3,856 matches
-
Dar ceea ce coborâsem eu prin depreciere la rangul de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și fără sfârșit. Ghidul cu microfonul său, alături de șofer, este un Iosua cu comenzi electronice, iar pasagerii din autocar, pe jumătate adormiți, sunt tribul care se înghesuie în spatele profetului său. Inițiatică, pedagogică sau turistică, așa este formația de luptă, credula și neobosita falangă care traversează veacurile, și dacă vreo oiță rămâne din nebăgare de seamă în urmă, ea se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puțin puși pe glume și cu care el încearcă să închege o conversație. "Zece sau cincisprezece mii de soldați pe an, îmi spune el, numai că am observat că sunt din ce în ce mai reticenți. Ultima dată, jumătate din cei sosiți aici cu autocarul au rămas afară. Chiar dacă după halakha, nu-i o nelegiuire pentru nimeni să intre în grădina unei mănăstiri, reflexele de respingere se dovedesc a fi mai puternice. E ca si cum ar refuza să învețe o limbă care-i străină de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru câteva luni la Iowa University. Prietenul Matei Călinescu, profesor la Universitatea din Bloomington-Indiana, mi-a propus să-l vizităm pe „bătrânul Eliade” - care atunci nici nu era așa de bătrân! -, așa că m-am suit Într-unul dintre acele populare autocare Gray-Hound, ce traversează lent Întreaga Americă purtându-i pe studenți, albi, negri și pe străini și am ajuns astfel În splendidul campus universitar din Chicago. Acolo, În Swift Hall, parcă, am audiat unul dintre cursurile marelui savant de istoria religiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noi, părinții ei. Mă deplasez la București în vederea obținerii vizei pentru Franța. Rezolv rapid obținerea formelor necesare și sunt gata de drum. Dacă în deplasările anterioare plecasem cu avionul, de data aceasta apelez la o societate de transport internațional cu autocarul. Era o bună ocazie de a străbate Europa cu acest mijloc de transport terestru. Puteam să văd și să cunosc totul în drumul meu, altfel decât zburând cu avionul. Am beneficiat și de un mare noroc. Societatea de transport avea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
renăscut Germania din dezastrul cauzat de nazismul hitlerist prin declanșarea celui de al Doilea Război Mondial. Vedeam acum o Germanie pașnică în rândul națiunilor libere. La ora 12 trecem granița germano-franceză... Un spontan și puternic „Vive la France!” a cutremurat autocarul și ne-a adus un fior plăcut că pătrundem pe teritoriul sorei noastre bune, eterna Franță. Acum mă bucuram și pentru că în timpul războiului am suferit pentru înfrângerea momentană a aceleiași Franțe. Pe teritoriul francez aveam impresia că atât locurile, cât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am protestat, a trebuit să mă supun. Cu un taxi mergem la sediul societății de transport, însă aici a trebuit să se amâne plecarea cu aproape două ore. Unele proteste ale pasagerilor, care-și pierduseră răbdarea, au reușit să urnească autocarul din loc. Pe același traseu, străbatem drumul către București cu alte și alte popasuri pentru odihnă. Timp extrem de frumos, cu vizibilitate maximă. Singura deosebire acum era că nu mă mai aflam în grupul tânăr și frumos al balerinilor care mergeau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
când aflau de vârsta mea reală băteau în retragere. Abia pe strada Teiul Doamnei din București am reușit să obțin o asigurare minimă, necesară formelor ce-mi trebuiau pentru viză. Dacă am mers de două ori cu avionul și o dată cu autocarul, de data aceasta plec cu trenul și așa se face că pe 17 noiembrie 2000 am ajuns în gara Paris-Est, de unde am fost condus cu taxiul de fiica mea. După aniversarea din ziua următoare m-am bucurat de încă trei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unor dovezi tot mai eclatante, mai „brutale”, de injustiție a sistemului politic, continuau să „creadă”, dând vina pe unul sau pe altul dintre conducătorii politici. A făcut o carieră literară fulgerătoare, din momentul în care l-am cunoscut, în acel autocar ce ne ducea la mânăstirea „Curtea de Argeș”, a publicat începând cu ’66 un șir de romane care l-au impus printre cei mai interesanți prozatori ai generației ’60. În primele două, Interval și Vestibul, cele mai reușite după părerea mea, Ivasiuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tablourile mele de viitor. Am trimis banii pentru excursie, care era organizată de firma Christian tours din București, firmă cu care nu vă recomand să mergeți în concediu. Pentru mine deplasarea era mai dificilă decât pentru alții, datorită faptului că autocarul pleca din Cluj, iar eu locuiam la Oradea. Am avut norocul să-l cunosc pe D-l Traian Andrei, care se ocupă de pagina Web a asociației din Cluj, acest domn mi-a oferit cazare pentru noaptea dinaintea plecării din
