14,229 matches
-
n-am da noi pentru amintirile unei persoane care l-ar fi cunoscut pe El Greco la fel de bine cum l-am cunoscut eu pe Strickland? Dar nu-mi caut refugiul în asemenea scuze. Am uitat cine a recomandat oamenilor că pentru binele sufletului lor trebuie să facă în fiecare zi două lucruri care le displac; a fost de bună seamă era un înțelept și preceptul respectiv l-am urmat cu scrupulozitate, căci în fiecare zi m-am sculat și m-am culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lor atât de violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care apără vigilent întotdeauna interesele stăpânului său pentru a zdrobi orice dorință, abia încolțită, de a se îndepărta de turmă. Conștiința îl va forța să pună binele societății înaintea binelui propriu. Este legătura puternică ce-l leagă pe individ de întreg. Și omul supus intereselor despre care s-a convins că sunt mai mari decât ale lui devine robul unui stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care apără vigilent întotdeauna interesele stăpânului său pentru a zdrobi orice dorință, abia încolțită, de a se îndepărta de turmă. Conștiința îl va forța să pună binele societății înaintea binelui propriu. Este legătura puternică ce-l leagă pe individ de întreg. Și omul supus intereselor despre care s-a convins că sunt mai mari decât ale lui devine robul unui stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în jilțul de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i prevedeam un sfârșit de chinuri și disperare. Din nou îmi dădea senzația că e posedat de un demon. Dar nu puteai să spui că e vorba de un demon al răului, căci era o forță primitivă, așa cum existase înaintea binelui și a răului. Era încă prea slăbit ca să poată picta și ședea în tăcere în atelier, pradă Dumnezeu știe căror visuri, ori citind. Foarte ciudate erau și gusturile lui în materie de lectură. Uneori îl găseam aplecat cu atenție asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
liniște, Dirk“, mi-a zis ea în cele din urmă. „Tu nu înțelegi că-l iubesc pe Strickland? Unde merge el, acolo mă duc și eu.“ „Bine, dar cu siguranță știi că n-o să te poată face niciodată fericită. Pentru binele tău, nu pleca! Nici nu știi ce te așteaptă.“ „E vina ta, tu ai insistat să-l aduci aici.“ Și atunci se pare că Stroeve s-a întors către Strickland și l-a implorat să-i fie milă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
putut stârni compasiunea pentru el. Așa l-aș fi făcut, fără îndoială, o figură mai impozantă. Eventual era posibil să vedem în el un nou Prometeu. Era poate aici prilejul de a oferi o versiune modernă a eroului care pentru binele omenirii se expune chinurilor celor damnați. Întotdeauna e un subiect emoționant. Pe de altă parte, i-aș fi putut găsi motivația în influența relațiilor conjugale. Există zeci de feluri în care pot fi puse în pagină acestea. Un talent mocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în zeu. Tot ce era sănătos și firesc, tot ce ținea strâns de relațiile fericite și de bucuriile simple ale oamenilor simpli se retrăgea speriat din ele. Și totuși aveau o atracție înspăimântătoare și, ca și fructele din Pomul Cunoașterii, binele și răul erau înspăimântătoare, cuprinzând posibilitățile Necunoscutului. Într-un târziu mi-am luat privirea de la tablou. Simțeam că Strickland și-a păstrat taina, ducând-o cu el în mormânt. — Voyons, René, mon ami, se auzi vocea răsunătoare și veselă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nutri acea Îndoială. Dar celălalt nu se alătură veseliei sale. - Vreau să spun: dacă nu ar exista un singur Dumnezeu. Dacă, așa cum se Întâmplă cu lumina și cu Întunericul, principiul divin ar fi și el scindat Într-o Împărăție a Binelui și una a contrariului său? În acest caz, ceea ce am văzut căruia dintre cele două domenii i-ar aparține? Poetul era nedumerit. Arrigo ridică din umeri. - Iartă-mă, messer Alighieri. Folosirea continuă a Îndoielii se transformă cu ușurință Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
