2,653 matches
-
poem al vieții câmpenești”, în timp ce George Călinescu considera că " Viața la țară" prezintă istoria câtorva neamuri „rasă a câtorva familii pământene care s-au strecurat prin negura fanarioților”. Provenit din mica boierime, Duiliu Zamfirescu a zugrăvit cu realism căderea neamurilor boierești și ridicarea unei clase sociale cu o cultură inferioară, dar mai lacomă și mai brutală. Autorul realizează o analiză fină a claselor sociale de la sfârșitul secolului al XIX-lea în stilul lui Émile Zola din ciclul "Les Rougon-Macquart", prezentând decăderea
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ridicarea unei clase sociale cu o cultură inferioară, dar mai lacomă și mai brutală. Autorul realizează o analiză fină a claselor sociale de la sfârșitul secolului al XIX-lea în stilul lui Émile Zola din ciclul "Les Rougon-Macquart", prezentând decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”. De asemenea, romanul surprinde atmosfera mondenă, conversațiile între îndrăgostiți, contradicțiile sufletești și o euforie lirică produsă de traiul în mijlocul naturii. Exprimându-și admirația față de autor, criticul Garabet Ibrăileanu scria că "Viața la țară" este „opera luminoasă, simpatică
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
publicase anterior și primul roman al ciclului. Ciclul romanesc al Hallipilor este o frescă socială privită din perspectiva unei familii, cu ramificațiile ei. El se situează în descendența ciclului "Les Rougon-Macquart" (1871-1893) al lui Émile Zola, care prezenta decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”, și care-și găsise ecou în literatura română în ciclul Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu. După o evoluție greoaie și îndelungată, romanul românesc a început să se dezvolte într-un ritm grăbit în perioada de după Primul Război
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
îndeplini funcțiile deținute în perioada medievală. Parvenitismul a fost un fenomen social caracteristic ascensiunii burgheziei din România, el prelungindu-se o vreme îndelungată și având particularități specifice perioadei istorice în care a avut loc. Profitând de lenea și desfrâul clasei boierești, arendași și funcționari energici încep să se ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. După cum remarca și criticul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
din piatră, și dependențe. Etajul superior are șapte camere, decorate bogat, cu podele din parchet, sobe din faianță, pereții sunt tapetați, la demisol sun cinci camere, pentru servitori, bucătărie, spălătorie. Toată casa este ocupată de proprietari, și prezintă un conac boieresc decorat bogat, cu tot comfortul.”. Se presupune că acest conac ar fi fost construit între anii 1874-1875 după un proiect al arhitectului Alexandru Bernardazzi, pentru familia lui A. D. Inglezi. Arhitectura este eclectică în spiritul renașterii venețiene. În 1940, clădirea a
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
elevă a școlii de șoferi profesioniști a ITB. Cu greu acceptată, a reușit să-și ia permisul de conducere pe 15 iunie 1966 și a obținut dreptul de a conduce autoturisme în 1968. În contextul epocii comuniste, ascendența din familia boierească Ghica precum și faptul că avea rude în străinătate i-au creat dificultăți. În 1972 părinții săi fugind în Franța, a fost anchetată. Are 2 fete. Cea mare are și ea la rândul ei 1 băiat și 1 fată, este profesoară
Barbara Panco () [Corola-website/Science/335229_a_336558]
-
maturitate (ceilalți decedând la vârste fragede, iar sora sa Catrina la vârsta de 18 ani). A primit o educație aleasă, având cunoștințe economice, administrative, agronomice, dar și în domeniul limbilor străine. Ia de soție pe Sultana Nistor, descendenta unei familii boierești cu proprietăți funciare în zona de nord a actualului județ Vrancea (în preajma localităților Adjud, Panciu, Soveja). Vor avea împreună 10 copii, dintre care 6 ating vârsta maturității. Din anul 1856 intră în viața politică a țării, ca reprezentant al tecucenilor
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
d. 1869) a fost un mare boier moldovean, care a avut rangul de vornic și a fost ales deputat al Ținutului Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), fiind un militant activ pentru Unirea Principatelor Române (1859). Provenea din familia boierească Forăscu, care stăpânea mai multe moșii în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Fălticeni. Printre moșiile stăpânite era și moșia satului Forăști. S-a născut la Forăști în anul 1803, fiind fiul spătarului Costandin Botez (d. 1837) și
