4,354 matches
-
drum? Am tăcut mâlc. Îmi părea rău că nu știam să vorbesc ca oamenii uscățivului, căci gândurile lor nu se auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci mi-am dat seama că trufia celuilalt te poate scăpa de necaz. Încântat de cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe atunci nu prea aveam habar să mă gândesc la timp, darămite să-i spun În vreun fel pe care să-l pricep. Simțeam doar că mintea Îmi era bântuită de un gând care lega zilele de veri și de ierni, de soarele ce alerga În văzduh și de luna care creștea, de pruncii care se nășteau și de oamenii care, după ce le venea sorocul, erau Îmbrățișați de Umbră. N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la robinet, și acum, profund Îngrijorată, se ducea mereu la magazin și se Întorcea Încărcată cu sticle grele de apă minerală. Indiscutabil că eram bolnav, dar nu voiam să‑i las pe ceilalți s‑o spună. Eram conștient că mă bântuiau gânduri anormale; printre altele a devenit aparent că acum mă preocupa problema evoluției. Bineînțeles, credeam În evoluție - cine ar refuza să accepte miile de dovezi evidente? Dar ceea ce nu‑i evident e faptul că totul s‑ar fi petrecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e mult prea mare. Câinele e cu totul și cu totul uriaș. Ăsta nu e câine să-l arunci în fântână cu una, cu două. E imens, e cu totul și cu totul imens. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Atunci înseamnă că bântuie nebunia. Descreierații. E plin de nebuni. În ziua de azi toată lumea a înnebunit. Toți descreierații sunt complet liberi. BĂRBATUL CU BASTON: Nu, aici e cu totul altceva. Aici totul a fost făcut din ură. Asta e. Aici e ură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aia nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar de mila nenorocitului, a amărâtului cine plânge? De mine cui i-e milă? Cui? După ce că am lucrat toată viața, toată viața, auzi? Strungar categoria I! La IMGB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai duceau în noaptea de Sânziene în Baltă, topeau ceară în niște căiuțe și o aruncau în apă. Din locul unde cădea ceara se zice că ieșeau bărbați ucigător de frumoși, cu priviri de îngeri speriați și zâmbete vinovate, care bântuiau, peste an, visele femeilor văduve. Se mai pomenește că una dintre văduve, Sița veterinara, ar fi mers la oraș, la Andromanda Brandarbulenilor, a adus-o cu rata de la ora cinci la ea acasă și, împreună, într-o noapte fără lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și, pe măsură ce minutarul ceasului de pe perete înainta, mișcările mele deveneau plăcute, încărcate cu sens. Altfel decât pentru o fată, ce rost avea să ordonez toată harababura asta? Așa am trăit de când am plecat de acasă și am început să fiu bântuit de gânduri. În momentele de mare singurătate, îmi plăsmuiam imagini care căpătau viață și mă atacau exact acolo unde aveam slăbiciuni. Unele erau sexuale, altele complet absurde, altele mă făceau să mă îmbrățișez de groaza morții, altele îmi deschideau inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Daphne era o zeiță a sexului, mlădie, îmbrăcată bine, cu o voce răgușită și un piept care te urcă dincolo de nori, probabil că situația nu m-ar mai fi amuzat așa de mult. —Sam? Prin cețurile introspecției, fața lui Hawkins bântuia atât de aproape de mine. Încă pe jumătate în stare de comă, m-am gândit că suna ca un titlu bun pentru un roman fantastic. Volumul III din seria Prin cețurile Introspecției: Zak trebuie să-i înfrunte pe războinicii sângeroși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
minciună directă. —Acum, vă deranjează dacă mă întorc la lucru? Nu vreau să par nepoliticoasă, dar chiar nu știu cum vă pot ajuta și am de terminat un mobil până mâine. Polițiștii mărșăluiră până în camera personalului să-i interogheze pe nefericiții care bântuiau prin măruntaiele ei. Mi-am pus la loc masca și am început să iau linia de sudură la polizat, adâncită în gânduri. Shirley Lowell era numele fetei pe care o cunoscuse Hazel la școala de teatru, cea care se presupusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet se uită lung la el. — Crezi că a fost aceeași persoană care a lăsat mesajul și mi-a pus antihistaminicele în cafea? Nici nu mi-a trecut prin cap așa ceva! —E posibil, nu? Mai plauzibil decât doi farsori care bântuie pe aici, fiecare cu treaba lui. Nu prea-ți vine a crede. — Am crezut că s-a terminat cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și un imens deșert. — Selva asta este foarte tare, comentă el. O cunosc și știu că se va apăra cu vitejie. Omenirii îi va fi foarte greu să dea gata Amazonia. Omenirea dă gata orice, declară sentențios Inti Ávila. De când bântuie pe fața pământului, a nimicit o sută cincizeci de specii de animale și alte o mie sunt pe cale de dispariție. Cinci sute de milioane de hectare cultivabile au fost lăsate în paragină, pentru că cei care le-au primit ca moștenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Kano este printre ei. Și-au petrecut noaptea în post și meditație, închiși în colibă și nu vor mânca, nici nu vor bea în zilele cât va dura ceremonia. Și nici nu pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
