2,999 matches
-
Operei din Iași, conform unui proiect pe care așteptam din februarie să-l punem în practică. 13.09.2013 ALTE PRESTIGIOASE PREZENȚE ÎN FESTIVALUL ENESCU Programul Festivalului fiind atât de dens în desfășurarea sa și toate concertele fiind atât de atrăgătoare, suntem puși în dificultate în selectarea informațiilor care trebuie să ajungă la ieșeni. Toate spectacolele cuprind o bogăție repertorială cu interpretări orchestrale de aleasă Ținută, cu dirijori consacrați, dar și alții foarte tineri. Fiecare, la rândul său, se dovedește a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
alții, reprezintă unul dintre pilonii spiritualității românești, dacă vom fi capabili să ne aplecăm cu sinceritate spre cunoașterea adevăratelor sale valențe, conținând structura nobilă a românului. De aceea, nu mi-am propus să mă avânt în a relata aici detalii atrăgătoare din tot travaliul său social și artistic, pe care poate să le găsească orice om de bună credință, mai avizat decât mine și să o facă deplin, numai să vrea. Am purces doar la a lansa, sub egida Asociației Prietenii
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a fost ingrată, iar ei o știu. Dacă există indivizi frumoși, dacă s-au instituționalizat o mulțime de concursuri de frumusețe, unele cu acoperire mondială, trebuie să admitem și celălalt pol al condiției umane, urâțenia, dizarmonicul. Unii vin pe lume atrăgători, alții respingători. Pentru frumusețe, dicționarele au numeroase sinonime și nuanțări. Pentru urât, societatea a inventat doar câteva zicale consolatoare, cum ar fi: „Nu contează chipul, ci caracterul“. Într-un film japonez care se chema Viață, un funcționar de primărie spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns.“ Marea era și mai atrăgătoare pentru călători decît „drumul“, fiindcă, dacă pămîntul pretinde ca pînă și cei aflați În trecere să prindă rădăcini, marea reprezintă eliberarea completă de orice legătură. „Deja Îmi simt marea rădăcină plutind, liberă și nudă...“ Versul care deschide capitolul despre eliberarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe măsură ce ne umpleam burțile și mințile cu vin. Unul dintre mecanicii cei mai prietenoși de la atelier m-a rugat să dansez cu soția lui, fiindcă el amestecase băuturile și nu se simțea prea bine. Nevastă-sa era din cale-afară de atrăgătoare și se vedea că avea chef așa că, amețit cum eram de vinul chilian, am luat-o de mînă și am Încercat s-o conduc afară. Ea m-a urmat supusă, dar apoi l-a observat pe bărbatu-său urmărindu-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
eram doar umbrele aristocraților care fuseserăm. Camionul ne lăsase la marginea de sus a orașului, la intrare, și, cu pași stinși, ne-am tîrÎt bagajele pe străzi, pe sub privirile amuzate sau indiferente ale trecătorilor. În depărtare, portul radia de strălucirea atrăgătoare a vaselor sale, iar marea, neagră și Îmbietoare, ne chema - mirosul ei cenușiu ne dilata nările. Am cumpărat pîine - care ni s-a părut scumpă pe moment, dar se ieftinea pe măsură ce Înaintam spre nord - și am continuat coborîm. Alberto nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
existat dintotdeauna. și totuși ideile se nasc, trăiesc și mor, mor așa valabile precum sunt, mor din cauză că pasiunea, credința, dorința care le-au dat viață și le-au slujit au fost închinate unor alte idei mai noi, mai adecvate, mai atrăgătoare. Notiță a lui Mihai Ideile se înlocuiesc numai prin fluctuația credinței care li se acordă? Nu există o evoluție necesară în idei - ca și în artă și în tot ce constituie cultura și civilizația umană? Un continuu „mers înainte“ care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
umblate, care ne purtau tot în paralel cu Piatra Craiului, până când am ajuns în Curmătura acesteia. Se instaurase septembrie și toamna bătea la ușă... Îmi amintesc de urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor... Nu avea rost să înaintăm prea departe. Așa că am cules o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aflu din discuțiile de coridor cu colegii mei că o "diplomă" necesară promovării în grad costă 3000 de dolari (dacă te prezinți puțin la școală) și 5000 de dolari dacă o ridici direct de la secretariatele diverselor "universități" private, cu nume atrăgătoare și marketing. Trist, foarte trist. 3 februarie 2000 "Țigan de mătase" expresie auzită în zona Lipscani, într-un magazin matein care vinde obiecte vechi și mai puțin vechi, un anticariat, cum spun bucureștenii. Expresia face referință la cineva care are
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
