2,645 matches
-
Legiunii Cehoslovace care au fost adversari notorii ai bolșevismului, iar faptele sale de arme au reprezentat momente epice ale aventurii siberiene cehoslovace. Generalul Kadlec nu a fost un ofițer al Legiunii foarte popular, fiind eminamente un cadru prototip al Armatei Austro-Ungare: organizator militar și profesionist cu experiență în conducere. Superiorii săi l-au caracterizat ca având un caracter impecabil și un simț foarte dezvoltat al datoriei, dar fiind, din punctul de vedere al acestora, prea integru, prea corect și prea direct
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
natal deține câteva portrete ale sale. Kadlec a descris bătălia de la Mariinsk într-un manuscris pe care a intenționat să-l publice sub forma unei cărți, dar intenția sa nu s-a materializat. A fost decorat cu mai multe decorații austro-ungare, cehoslovace, ruse, franceze, britanice și române.
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Petit dictionnaire de la pensée nomade" (1999) este inspirată din tematica omului nomad ce străbate frontierele geoculturale, iar " În căutarea centrului pierdut" (2011) analizează relația dintre centrul geocultural și periferie. Eseurile din volumul " În căutarea centrului pierdut" (2011) abordează agonia Imperiului Austro-Ungar și a mitului habsburgic așa cum este ilustrată în câteva romane ale unor mari scriitori austrieci din prima jumătate a secolului al XX-lea (Joseph Roth, Robert Musil, Hermann Broch), precum și tema emigrației și a exilului ce apare în scrierile autobiografice
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
fiind de situația militară sumbră, s-au întors la Varșovia bolnav și descurajat. La 6 octombrie, el a predat administrația funcționarilor polonezi și, pe 23 octombrie, a transferat comanda asupra forțelor poloneze (care atunci cuprindeau și regimentele poloneze din Armata Austro-Ungară) Consiliului de Regență. Cu toate acestea, un alt guvern polonez cu sediul la Lublin s-a ridicat să conteste autoritatea Regenței: la 6 noiembrie, a proclamat „Republica Populară Polonă” ("Tymczasowy Rząd Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali austro-ungari de la Lublin: În proclamația de 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au refuzat să stabilească frontierele noului stat polonez. În urma preluării puterii de către bolșevici în Rusia, în octombrie 1917, unii politicieni polonezi s-au aliat cu Germania ca „ultimul bastion al
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de armate „Mackensen”" era format din Armata 3 bulgară, Armata de Dunăre și Armata 9 germană, cu un efectiv de 18,5 divizii de infanterie și 3 divizii de cavalerie.<br>"Grupul de armate „Arhiducele Iosif”" era format din unități austro-ungare cu un efectiv total de 13,5 divizii de infanterie și 7 divizii de cavalerie.<br>Totalul forțelor Puterilor Centrale era de 32 de divizii de infanterie și 10 divizii de cavalerie. Diviziile de infanterie erau formate din 13 divizii
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
total de 13,5 divizii de infanterie și 7 divizii de cavalerie.<br>Totalul forțelor Puterilor Centrale era de 32 de divizii de infanterie și 10 divizii de cavalerie. Diviziile de infanterie erau formate din 13 divizii germane, 12 divizii austro-ungare, 4 divizii bulgare, 3 divizii turce.Diviziile de cavalerie erau formate din 2 divizii germane, 7 divizii austro-ungare și 1 divizie bulgară. La 30 mai/12 iunie 1917 s-a desfășurat la Iași, conferința de comandament în cadrul căreia a fost
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
de 32 de divizii de infanterie și 10 divizii de cavalerie. Diviziile de infanterie erau formate din 13 divizii germane, 12 divizii austro-ungare, 4 divizii bulgare, 3 divizii turce.Diviziile de cavalerie erau formate din 2 divizii germane, 7 divizii austro-ungare și 1 divizie bulgară. La 30 mai/12 iunie 1917 s-a desfășurat la Iași, conferința de comandament în cadrul căreia a fost definitivat planul de operații pentru campania anului 1917, pe frontul românesc. La reuniune au participat regele Ferdinand, prim-
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
Leopold (Lipót) Fleischer (în ebraică יהודה לייב פליישר, Yehuda Leib Fleischer, 26 februarie 1886 Székesfehérvar, Imperiul Austro-Ungar - 2 decembrie 1955 Timișoara) a fost un filolog - ebraist maghiar și român, evreu născut în Ungaria, care a trăit și activat la Timișoara și s-a făcut cunoscut mai ales prin cercetările asupra literaturii ebraice medievale, mai ales a scrierilor
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]
-
scrierilor și vieții lui Avraham Ibn Ezra. Fleischer a avut diplomă de rabin și ca profesor de ebraică, a înființat și condus o școala elementară israelita la Timișoara. Yehuda Leib sau s-a născut la Székesfehérvár în Ungaria, în timpul regimului austro-ungar, ca unul din cei șase copii ai lui Yaakov Tzvi Fleischer și ai soției acestuia, Mária (Myriam), fiica a rabinului Baruch Bernhard Eckfeld. Fleischer a studiat la Seminarul rabinic din Budapesta, pe care l-a absolvit cu diplomă de rabin
