4,944 matches
-
șiraguri și lănțișoare, un medalion, asta i-ar face trebuință. Un medalion în care să așezi un chip drag și o șuviță blondă - de ce blondă neapărat ? De ce toate medalioanele să aibă în ele o șuviță blondă ? Și Sophie are părul blond, dar ce ochi bulbucați ! Și burta ei ce pliuri face de când a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă de cum își scoate corsetul, uite-așa poți să-i strângi în mână ! Se vede că nu-și scoate cămașa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-ar fi răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi este tăiată mustața blondă, cu reflexe arămii ! Ce formidabil de modern îi vine ! Și cât de elegant e și plin de prestanță ! Dar ea îl salută rece, degeaba tot strigă el : — Oo, iat-o și pe micuța noastră antantistă ! Ooo... Oooo... Degeaba o privește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un bal paré, râdea, apoi devenea brusc melancolică, ambele posturi nestându-i de fapt la fel de bine. Și, deodată, și-a desfăcut părul din spelci, la nicio femeie nu mai văzuseși un păr atât de lung și de bogat și de blond, goală chiar, ar fi putut să se învelească în el. I-ai și făcut acest compliment, dar nu atunci, ci altă dată, atunci vorbeai puțin și, ca să n-o sperii și pentru că nu mai aveai glas, îți îngropaseși fața în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sort de trandafiri din grădină. Am simțit că este dezamăgit, așteptându-se desigur la altceva din partea mea, dar am pășit înaintea lui cum se cuvenea, doar ușor legănându-mă, ca o grădinăreasă. Știam cum îmi este încolăcită pe ceafă coada blondă și că am un grain de beauté pe gât, care desigur se vedea în această poziție, când pășeam înainte. — Vezi, i-am spus, și am întins vârful demi-botinei ca să mângâi spinarea arcuită a motanului care, cum mă văzuse, îmi ieșea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sfârșit niciodată ? Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici de transpirație tot îi mai încolțesc pe frunte, la rădăcina părului blond, în adâncitura bărbiei ; pe furiș, apărată de evantai, ea se tamponează cu batistuța. Iată, însă, ce am vrut să-ți spun și mai devreme, sperând că ai să mă înțelegi. Totul a fost dat peste cap de un incident foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu te gândești că la vremea aceea eu nici nu eram născută ? L-am recunoscut pentru că de multe ori mi-l mai arătase soacră-mea în fotografii și m-a frapat ce mult se schimbase : în pozele de tinerețe era blond și subțirel, dar eu îl știam un bărbat corpolent, alb - cu totul și cu totul altă persoană ! De ce tot apărea în poze cu soacra mea ? Vrei să întrebi, madam Delcă, dacă n-o fi fost și între ei ceva ? Posibil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arată fără reținere. Pur și simplu mă chiorăsc incredul la teancul de almanahuri și la pachetul de prăjituri de casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste urechi de sub chipiul așezat pe-o sprînceană, are o mustață scurtă și subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care Îi cauți au o reputație În cartier, distracția cu ei e... mă rog, sînt băieți buni și ți-au zis că, dacă vii la mare, poți să stai la ei cîteva nopți. Vlad e un tip slăbuț și blond, ceea ce nu ar fi o problemă dacă nu ar fi din fire un geniu aiurit, născut dintr-un tată cu un istoric de patente de diverse dispozitive care nu ies din anonimat. Trăiește Într-o lume a formulelor fie de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are having fun. Do you want more fun? Yes, please. Then come with me. CÎnd apari cu nemțoaicele, blonde, Îmbrăcate ca din filme, devii eroul grupului. Șmecher mare, văru-tău, Florine! Șmecher-neșmecher, nemțoaicele se Împart la profesioniști, așa că Îți dirijezi euforia spre una din băcăuance, o versiune autohtonă a Madonnei, care se dovedește a fi iubita unuia din culturiștii găștii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tîrzie, vizitați o sală enormă de sport cu o arhitectură specială, cupola enormă și luminată pare un OZN; undeva jos, pe gheața terenului de hochei, se văd niște purici care se distrează ciomăgindu-se prietenește, În timp ce un grup de băieți blonzi, tunși perie, cu jachete de piele și cămăși albe și pantofi negri, cu boturi cu plăcuțe metalice, privesc tăcuți și serioși de undeva din sală. Îți vine să le strigi: Hei, Bros boys, sîntem popoare prietene, nu vreți să schimbăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care o scoate din dulapul de lemn acoperit cu reclame la Cinzano, la Nivea sau la Fa culese din Paris Match-uri sau din alte reviste occidentale. În mijlocul ușii de dulap, e o imagine a paradisului: o tipă cu un păr blond lung, Îmbrăcată doar Într-un slip alb, rătăcind pe o plajă caraibeană plină de umbrele de soare albe sau de stuf, reflexe argintii străfulgerînd de pe Întinderea mării turcoaz, ea privind peste umăr spre cameră, În timp ce Își ridică mai bine pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața lui se postează rîzÎnd un tip masiv, cu o față uleioasă. — Fii atent, vezi pantalonii ăștia de pe mine...? Acum Închide ochii! Răcanul se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca... Intră și ascultă ce orăcăie ăsta. Ia mai zi, mă, o dată... de la partea cu cîmpul... Deci... am văzut lumină pe cîmp, deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