după trenuri! Pe dracu’! Cei cărora le plăcea să urmărească trenurile nu făceau parte din categoria persoanelor care cheltuiesc mult și pot fi convinse să locuiască în stabilimente de lux. Mai curând, tindeau să facă parte din categoria indivizilor care bântuie prin gări, tremurând, îmbrăcați numai în hanorace. Nici unii dintre ei nu arătau ca și când ar fi avut mai mult de o pară chioară în buzunar. Dar asta nu mai era problema lui. Hugo a ieșit pe autostradă, rulând cu Toyota pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla cantitate de gunoaie adunate în locul ăla însemna că singurul suflet neliniștit pentru care mai era loc era al ei. Și nu numai ceea ce o înconjura pe Alice se deteriorase. În prezent, și standardele ei de igienă erau amenințate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de aproape și, totuși, atât de departe. În cazul Amandei intervenise un miracol. Însă, în ceea ce o privea pe Alice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să scrii prost și iese bine, are gust de fiere și meseria asta a scrisului, de-aia se apucă de băutură scriitorii, de-aia nu mor niciodată împăcați cu ei înșiși -, însă renunță să mai adauge vreun cuvânt. Altceva îi bântuia mintea, de câteva secunde. Se ridică, merse în sufragerie și apucă telecomanda. Apăsă un buton, apoi schimbă canalele până ajunse la cel de știri. - Te joci de-a Dumnezeu?, auzi vocea... Dacă banii sunt reali, iar tu știi că sunt
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte și de alta, dar și deasupra, erau prinse coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile înfipte în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj (avea fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de afiș), Huiduma Bodyguard (la fel de boțită ca și șeful
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iartă-mă, Doamne, iartă-mă pentru păcatele mele!... Nu mai știu ce spun, Doamne... Nu mai sunt stăpân pe gândurile mele, iartă-mă! În fapt, Iorgu nu hulea... avea doar sufletul prea răvășit de atâta suferință -după pierderea Vasilicăi-, și bântuit de îndoieli. Dar, frământările nu-l slăbeau, se întorcea în pat pe-o parte și pe alta... ar vrea să doarmă, să scape de dialogul din lăuntrul său, dar, nu putea, gândurile nu-l lăsau... - Fără dragoste de Dumnezeu, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atât de aproape de el, încât îl putea atinge... A deschis brusc ochii și, aproape că s-a așteptat s-o vadă în fața lui. Dar, n-a văzut decât umbrele pe pereți ale crengilor cireșului din fața ferestrei. Imaginea chipului Vasilicăi îl bântuia... Amintirile deveneau din ce în ce tot mai vii. La auzul căldurii din glasul ei și-a întors privirea spre ea. Ochii i se umplură de lacrimi... îl usturau, și, se simțea atât de sfârșit încât îl dureau oasele. Simțea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prindea. În pădurile lui de gânduri, apar două ipostaze, două reprezentări ale ”eului” său; o imagine a avântului spre înalt și o imagine a tendinței de coborâre în adânc, imagini antagonice dar de nedisociat una de cealaltă. Sufletul său era bântuit de neputința de a regăsi o bănuită viață veșnică în lumină. - Există o scânteie în noi, după existența fizică! Își zise el. Diverse religii văd în felurite feluri viața ”de dincolo”... Știința încă n-a dovedit existența vieții ”de dincolo
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot sufletul, și din nou îi veni în minte seara aceea de neuitat, a zilei de Sf. Maria... când s-a prăbușit în beznă... - Ce să fac, Doamne... învată-mă?!... și o durere fără margini îi curpinse toată fiinta. Gândurile îi bântuiau sufletul ca furtuna o casă pustie... Deodată, se trezi din gânduri tremurând de frig și frică. Minutarele ceasului din perete, arătau orele 12.12 minute. Era miezul nopții... Pulbere ești și în pulbere te vei întoarce... De ce ai păcătuit, Adame
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i suferindă, care păstra urmele unor frământări adânci, i se prelungeau, vizibil tulburat, aducerile aminte. Trecutul i se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-si mai amintește decât rareori. Nopțile îi erau tot mai des bântuite de coșmare. Se zbătea ca un animal rănit, se foia prin casă, care i se părea tot mai strâmtă si mai rece... Ca un mormânt... -Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură Iorgu uitându pe afară pe fereastră. Frunzele îngălbenite
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
compromite În Întregime ideea sfântă de suferință, făcându-se de râs și dovedind că era mult mai bine dacă stătea În banca lui (În confort, În liniște) și nu pornea pe un drum despre care știa dintru Început că-i bântuit de felurite intemperii, că-i presărat de nenumărate primejdii. Cam tot așa de lamentabil ne comportăm și noi. Vreau să fiu și mai concret În exprimare, precizând că mă refer exclusiv la mine și la tine, când spun, În genere
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dinăuntrul său. PĂmântul Însuși era plat și nu se mișca. În trei luni de zile, de când o ștersesem de acasă, luând jobul pe care-l găsisem cu Șaman 71 ajutorul lui GĂlățanu, Îi Întâlnisem pe Scriitorul Faimos, Bolnav de Ciroză, Bântuind Deja pe la Cârciuma de la muzeul literaturii de pe Cealaltă lume, pe CĂutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Un asemenea eveniment rămâne Încrustat pe veci În memoria unor oameni pentru care mâncarea e atât de greu de procurat. Atâta risipă de hrană nu poate fi uitată cu una, cu două. o altă explicație este că așezarea a fost bântuită de o molimă și toți locuitorii au fost găsiți morți. Probabil era pe vremea când Hudson și gașca lui erau prin zonă, Încercând să facă rost de niscaiva bani și glorie căutând un nou drum al mătĂsii, din Europa spre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]