experiențe de chelner la nunți elvețiene. De data aceasta, căsătorie între un portughez nici negricios, nici măsliniu, ars de vântul șantierelor și o elvețiancă de familie bună. Ea are o piele albă, mult prea "albă" pentru a fi cu adevărat atrăgătoare, însărcinată cam în trei-patru luni. Mariajul ultimei șanse. Diferența dintre două lumi: invitații lui (portughezi simpli, muncitori, având simțul primar al distracției, puțin grosieri în comportament) și ai ei (genevezi de viță veche, austeri, de extracție calvinistă). Două lumi care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vulgarității, și-a infatuării, și-a talk-show-urilor politice, și-a pompozității solemne, și-a pseudoprogramelor de divertisment, și-a diletantismului, și-a șmecheriei dâmbovițene. De ce oare nu există și o șpagă pentru puțină inteligență sau bună-cuviință? De ce sunt atât de atrăgătoare urâtul, sordidul, meschinul? Nu aștept răspuns. R.P. Răspuns poate că nu așteptați, dar dacă așteptați cumva încă un citat dintr-un material publicat de dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
La două săptămâni după atacul (în plină Londră) a unor bandiți admirabil înarmați asupra unui camion încărcat cu jucării în valoare de 10.000 lire sterline - un asemenea furt nu putea avea loc decât în țări unde jucăriile sunt mai atrăgătoare decât cinstea -, la 14 zile deci după acest eveniment, la Philip-Universität Marburg s-a decernat Premiul fraților Grimm (12.000 franci) pentru autorii celor mai frumoase povești de adormit copiii secolului XX. Nu contează cine l-a luat, fiindcă nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să sfârșească abandonate în cuferele din pivnița celei de-a doua locuințe, la Köln. Ne-am aflat curând și un nou serviciu. Altul decât cel de „acasă“. Schimbarea profesiei am făcut-o din mers, noua meserie mi-a apărut foarte atrăgătoare, palpitantă, extrem de angajantă. Dar nu mai puteam călători fără riscuri majore în țară, câtă vreme comuniștii se aflau la putere. Promiteau să o facă încă multă vreme. Spaima de a nu-mi mai revedea vreodată părinții, sentimentul de vinovăție pentru că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un fond pur, luminos, pot să sară, să danseze, să facă tot felul de nebunii fără ca cea mai neînsemnată umbră să maculeze albul perfect al pantalonului care le strânge bine fesele. Sordidul apărea în dificultatea de a avea o aparență atrăgătoare. În comunism, atracția sexuală este sau ar trebui să fie științific programată, ca în Brave New World, nu lăsată la voia simpatiilor și antipatiilor aleatorii. Femeia cochetă era un produs al capitalismului decadent și o femeie supusă... ochiului masculin. Femeia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sau spre încântarea ochiului, vreme cât mai îndelungată. Așa dar, în afara plantelor cultivate și de arborii despre care am mai vorbit, găsim în hotarul satului și în imediata apropiere sumedenie de alte plante care de care mai frumoase și mai atrăgătoare prin formă, colorit și aromă. Dar să încercăm să le prezentăm cât mai în ordine, vorbind mai întâi despre cele cu flori din arealul satului nostru. 1. Clasa Dicotiledonatelor Familia Compozite. Gălbioarele, Podbeal de munte (Homogyne alpina), Ochiul boului (Aster
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
stabilite prin statute care se găsesc încă și azi în arhivele bisericii reformate de aci. Din aceste arhive aflăm destul de multe lucruri bune despre locul, edificiul și imunitatea școlii românești, despre condiția riguroasă ce se cerea magistrului (dascălului), despre plata atrăgătoare oferită acestuia, despre avantajele oferite elevilor merituoși, proveniți din pătura mai săracă a populației, cărora li se oferă chiar gratuitate în învățământ. Școala Susanei Lorantfy dispare din vederile cercetătorilor mult prea curând, în 1662, fără să se găsească o explicație
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
profesorul Vasile Fetescu, despre prietenia și începuturile noastre literare: „Este plăcut și deconectant pentru noi, ajunși la vârsta bilanțului, să ne amintim lucruri care ne-au însoțit anii tinereții când, abia ieșiți din adolescență, ne avântam pe pieptișul abrupt, dar atrăgător, al publicisticii, la ziarul bârlădean Steagul roșu. El, junele din Priponeștii Tutovei care încă nu-și pusese pirostriile, descifra alfabetul ziaristicii și hălăduia pe coclaurile fostei regiuni Bârlad în căutarea de date și fapte pentru știri și reportaje. Eu, dascăl
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