confesionale e foarte adevărat. Și, de fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe calea binelui și a căinței. Cât despre nădragii mei, reluă el, Întinzându-și picioarele durdulii și aruncându-le o ocheadă satisfăcută, trebuie să spun că la Florența nimeni nu s-a plâns de ei, la drept vorbind. Dante izbucni În râs. - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante izbucni În râs. - Dacă ai frecventa aulele noastre de Învățătură și bisericile noastre, În loc de cârciumi, nu te-ai mai umfla În pene atât de mulțumit. - Vai, Dante, pe mine povara cumplitei melancolii mă strivește și mă smulge de pe calea binelui. Și, mai ales, o supărătoare lipsă de bani. Dacă bătrânul meu nu se hotărăște să crape, lăsându-mi puținul care i-a mai rămas, voi fi silit să cer de pomană. Dacă nu cumva nu mi se ivește vreo ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Am planificat deja În minte primele două condiții, a celor pierduți și a celor care În foc Își curăță păcatele. Dar despre a treia Împărăție... - Paradisul? Cum ți-l imaginezi? - Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își vină În fire. - Iartă-mă, maestre. Ți-am auzit cuvintele, Însă mintea mi-o luase Înaintea trupului și nu Îți puteam răspunde. Iubirea e mereu În mine și mă inspiră cu vocea ei, Însă de când am Încercat să fac binele pentru cârmuirea cetății, pesemne că alte două zeități i-au luat locul În zilele și nopțile mele. - Și care ar fi? Întreabă Arrigo. - Binele și Răul. Și Întrebările privitoare la natura lor: de ce Își Împart Între ele inima omului, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e mereu În mine și mă inspiră cu vocea ei, Însă de când am Încercat să fac binele pentru cârmuirea cetății, pesemne că alte două zeități i-au luat locul În zilele și nopțile mele. - Și care ar fi? Întreabă Arrigo. - Binele și Răul. Și Întrebările privitoare la natura lor: de ce Își Împart Între ele inima omului, de ce și În ce fel se luptă unul cu celălalt. De ce Împărăția luminoasă nu domină Încă, ci, dimpotrivă, adesea dă Înapoi dinaintea Șarpelui. - Fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întâmplare, iar Înainte-vederea sa a impus cu Înțelepciune mașinăriei universului mișcări repetate și eterne. Dar tocmai Înțelepciunea lui a conferit lumii noastre sublunare nesfârșita varietate a devenirii, pentru ca noi să fim liberi să făptuim și să creștem. Liberi să căutăm binele. Și orbi În privința celor viitoare, pentru ca pe această ignoranță să ne Întemeiem făptuirea conștientă. - Chiar crezi asta? - Cu siguranță, Adam nu ar fi păcătuit dacă ar fi cunoscut consecințele păcătuirii sale. Dar nici atâtea spirite alese nu ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și el pe acolo, În tinerețe, și Își amintea bine fermitatea cu care profesorii Îi insuflaseră certitudinea În adevărul credinței. Al credinței lor. Albul și negrul sutanelor ce se Învârteau În preajmă era oglinda felului tranșant În care ordinul despărțea binele de rău. Nici pe atunci nu reușise niciodată să treacă prin acele locuri fără să fie Încercat de un fior de teamă, când simțea În spate prezența unuia din ei. Iar acea veche neliniște părea să se reînnoiască astăzi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante, neizbutind să Își ascundă uluirea. Nu știam că am una care să merite atenția. - Și totuși, așa stau lucrurile. Istoria dumitale e una care i-ar fi făcut fericiți pe povestitorii din vechime, dar care produce neliniște printre fiii binelui. - De ce? Întrebă poetul, trecând instinctiv În defensivă. - Fiindcă nu se explică. Iar tot ceea ce nu se explică e sursă de incertitudine. Iar incertitudinea e sămânța lipsei de Încredere. Iar lipsa de Încredere e dușmana credinței, poarta prin care Satan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lumii create, punând totul sub stăpânirea lui. Dacă nu ar putea controla nici măcar un curs de apă, această pretinsă stăpânire s-ar reduce la prea puțin. Bătrânul doctor scutură din cap. - Dar chiar În Scriptură se spune: „din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci”; așadar, nu