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
îi spune lui Ivan că, dacă se va sătura vreodată de hoinăreală, va fi primit să slujească la poarta Raiului. Bătrânul soldat își continuă călătoria, hotărât să-și pună turbinca la încercare. În acea seară, el ajunge la o curte boierească și, profitând de statutul său de „om împărătesc”, cere și primește găzduire. Boierul era zgârcit așa că decide să-l păcălească pe oaspetele nedorit, trimițându-l să doarmă într-o casă nelocuită despre care se zicea că ar fi bântuită de
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
adoarme iarăși, dar este trezit de însuși Satana (denumit popular cu numele Scaraoschi), care este înfuriat de pierderea slujitorilor săi și-l pălmuiește pe soldat. Ivan îi poruncește agresorului să intre în turbincă, alături de ceilalți draci, apoi trezește toată curtea boierească și-i croiește pe draci cu nuiaua până le crapă pielea. Boierul bucuros îi oferă găzduire permanentă, dar Ivan pleacă spunând că se duce să-l slujească pe Dumnezeu, "„împăratul tuturor”". Prin invocarea ajutorului Sfântului Nicolae, Ivan se trezește în fața
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Brâncoveanu (1767-1832), ctitoră a Spitalului Brâncovenesc din București, și ca schimonahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu din mănăstirea Văratec, Neamț. s-a născut în anul 1776 în familia de mari boieri moldoveni Balș, fiind fiica vornicului Teodor Balș (1743-1810), înmormântat în necropola boierească din Iași, biserica Sfântul Dumitru-Balș și a Zoiței (Zoe Ruset-Rosetti). Mama Saftei, Zoe, după decesul soțului ei, s-a retras ca schimonahie la Mănăstirea Văratic, primind numele de Elisabeta. Unele surse indică ca tata al Saftei (1776-1857) pe Teodor Balș
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
După cum arăta cronicarul Ion Neculce, "„Duca-vodă, vădzându că s-au rădicat atâta țară asupra lui, au ieșit din curtea domnească cu toată casa lui ș-au purces în gios pre iaz. Iară Hânceștii au intrat în curte și prin casăli boierești și neguțitorești, pen târgu, strâgându și jăcuind.”" În București, Duca este primit și leagă o prietenie trainică cu puternica familie a Cantacuzinilor. Dar, „"prietenia aceasta duse la mare bucluc, căci Doamna Anastasia și Șerban Cantacuzino se plăcură”".
Anastasia Duca () [Corola-website/Science/332568_a_333897]
-
ca „"fiind om de treabă, era dvoreală după vel logofăt"”. Dubău este creditat ca cel care a dispus întocmirea unuia dintre letopisețele posterioare celui al lui Miron Costin („"Izvodul lui Tudosie Dubău"”) Tudosie Dubău provenea din una din marile familii boierești din Moldova. Tatăl său a fost Vasile Dubău iar mama Nastasia, fiica boierului Irimia Murguleț. S-a născut în jurul anului 1630, fiind menționat documentar într-un act din 24 septembrie 1638, când nașul său, Toader Șoldan, dăruia finilor săi, „"cuconilor
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
(n. 1633 /1637 ? - d. 20 februarie 1699) a fost mama domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. Conform istoricului N. Iorga, Stanca Cantacuzino s-ar fi născut în 1633. S-a născut în influenta familie boierească Cantacuzino, fiind fiica postelnicului Constantin. Printre frații ei se numărau viitorul stolnic Constantin Cantacuzino, marele ctitor Mihai Cantacuzino și viitorul domn al Țării Românești, Șerban Cantacuzino. Stanca a fost măritată cu boierul Papa Brâncoveanu, din familia Brâncoveanu. Cuplul a avut
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
a murit Matei, iar Barbu a murit în 1674, la Constantinopole. Viața Stancăi Brâncoveanu a fost marcată de convulsiunile politicii interne a Țării Românești din secolul al XVII-lea și de conflictul între Cantacuzini și Băleni, cele mai puternice facțiuni boierești, care își contestau supremația. În 1655, soțul ei a fost ucis la București în răscoala seimenilor și a dorobanților împotriva domnului Constantin Șerban. Când acești mercenari s-au ridicat împotriva domnului, care fusese sfătuit să-i dea afară din țară
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
Brâncoveanu a dispus ca Greceanu să revizuiască textul din intervalul 1699-1707, pe care îl considera prea moderat în ton. Noua versiune a fost numită de Ilieș „istoria de taină”. Ea cuprinde în consecință o serie de detalii suplimentare: despre complotul boieresc din 1700 (Dumitrașco Corbeanu, Grigore Băleanu și Radu Popescu erau printre intriganții care ar fi vrut să-l înlocuiască pe domn cu fratele Domniței Ghica); în ce privește episodul Adrianopol 1703, întreaga vină este pusă în cârca lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul; este