săptămână, am purces la drum. Însoțitorul meu de călătorie, copilotul, este Cosmin, un tânăr student începător în deslușirea tainelor numerelor spiritualizate. De înălțime ce depășește binișor media, zvelt, cu chip luminos și ochi vii, pătrunzători, Cosmin are o înfățișare plăcută, atrăgătoare. Zâmbetul permanent care-i însoțește vorbirea îi conferă un farmec aparte, cuceritor, mai ales pentru codane. Așternut la drum întins pe o arteră de circulație europeană nu prea aglomerată la acea oră, motorul automobilului toarce cuminte, silențios, ceea ce ne permite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
arc, cu coridorul de trecere de la un corp la celalt, care a dat străzii numele pe care-l poartă până azi. (Ce minune, ce minune că-l mai poartă!) Cu arhitectura lor simplă și sobră, clădirile aceste aveau o înfățișare atrăgătoare și nu lipsită de oarecare distincțiune; mai ales clădirea externatului, a cărei porțiune centrală (în cuprinsul căreia azi se află sala mare a Pinacotecei) înainta cu îndrăzneală în linia străzii, sub acoperișul său în formă de cupolă, rămas până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
va suprima partea superioară, a cărei arhitectură amintește întrucâtva pe cea a încântătorului turn din fața mânăstirii Bărboi. Deși trunchiat (și poate din această cauză), noul turn se va înfățișa ca o lucrare originală, cât se poate de interesantă și de atrăgătoare. Să revenim acum pe urma pașilor noștri și să reintrăm în strada Ștefan cel Mare, pentru a privi, cu deosebire, vechea minune de artă bizantină care e biserica Trei Ierarhi sau Trisfetitele, după numele vechi, conservat încă. Din stradă, firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vede palatul administrativ, cu statuia marelui voevod în față. Două tunuri, trofee din războiul pentru independență, două fragmente de grădină, cu iarba sălbătăcită, cu arbuști anemici, de o parte și de alta. Palat administrativ: edificiu public. Înfățișare corectă, e drept; atrăgătoare, chiar. Toate aceste lucruri ajung oare pentru a ne reține mai mult în locul acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul loc, din cauza statuei lui Ștefan cel Mare, capodopera lui Frémiet, una din cele mai frumoase și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
următor, case, în genere mari, încăpătoare, construite în linii simple, cu ornamente puține, reflectând, fără nici o afectație și fără nici o pompă, viața pe care o adăposteau. Unele dintre acestea erau de o frumusețe remarcabilă; toate însă aveau înfățișarea caldă, familiară, atrăgătoare, în mijlocul grădinilor umbroase în care se găseau. Căci chiar când nu înfățișau realizări artistice mai de seamă, casele aceste dovedeau totuși o grijă pentru armonie și proporții, un fel anumit de a le adapta la mediu, la condiții, la peisaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
elementele lor esențiale și aspectul lor, dar restaurate, desigur. Pentru a râdica acea construcție masivă și greoaie care adăpostește azi Facultatea de medicină, a trebuit oare numaidecât să se sacrifice clădirea Universităței vechi, fost palat domnesc, cu fațada așa de atrăgătoare în sobrietatea ei? Pentru a amenaja interiorul sălilor câtorva teatre secundare (Sidoli și Elizabeta) nu s-a putut oare găsi alt mod de decorațiune, de cât cel format din lucrurile oribile, care indispun pe orice om de puțin gust, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
limbă, de gândire, de imaginație, de spirit, superioare operei sale scrise. Cineva dintre noi l-a rugat să ne spue pe scurt cam despre ce va vorbi a doua zi la întrunire. Simțeam toți neliniștea și curiozitatea acelui lucru nou, atrăgător, excepțional, al acelui eveniment care trebuia să ne uimească și să ne încânte, ca tot ce venea de la maestru. La refuzul lui, surâzător și amical, am insistat. Am insistat atât, încât a trebuit să ne cedeze; și atunci, în tăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Berman, Dimineața) Pag. 158. Liniște la Cetățuia. (Polyfoto) Pag. 160. Casa unde a locuit câtva timp Vasile Alecsandri, pe strada care poartă numele poetului. Deși desfigurată prin o decorațiune recentă, lipsită de gust, ea păstrează încă în liniile sale aspectul atrăgător al vechilor noastre case boierești. În ea a locuit, mult timp, Gh. Mârzescu, jurisconsult, profesor și om politic. (Foto-Regal) Pag. 161. Obeliscul leilor, rădicat din voința prințului Mihail Gr. Sturza, puțin după urcarea lui pe tronul Moldovei, pentru comemorarea redactărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]