2,756 matches
-
să scrie un mare poem epic-didactic, ""The Recluse"" ("Sihastrul"), dar și-a realizat doar în parte acest plan. Poemul urma să înceapă cu un cuprinzător preludiu (""The Prelude""), scris în 1799-1805, dar publicat postum în 1850. "Preludiul" reprezintă un poem autobiografic în care autorul își expune etapele dezvoltării sale artistice, începând cu perioada când îl pasionau idealurile iluministe și terminând cu trecerea pe pozițiile romantismului. În timpil vieții și-a publicat poemul ""The Excursion"" ("Plimbarea", 1814), descriind peregrinarea prin unele sate
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
amintește buchetul marelui Cotnar . În acest Urlați, a cărui față a început să se mai schimbe în ultima vreme, întâlneam în deceniul al IX-lea al veacului trecut pe dascălul [[Vasile Marin Cucu]] (1915, Cornurile Ph. - ?), autorul romanelor de nuanță autobiografică: "Elevul Marcu" ([[1971]]), în care urmărea itinerariul dificil parcurs, de fiul unor țărani săraci, prin școală, "Pământurile copilăriei" (1980) și "Calea robilor" (1982), dar și pe sculptorul [[Nicolae D. Iftode]] (n. 1951, Pl), fiul unei artiste în cusături și în
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 "Inamicul viermelui de mătase" urmată de "Cum am găsit piatra filosofală". Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, "Romanul Adolescentului Miop". Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale. Încă de la vârsta de 14 ani
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
al generației" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai târziu, primele romane. Romanul "Gaudeamus", terminat în 1928, partea a doua din "Romanul adolescentului miop", cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice. Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
volum de 1300 de pagini. Oferind hărți și tabele, ghidul parcurge toate cărțile Bibliei, în ordine, explicând istoria fiecăreia în parte și influențele politice la care a fost supusă, și detaliind biografiile personajelor importante. A publicat două volume cu caracter autobiografic: "Cu amintiri încă verzi" (1979) și "Bucuria o mai simt încă" (1980). Cea de-a treia autobiografie, "I. Asimov: Memorii", ( joc de cuvinte care trimite la "I, Robot", titlul original al cărții "Eu, robotul"), a fost publicată în aprilie 1994
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
autorul se apără explicând că el se bazează mai mult pe idei și dialog decât pe descrieri pentru a se face înțeles. Asimov a fost criticat și pentru absența personajelor feminine puternice din prima perioadă a operei sale. În scrierile autobiografice de genul nuvelei "Gold" ("Women and Science Fiction"), el pune acest lucru pe seama lipsei de experiență. Romanele ulterioare conțin mai multe personaje feminine, dar folosește în esență același stil ca și în povestirile sale SF mai vechi, lucru care a
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
(pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit "Ordinul Italian de Merit" ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare "La Ronda
Vincenzo Cardarelli () [Corola-website/Science/317244_a_318573]
-
1917, pe drumurile unui imperiu în destrămare”", ale cărui ramificații narative sunt marcate de regizor cu "„peceți de realism poetic”", accentul fiind pus pe căutarea de sine a lui Darie (personaj emblematic care apare în mai multe scrieri cu caracter autobiografic ale lui Zaharia Stancu), idee care apare și în cartea "„Arta narațiunii în filmul românesc”" a lui Ioan Lazăr. Drumul lui Darie este un drum inițiatic prin care personajul se maturizează și-și regăsește personalitatea amenințată de disoluție (regăsire materializată
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
1992 la Constanța. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1979. Nicolae Caratană a avut o viață chinuită, cu multe privațiuni, viață care a fost închinată numai poeziei. În acest sens este semnificativ un citat din volumul autobiografic Memorii ghetsimanice, apărut la editura Ex Ponto în anul 2000: „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia. După atâtea eșecuri, simțeam nevoia să plâng, ori nu poți plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transformă
Nicolae Caratană () [Corola-website/Science/318002_a_319331]
-
punea laolaltă notițele unui alt roman din seria "World as Myth" și câteva dintre operele sale au fost publicate postum. După moartea sa, Virginia Heinlein a publicat o culegere conținând corespondența și notițele lui Heinlein într-un fel de examinare autobiografică a carierei lui, culegere apărută în 1989 cu titlul "Grumbles from the Grave". Arhiva lui Heinlein este găzduită de departamentul Special Collections al Bibliotecii McHenry din cadrul University of California, Santa Cruz. Colecția include ciorne de manuscrise, corespondență, fotografii și artefacte
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
Rescue Committee” a lui Varian Fry). Cartea sa "Schatten der Geschichte" („Umbre ale istoriei”) a fost pe lista cărților interzise de regimul german nazist, care urmau să fie arse. Se pare că a fost modelul personajului "Ignazio Morton" în românul autobiografic "Die Wenigen und die Vielen" („Cei mulți și cei puțini”) al scriitorului german Hans Sahl. A fost căsătorit cu Eva Dorothea Marcu (n. 1908 - d. 12 mai, 2004) cu care a avut o fată, Miki, născută la Nișă.