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
Costachi). Domnitorul, în schimbul acestor servicii cere, „"ca și spătarul Gavriliță, carte de miluire"”, adică protecția țarului. În 1724, curțile domnești ard în urma unui incendiu provocat de fulger, astfel încât pe timpul refacerii lor domnitorul Mihai Racoviță s-a mutat „"în nește case boierești în târgu, anume în casele cumnată-său, lui Ioan Paladi biv-spătar, și într-a lui Costantin Costache vel-spătar, fiind aceste curți amândoao alăture"”. După mazilirea lui Mihail Racoviță , Costantin Costachi împreună cu Sandu Sturza a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
Vasili de a reinstaura ordinea prin împiedicarea țăranilor de a părăsi moșiile stăpânilor lor și prin crearea unui registru al scalvilor au eșuat, deoarece autoritatea sa nu se extindea pe tot teritoriul țării. În scurt timp și-a îndepărtat famiile boierești importante, inclusiv familia Romanov. Au început să cirule zvonuri că Falsul Dmitri scăpase în mod miraculos. Guvernul lui Vasili Șuiski a supraviețuit unei mari rebeliuni care a avut loc în perioada 1606-1607 și a fost condusă de prințul Șahovskoi și
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]
-
este o fostă reședință boierească de la începutul secolului al XIX-lea, construită de bogatul boier grec Zamfirache Ralli, în satul Dolna, gubernia Basarabia (în prezent raionul Strășeni, Republica Moldova). Locul a devenit mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
marmotă. Deosebit de prețuite erau blănurile de bobac din care se confecționau în vechime haine pentru femei și copii, denumite baibarace. În Valahia haina respectivă se numea "baibafir" și constituia un cadou prețios între darurile de nuntă ale mireselor de viță boierească. Datorită blănii sale foarte prețuite, bobacul a dispărut din Moldova în preajma anului 1761, în Bărăgan, Dobrogea și Basarabia supraviețuind până în secolul al XIX-lea. Subspeciile speciei:
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
a fost o familie boierească română provenită din Fanar, care a dat Țării Românești și Moldovei mai mulți domni fanarioți în secolul al XVIII-lea. În pragul dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Alexandru Mavrocordat Exaporitul a devenit o figură foarte influentă
Familia Mavrocordat () [Corola-website/Science/333847_a_335176]
-
Carol II» din București). Autorul, care potrivit fiicei sale, Profira, „rabdă cu greu aceste opere de tinereță de care se miră c'au fost scrise de dânsul”, a modificat în versiunea din 1940 unele accente sociale pronunțate (condamnarea întregii clase boierești ca vinovată de asuprirea norodului și de trădarea țării, prezentarea mai precaută a situației social-politice), a înlocuit unele exprimări exagerate într-un spirit de măsură, a suprimat unele repetiții și unele descrieri calofile, a reformulat unele fraze lipsite de expresivitate
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
ridicare social-politică a Moldovei; în fine, "Zodia Cancerului" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Romanul "Neamul Șoimăreștilor" (1915) prezintă începuturile decăderii social-economico-politice a Moldovei, legată de autor de confiscarea pământurilor țăranilor liberi de către o clasă boierească tot mai lacomă. Dornic de a se face mai bine înțeles, Sadoveanu a conceput un roman istoric nou care prezintă rezultatele dezastruoase ale acestei politici sociale nesăbuite din secolul al XVII-lea; acest roman nou a fost intitulat "Zodia Cancerului
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
a Daciei" a lui Dionisie Fotino (1859) a pus în circulație greșeala des perpetuată că ar fi fost ginerele voievodului, în fapt Văcărescu a fost cumnatul său, fiind frate după mamă cu doamna Maria Brâncoveanu. Ianache se trăgea din familia boierească Văcărescu, fiind fiul boierului Negoiță Văcărescu spătarul și al Necșuței Bucșanu. Din această căsătorie a avut un frate mai mic, Ivan. Mama lor s-a despărțit de Negoiță Văcărescu „pentru ale lui fapte nebunești” - după cum consemnează un document dat domnul
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
a fost o familie boierească din Țara Românească, descinsă din Basarabești. În secolul al XVII-lea, cel mai important reprezentant al familiei a fost Preda Brâncoveanu, personaj apropiat și înrudit cu voievod Matei Basarab. Preda a deținut mari dregătorii și a fost stăpânul unor moșii
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]