totul a fost supus stăpânirii noastre. Arrigo izbucni În râs. - Însă, În afară de pomul acesta, se pare că putem culege roadele tuturor celorlalți arbori. Și chiar să Îi retezăm, dacă e necesar, pentru căminele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curte, ogradă, zice mama mea de la munte, invitații după invitații, m-a chemat în garsoniera lui din Berceni. Era cald, era curat, mirosea a mere verzi - vorba asta cu mere verzi o știu de la Maestru, când ceva îi miroase lui bine, zice că sunt mere verzi, știți că o are pe asta cu mirosurile -, el era subțire și înalt, semăna chiar cu primul meu bărbat, cu Maestrul, l-am pupat și pe ăsta de l-am rupt, că ăsta e genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că dragostea învinge totul, și blesteme, și rău, și vinovății: Între Olt și-ntre Olteț/ Luna afară luminează/ Puica-n casă îmi oftează/ Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Oftează și pentru mine/ Că eu m-am pierdut de bine/ Și văz că nu-mi vine bine/ Că nu sunt pe-un loc cu tine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acum e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unei cofetării. Cum numele Îi părea cunoscut, a intrat și s-a așezat pe un taburet Înalt. — O sundae de ciocolată, i-a spus el unui negru. — Jiggah dublu de ciocolată. Altceva? — Da, cred că da... — Chiflă cu șuncă? — Da... bine. A Înfulecat patru chifle, găsindu-le savuroase, și a consumat Încă un jigger dublu de ciocolată Înainte de a-l cuprinde un sentiment plăcut de detașare. După inspectarea grăbită a pernițelor, fanioanelor și fetelor Gibson Înșirate pe pereți, a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
simte trupul ceva mai rece. Î.: Ți-ai pierdut toate caloriile? R.: Pe toate. Am Început să mă Încălzesc la virtutea altora. Î.: Ești corupt? R.: Cred că da. Nu sunt sigur. Nu sunt deloc sigur că mai pot deosebi binele de rău. Î.: Este acesta, În sine, un semn rău? R.: Nu neapărat. Î.: Care ar fi testul pentru corupție? R.: Să devin cu adevărat nesincer, să mă auto de numesc „un băiat nu chiar așa de rău“, să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
totuși, pentru moment orice acceptare a religiei era imposibilă. Avea nevoie de timp și de absența oricărei presiuni ulterioare. Dorea să păstreze pomul fără ornamente, să poată determina corect și complet direcția și impulsul noului Început. După-amiaza a descrescut de la binele purificator al orei patru la frumusețea aurie a orei cinci. După aceea Amory a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în lume sunt figuri din acestea ca niște elefanți ai lui Dali, oameni cățărați pe niște catalige înalte până la cer, acolo unde mai există încă un dram de aer curat. Ei se plimbă prin lume îndrugând vrute și nevrute, învățând lumea cu binele și tăifăsuind, din când în când, cu niște drumeți cu care li se întretaie drumurile, oferindu-le, astfel, un moment de binemeritată odihnă. ― Salut, ce faci? Cam astea sunt vorbele, la ce bun ar fi mai multe, lumea nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se înțelege de la sine, pentru că partidul ăsta l‑a făcut atât de mare, încât nu‑și mai încape în piele. Altfel nu l‑ar fi mărit nimeni, iar acum el își mărește fotografiile lui frumoase. Are în vedere nu numai binele individual, ci și binele colectiv, asupra căruia are o privire de ansamblu. Deoarece se gândește mereu că în timpul său liber reprezintă un întreg grup și nu doar pe sine însuși, se și comportă mereu ca atare. Dă un exemplu. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru că partidul ăsta l‑a făcut atât de mare, încât nu‑și mai încape în piele. Altfel nu l‑ar fi mărit nimeni, iar acum el își mărește fotografiile lui frumoase. Are în vedere nu numai binele individual, ci și binele colectiv, asupra căruia are o privire de ansamblu. Deoarece se gândește mereu că în timpul său liber reprezintă un întreg grup și nu doar pe sine însuși, se și comportă mereu ca atare. Dă un exemplu. Ca să ghideze tineretul. Așa cum alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]