Valeriu Marcu () [Corola-website/Science/315588_a_316917]
-
franceză. Unul din descendeții acestei familii, Charles Le Téo a fost atașat cultural al Ambasadei Franței la București între 1926-1936. Nepoata acestuia, Isabelle Le Téo, de la Paris, cercetătoare a tradițiilor familiei, a păstrat și a procesat pe calculator un manuscris autobiografic al lui Joseph De Bie, scris în limba franceză, ilustrat cu hărți si fotografii, intitulat "Notes autobiographiques. 1854 à 1921. Ecrit à Ploiești, le 14 Septembre 1921" (textul inedit se păstrează în arhiva familiei, iar o copie a acestuia la
Carol Nicolae Debie () [Corola-website/Science/315798_a_317127]
-
Toby spre rock and roll și doo wop prin melodii aparținnd lui Eddie Cochran, Frankie Lymon and The Teenagers și Link Wray. Carter Burwell a compus muzica pentru film alături de chitaristul New Yorkez Frederic Hand. Drama transpune pe ecran romanul autobiografic omonim al lui Tobias Wolff. În anii '50, Caroline Wolff (Ellen Barkin), o mamă singură, speră să-și refacă viața, pentru a-i oferi fiului ei, Toby (Leonardo DiCaprio), un trai mai bun. Ea se recăsătorește cu Dwight Hansen (Robert
Viața lui Toby () [Corola-website/Science/315841_a_317170]
-
pentru literatura noastră, dar mai înseamnă și un pas pentru proza românească de după război, n-aș spune doar pentru cea de după ’89. El se detașează prin virtuți stilistice cu totul remarcabile.(..) această operă literară condensează în ea atât un proiect autobiografic, dar și o experiență extraordinară în domeniul romanescului.(... ) este un roman prin excelență contemporan și, dacă vreți, un roman emblematic pentru secolul XX, căci figura refugiatului este ea însăși emblematică pentru acest secol.. ( Cred că cele mai bune pagini din
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
a afirmat că a creat un număr mare de cântece, dar de rare ori le scrie. De asemenea, a afirmat că nu a aspirat niciodată să scrie cântece, ci acestea vin de la sine. Cântecele lui Spektor nu sunt, de obicei, autobiografice, ci sunt bazate pe scenarii și personaje din imaginația să. Cântecele sale sunt influențate de muzică folk, punk, rock, evreiască, rusă, hip hop, jazz și clasică. Stilul muzical al lui Spektor a fost comparat cu cel al lui Tori Amos
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
mătușii lui Anderson și a amantului acesteia. Anderson preciza despre cântec: „conține genul de detalii care pot avea doar caracter real, care nu pot fi inventate.” Pe de altă parte, Anderson a afirmat cu altă ocazie că piesele nu sunt autobiografice, ci „cel mai adesea situații imaginare bazate pe sentimente reale, sau situații reale împinse până la extrema lor logică”. Întrebat despre folosirea pronumelui personal „el” în cântece, Anderson a spus: „mult prea multă muzică are ca subiect sexualitatea în cel mai
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
crede în existența lui Dumnezeu, crede în diavol. „Bright Lights” este o piesă cu un instrumental care a fost comparat de un critic cu instrumentalele de pe albumul de debut al formației The Killers. Molko a descris melodia ca având caracter autobiografic. Pe „Speak în Tongues” sunt prezente iarăși aluziile religioase, „speak în tongues” fiind o expresie ce se găsește în epistola lui Pavel către Corinteni, ce face aluzie la starea de tranșă în care se află cei prin care „grăiește cuvântul
Battle for the Sun (album) () [Corola-website/Science/315198_a_316527]
-