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]
-
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni a reprezentat un de voluntari constituit în noiembrie 1917 pe teritoriul neocupat al României - la Hârlău, din cadre provenite atât din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română din Imperiul Rus, cât și din rândul ardelenilor refugiați în Regatul României în timpul Primului Război Mondial. Deși inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari (cu predilecție datorată intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
timpului disponibil pentru transportarea și echiparea voluntarilor români din Rusia. Sosiți ulterior în Moldova, voluntarii din Rusia s-au opus ideii de a fi dispersați sub nume false pentru a evita riscul de a fi tratați ca trădători de autoritățile austro-ungare, solicitând înființarea unui corp de sine stătător, având soldații, subofițerii și ofițerii originari din provinciile românești supuse Imperiului. Pe 9 iunie 1917 a fost constituită pe lângă Ministerul de Război o comisie consultativă a ardelenilor și bucovinenilor, formată din Octavian Goga
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
(sau Misiunea Militară Română din Extremul Orient) a reprezentat o comisie mandatată de către Guvernul României în ianuarie 1920, pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de război de origine română din fosta Armată Austro-Ungară, printr-o rută cu punctul de pornire în portul Vladivostok și punctele de sosire în porturile Constanța, Triest, Genova și Ragusa. Ca membri ai comisiei au fost desemnați: căpitanul doctor Victor Cădere - ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise. Poarta a acceptat, dar rebelii nu, ceea ce i-a determinat pe austro-ungari să înceapă negocierile cu principele Nikola. Acesta dorea expansiunea teritorială a Muntenegrului și recunoașterea ca stat independent în schimbul opririi susținerii pentru rebeli. La următoarele negocieri, turcii au oferit rebelilor amnistie generală, scutirea de zeciuială pe un an, și de alte
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
a fost un patriot român, profesor, membru activ, „emeritat” și „onorar”, al Societății Academice Românești „Junimea” din Cernăuți, președinte al Comisiei literare a „Junimii”, vicepreședinte al acestei societăți. Născut la 18 iunie 1878, în comuna Cireș-Opăițeni, județul Storojineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar, fiind fiul cel mare al lui Ionică și al Elenei Dugan născută Vască din Pătrăuții de Sus. Primele clase le-a urmat în satul natal și, ca urmare a străduințelor mamei sale, și-a finalizat cursurile școlii primare la Storojineț
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
1948-1953). Gottwald s-a născut la 23 noiembrie 1896, în Deditz, Wischau (Vyškov), Moravia, Austro-Ungaria (acum în Republica Cehă). Era de meserie tâmplar fabricant de mobilier și s-a alăturat Partidului Social Democrat în 1912. A fost încorporat în Armata Austro-Ungară în timpul Primului Război Mondial, dar a dezertat ulterior la ruși. A devenit membru de frunte al Partidului Comunist din Cehoslovacia începând din 1921, ocupându-se cu editarea ziarul partidului la Bratislava în perioada 1921-1926. Începând din 1925 a fost membru al Comitetului
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
această funcționalitate timp de o sută de ani. Špilberk a intrat în conștiința publică ca un centru al suferinței și opresiunii în două ocazii; mai întâi, în timpul Primului Război Mondial, când au fost închiși aici, în afară de prizonieri militari, opozanți civili ai regimului austro-ungar și apoi în primul an al ocupației naziste a Cehoslovaciei. Mai multe mii de patrioți cehi au suferit în Špilberk la acea vreme, unii dintre ei fiind condamnați la moarte. Pentru majoritatea lor, Špilberk a fost doar o oprire în
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
o bună reputație în menținerea valorii dinarului sârbesc și a creditului. După 1918, datorită priceperii sale, Vajfert a fost numit guvernator al Băncii Naționale a Iugoslaviei. Una dintre cele mai cunoscute activități ale sale în calitate de guvernator a fost convertirea coroanei austro-ungare în noul dinar iugoslav. Acest lucru, de asemenea, a generat mari critici, deoarece fostul dinar sârbesc a fost schimbat în noul dinar într-un raport de conversie 1:1, iar coroană austriacă într-un raport 4:1 - acest lucru a
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
Jiu a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn. Planul general
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]