figură familiară, e din Craiova, e curier la o unitate de tancuri, l-a trimis un căpitan cu ordin de serviciu să-i facă un comision, prilej cu care o să-și petreacă și el Revelionul acasă. E un tip subțire, blond, pare un tip onest, de treabă. Se vede cum toată reticența lui inițială, stînd la taclale În compartiment (interlocutorul lui e un tip Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată, părul foarte blond și ochii lichizi, albaștri, Rică e personificarea verii Într-un film pentru copii. La toate astea se adaugă un soi de Încredere pe care o emană firesc, pe chipul lui n-ai să vezi vreodată altă expresie decît jovialitate. — A
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spirit de competitivitate ușor crescut și vede concurență În lucruri aparent pașnice, așa că trebuie să-mi aleg subiectul cu grijă - deși, se pare că nu e de ajuns, a rămas fără țigări și nu poate să fumeze din tutunul meu blond, pentru că e mai slab ca al lui, țigările mele sînt paie, mi-o spune cu bucurie. Dar altfel e tonic, e Încă verde, Îl găsesc aproape neschimbat, poate cu mici variațiuni - care țin mai degrabă de capricii climaterice sau de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Soldații? Veneau așa, pe rînd, unii intrau prin gospodării și Își luau ei, alții cereau... Nu arătau toți ca niște soldați, erau ca vai de capul lor, n-aveau uniforme, jigăriți... mă rog, o dată, a venit unu’, avea o barbă blondă... cred că era ceva Învățător sau profesor... cu buzunarul de la pieptul tunicii plin de creioane colorate și ne-a desenat pe noi, copiii, pe o hîrtie maro de ambalaj... Și nu-ți mai amintești... nu știu, ceva concret, povești... s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o dată că Brian și George ar trebui să-și schimbe capetele între ei. Cei ce auziseră remarca îi înțeleseseră sensul. Brian era ciupit de vărsat. Avea buze roșii și dinți puternici, ca de lup. În adolescență, când purta o barbă blondă, arăta ca un pirat. Acum era ras, iar părul încărunțit, tuns scurt, i se ondula într-un vârtej în creștet. Nu era foarte înalt și avea o față hotărâtă, cu ochi prelungi, albaștri. Părea anxios și melancolic și era adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adeseori irascibil. De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate nu era chiar atât de amabil. Gabriel era mai înaltă, cu un aer la fel de anxios, și ochi căprui, umezi, neliniștiți. Avea un nas cam lung și un păr blond, moale, flasc, care-i cădea mereu peste față și pe care-l îndepărta cu o smucitură a capului, iritantă pentru Alex. Expresia feței era obosită, dar unii o interpretau drept blajină și calmă. Ori de câte ori își vizita soacra, se îmbrăca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor argintat, încă lucios și strălucitor, deși nu-l vopsea. Nu se preocupa niciodată de îmbrăcăminte când era vorba de întâlnirile cu familia lui Brian. În această seară purta un taior vechi, de culoare închisă, bine croit, dar uzat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căpătaseră acum un aspect păstos, priveliști îndepărtate ale Papucului. În salon se găseau și portrete, în aceeași manieră, ale membrilor familiei, în costumele diverselor perioade și în atitudini desuete, pe fonduri luminoase de un auriu șters. Geoffrey Stillowen, tânăr și blond, în costum alb de tenis, fusese pictat așezat într-un fotoliu și citind o carte, cu racheta sprijinită de genunchi. Soția lui, Rosemary, în picioare în spatele lui, deschidea o umbrelă de soare, albă. Exista și un portret al lui Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce face George? Mi-e silă de George, și Stellei îi este silă de el. Mă duc să fac o plimbare. Dar înainte de a fi ieșit din casă. Tom se întoarse însoțit de un tânăr înalt și slab, cu păr blond spălăcit și ochelari înguști, fără ramă. — Vi-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor. Brian scăpă un „Dumnezeule mare!“ pe care-l acoperi printr-o tuse. Urmară exclamații prietenoase și strângeri de mână, pe parcursul cărora Scarlett-Taylor emise doar un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
crezut că, în curând, avea să părăsească școala pentru totdeauna. Hattie, deși subțire și palidă, era voinică și sănătoasă, pricepută la sport și la gimnastică. O fată cu obrajii palizi, nici înaltă nici scundă, cu păr lung, drept, de un blond albicios și ochi albaștri de o paloare derutantă, de parcă albastrul ar fi fost amestecat cu picături mari de alb lăptos. Tatăl ei, Whit Meynell, avusese o mamă islandeză. Hattie nu-i cunoscuse niciodată pe părinții tatălui ei. Își pierduse mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aici. Draperiile din salonul casei Belmont fuseseră trase, dar fereastra mare de pe palier, prin care se zărea o parte din scara albă, împrăștia o lumină domoală. Tom se uită la fata care chicotea, evident cam amețită, scuturându-și părul lung, blond. Era înaltă și purta o rochie elegantă, lungă, dintr-o mătase multicoloră. Se apropie de el, aruncându-i-se aproape la piept. Tom se dădu un pas îndărăt și o privi din nou, mai atent. Emma! Păcătosule! Asta-i prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea parcă împins, trebuia să se ducă la Papuc, să intre în casă, să se uite din nou la fata aceea a cărei imagine trăia în mintea lui sub forma unei copile albe într-un combinezon alb, cu părul lung, blond, revărsat pe umeri. La picnicul de pe plajă o putuse privi în voie, și acest fapt îi diminuase intensitatea curiozității întărindu-i convingerea că e „tabu“. Nu-și putea îngădui să fie fascinat de Hattie și, până la urmă, constatase cu ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]