-o
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
declarație războinică a unui mal-aimé de sfârșit de secol XX: "rău armat apropiere furișă/ de lucruri tatonare înconjur/ tăcere fugar împărțită// a vorbi numai în cercuri concentrice/ a imagina muzica unor moarte umbre/ și a celor fără contur...// și nici astrul nopții luminând!// a putea rosti neauzit corzi/ rupte ale lirei în vânt "moi, je suis le bien armé".// Moartea proiectele lucind cu/ disperare în/ noapte" (subl. mea, E.I.). Această retorică, să o numim a aproximării lumii printr-o sensibilitate atentă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbește de la sine despre atât despre substanța sa profundă, cât și despre temeiul său, Întemeierea: "Cum în afară,-abisul de abise/ galactice nu poate fi ajuns,/ și-abisele-n lăuntrul meu închise/ n-adâncul celular nu-s de străpuns,// dar hăul de-aștri celui intim i se/ scrie-n afund și-i este cod ascuns/ lucrării de viață-n el promise,/ și-s astfel de realu-ntreg pătruns ,// așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru, a mâniei ("genunea de-ntuneric și de ceață", "hăul de-aștri", "sunt tunet legiuind!", "vâltoarea/ flăcării-n furie" etc.). Poezia scrisă de Nicolae Ionel se hrănește, baroc, dintr-o eternă meraviglia și se deschide cu toți porii spre "irișii-astralei vederi!". Referințe critice (selectiv): Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei (1980); Al. Paleologu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Filologie, Universitatea "Al. I. Cuza", promoția 1963. Profesor de latină (1963-1966), redactor la revista "Cronica" (1966-1968), apoi la revista "Luceafărul" (1968-1993) și la Editura Cartea Românească. Debutează publicistic în "Iașul literar" (1959), iar editorial cu placheta de versuri Poziția aștrilor (1967). Colaborează cu numeroase eseuri și articole în presa literară românească. Volume de versuri: Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia Leului, Editura Cartea Românească, București, 1978; Poziția aștrilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aștrilor (1967). Colaborează cu numeroase eseuri și articole în presa literară românească. Volume de versuri: Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia Leului, Editura Cartea Românească, București, 1978; Poziția aștrilor (antologie), Editura Cartea Românească, București, 1980; Psyché, Editura Cartea Românească, București, 1989; Călătoria mea ca martir și erou al timpului, Editura Albatros, București, 1991; Femeie dormind, Editura Cartea Românească, București, 1993; 101 poezii (Un zeu care dorește să moară), Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]