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
seara din Oradea spre Cluj. D-l Traian a fost deosebit de amabil și am avut o seară foarte plăcută cu Domnia sa, discutând despre artă, calculatoare și nu numai. A doua zi dimineața m-a condus la locul de plecare al autocarului și m-a prezentat d-lui Popescu, șeful asociației. Îmi place să studiez oamenii noi pe care îi cunosc și să văd cu cine stau de vorbă, ce subiecte comune putem aborda. În autocar erau oameni de toate vârstele și
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
condus la locul de plecare al autocarului și m-a prezentat d-lui Popescu, șeful asociației. Îmi place să studiez oamenii noi pe care îi cunosc și să văd cu cine stau de vorbă, ce subiecte comune putem aborda. În autocar erau oameni de toate vârstele și ocupațiile, dar ne legau pe toți un lucru important, dragostea pentru pictură. Unii aveau legate niște șasiuri cu pânze foarte mari, alții ca și mine aveau șasiuri mai mici, și aveam grija ca să nu
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
legate niște șasiuri cu pânze foarte mari, alții ca și mine aveau șasiuri mai mici, și aveam grija ca să nu le deteriorăm în vederea noilor tablouri ce se vor naște pe aceste pânze. După ce am fost repartizați la locurile noastre din autocar, stabilite cu multă grijă și cu nervi din partea unora dintre noi, după pozele de rigoare, în sfârșit am plecat pe la 9.30 dimineața. Drumul a fost catastrofal, am făcut aproape 30 de ore din Cluj până la destinație. Pauze dese, un
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
nu are de-a face cu naivii din provincie. Culmea proastei organizări a fost faptul că a trebuit ca de la Cluj să trecem prin centrul Bucureștiului, chiar lângă Casa Poporului unde aveau ei nu știu ce treabă. De parcă nu puteau să parcheze autocarul la marginea capitalei ca să schimbe ei șoferul sau ce orice alte documente ar avea de predat. Noaptea următoare a fost trecerea prin Bulgaria, cu coșmaruri la tot pasul, materializate mai ales de toaletele unde am oprit pentru necesitățile fiziologice. Nu
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
am oprit pentru necesitățile fiziologice. Nu am putut să văd toalete mai murdare nici măcar când am făcut armata, și acolo erau extrem de curate. Pe deasupra eram și terorizați de faptul că ar putea niște teroriști bulgari îmbrăcați în polițiști, să oprească autocarul și să ne jefuiască de valuta care o aveam asupra noastră, ca și de bunurile extrem de valoroase din bagaje (măcar dacă ar fi fost adevărat...). Aveam măcar o bucurie, știam că mă voi întâlni în Grecia cu Costel Iftinchi, confratele
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
cei dragi unul după altul, soțul și cei doi fii, de mare rang. Câteva versuri intitulate de autoare: Excursia și câinele Am fost într-o excursie Și am ajuns într-un sat și ploua. Nu m-am dat jos din autocar, Dar priveam pe geam, da priveam. Și un câine slab și plouat Care tare mult m-a impresionat Se lupta acest câine... Să roadă o coajă de pâine. Dar acest câine în sus se uita Și spre marea mea durere
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Germania, după Revolția din 1989 cea care printre alte drepturi ne-a facilitat și circulația în diferite state. Fiica mea cea mare se stabilise acolo, așa că ne-am dus la ea. Cum imediat după revoluție nu se reglementase circulația cu autocare prin diferite firme ca acum, prima dată am mers cu trenul străbătând Ungaria și Cehoslovacia. N-am putut merge direct prin Austria, fiindcă ne trebuia și viza Ambasadei Austriei și era mai complicat. Cu toate că acum ne considerăm liberi nu ca
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