ascensiunea Nazismului în Germania în "Cabaret" și era Prohibiției în "Chicago", care se baza pe niște vechi tehnici de vodevil pentru a spune povestea sa de crimă și mass-media. "Pippin" de Stephen Schwartz avea decorul în zilele lui Charlemagne. Filmul autobiografic al lui Federico Fellini, "8½" a devenit muzicalul lui Maury Yeston numit "Nine". La finalul decadei, "Evita" a oferit o biografie politică mai serioasă decât era obișnuit publicul la muzicaluri și "Sweeney Todd" a fost precursorul muzicalurilor mai întunecate, cu
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
critici iar în anii ce au urmat a ajuns să fie considerat unul dintre cele mai bune ale sale, făcând ca unele dintre viitoarele sale discuri să fie apreciate în funcție de "". Cu toate că Dylan a negat că melodiile de pe disc ar fi autobiografice, fiul său Jakob Dylan a declarat contrariul. În 2003 albumul a fost clasat pe locul 16 în Lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilită de revista Rolling Stone. LP-ul a ajuns până pe primul loc în
Blood on the Tracks () [Corola-website/Science/316249_a_317578]
-
în iulie 1981 Nicăpetre emigrează în Canada, la Toronto. Deși a fost obligat să lucreze ca dulgher sau vopsitor pentru a supraviețui, în ascuns a continuat să deseneze (ciclul Artistul și Natura), să picteze (ciclul Livezi înflorite), să scrie (volumul autobiografic Brăilița - Downtown - via UAP) și să cioplească în parcuri, în locuri izolate, trunchiuri de copaci răsturnați de furtună și din ce în ce mai rar, în piatră. Din 1982 a reușit să expună în Toronto, pictură și sculptură la Columbus Center, iar în 1985
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
melodii nelansate de pe albumul Antichrist Superstar au contribuit că soundtrack pentru filme: Apple of Sodom în filmul Lost Highway și The Suck for Your Solution "Private Parts". La sârșitul anului 1997, Manșon a anunțat că va publica prima sa carte autobiografica, "Long Hard Road ouț of Hell"; cartea a fost lansată în februarie 1998, împreună cu un documentar live despre tur, un video intitulat "Dead to the World". În 15 septembrie 1998, Marilyn Manșon lansează albumul Mechanical Animals, un album puternic influențat
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
scenarist, producător, autor și profesor american. A început cariera în actorie în anii 1990, cu un rol în serialul de televiziune Freaks and Geeks și în mai multe filme pentru adolescenți. În anul 2001 a jucat rolul principal în filmul autobiografic James Dean, a lui Mark Rydell, rol pentru care a câștigat un Golden Globe pentru cel mai bun actor într-un serial de televiziune. Pentru rolul din Pineapple Express a fost nominalizat pentru același premiu. S-a născut în aprilie
James Franco () [Corola-website/Science/321025_a_322354]
-
arabă în a doua jumatate a secolului XX. Este un autor care și-a exercitat talentul în două limbi : arabă, limba nativă și engleză, limba pe care a îndrăgit-o încă din tinerețile sale , așa cum el însuși menționează în lucrarea autobiografică A celebration of Life: „Încă de când eram puștan am iubit poezia în Limba Engleză”. Celelalte Camere , al-Ġuraf al-uḥră , este fără îndoială , un stâlp al culturii arabe în lume și canon de referință pentru multe dintre evenimentele ce au marcat existența
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
The Naket Truth" nu s-a vândut la fel de bine ca celelalte albume, Lil' Kim explicând că acest lucru s-a întâmplat din cauza lipsei de timp pentru a-și promova produsul discografic. În prezent, Lil' Kim plănuiește să iși lanseze filmul autobiografic "Vintage" despre care se spune că va apărea pe marile ecrane la sfârșitul lui 2009.
Lil' Kim () [Corola-website/Science/320569_a_321898]