întâmplat așa. În schimb vameșii cehi au fost foarte aspri și ne tot băteau apropouri că venim din regimul cominist, parcă noi am fi fost vinovați de această situație. Ulterior când am mai mers în Germania, am mers singură cu autocarul și călătoria a fost mult mai plăcută. Începeam să cunosc și felul de viață al nemților diferit de al nostru și al sârbilor. Nivelul de viață era mult mai ridicat. În magazine găseai tot ce pofteai, mărci să fi avut
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pe Janeta. Ne fixasem această lună, cu mult timp înainte, fiindcă auzisem că vara sunt călduri insuportabile în Grecia. Cînd ne apropiem de septembrie, voi căuta, că atunci se anunță, și costurile sunt mai avantajoase. În cât timp ajungem cu autocarul? ─ O zi și o noapte. Ce-ar fi să mergem cu avionul? Nici nu mă gândesc. Îți închipui, mamă? În două ore am fi acolo! N-am curajul. Nu vezi câte se întâmplă? Nici nu decolează bine avioanele și se
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și o noapte. Ce-ar fi să mergem cu avionul? Nici nu mă gândesc. Îți închipui, mamă? În două ore am fi acolo! N-am curajul. Nu vezi câte se întâmplă? Nici nu decolează bine avioanele și se prăbușesc. Nici autocarele nu sunt ferite de accidente. Dacă vrei să știi , ești mai în siguranță cu avionul decât cu autocarul, sau te gândești că ne costă mai mult? Nu de cost este vorba, că unde se duce suta se duce și mia
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
două ore am fi acolo! N-am curajul. Nu vezi câte se întâmplă? Nici nu decolează bine avioanele și se prăbușesc. Nici autocarele nu sunt ferite de accidente. Dacă vrei să știi , ești mai în siguranță cu avionul decât cu autocarul, sau te gândești că ne costă mai mult? Nu de cost este vorba, că unde se duce suta se duce și mia. Dacă e să mori, mori ori în avion, ori în autocar. Nu căuta să mă convingi, că nu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
mai în siguranță cu avionul decât cu autocarul, sau te gândești că ne costă mai mult? Nu de cost este vorba, că unde se duce suta se duce și mia. Dacă e să mori, mori ori în avion, ori în autocar. Nu căuta să mă convingi, că nu-ți merge. În aer nu am siguranța pe care o am când simt pământul sub picioare. Ha! Sigură nu poți fi niciunde. Dacă e să se întâmple, se întâmplă. Să nu completezi cu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ultima clipă că ea deja își luase concediu de la serviciu și trebuia să plecăm imediat. În mai puțin de două zile ne-am făcut bagajele, ne-am cumpărat biletele. În ziua și la ora stabilită, ne-am luat locurile în autocar și-au început să coborâm din vârful țării sau mai bine-zis din vârful Bucovinei, într-o zi de toamnă deloc frumoasă. În loc de paleta de culori de la galben până la roșu ruginiu care ne-ar fi amintit de toamnele frumoase, privirea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Cred că Vaslui. Da, uite că scrie pe indicator! Nu este prea mare. Îmi place că nu sunt casele înghesuite ca în alte orașe, e spațiu suficient între străzi. Pare aerist. Nu ne-am bucurat prea mult, că alunecând cu autocarul spre Bârlad, priveliștea s-a schimbat pe neașteptate datorită apei băltite pe suprafețe întregi și chiar pe șoseaua pe care mergeam, ceea ce ne amintea de inundațiile care dăduseră de furcă oamenilor de pe aici. În acest tablou sinistru, stolurile de ciori
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
o serie de peripeții pentru a nu uita ușor această călătorie. Când să ne apropiam de București, șoferul ne anunță, parcând la o stație de benzină, că va trebui să așteptăm acolo o jumătate de oră până vine un alt autocar al firmei respective, pentru că cel cu care călătoream avea defecțiuni la cutia de viteză. Am acceptat cu ușurință anunțul, deși știam că jumătatea de oră se va mări la o oră și jumătate chiar două ore,așa cum s-a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
tuturor. Până și niște câini costelivi care se aflau prin preajmă erau chemați de chefliu, care se arăta foarte binevoitor împărțindu-le biscuiți și uneori întărtându-i. Lasă câinii în pace!se aude strigătul patronului acelui restaurant. Unde te crezi? În autocar, răspunde chefliul prompt în râsetele celor din jur. ─ Vezi-ți de treaba ta! Și tu de cei câini, că uite cum arată. După cele două ore de așteptare, a sosit în sfârșit și autocarul mult așteptat. Am urcat în el
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]