3,270 matches
-
apară în decembrie. CAPITOLUL II Îți mai aduci aminte, Doamnă... ANGELA BACIU în dialog cu regretații: Nina Cassian Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se că niște boturi de pești și-ți vei putea asculta rumoarea sângelui în galerii și vei simți lumina lunecîndu-ți pe cornee ca trena unei rochii; pentru prima oară vei înregistra înțepătura gravitației ca un spin în călcâiul tău, și omoplații te vor durea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu arcanul ca În Texas. În semi sălbăticie trăiau și porcii. Pentru a se apăra de lupi, iepele făceau roată, cu crupele În afară, cu tineretul la mijloc, iar armăsarul pregătit de luptă În afară. Scroafele făceau cerc, dar cu boturile În afară pentru pentru a Încolți lupul. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 28 Iată lucruri pe care germanii nu le cunoșteau. Aici domnea un complet sistem autarhic, populația producând aproape tot ce-i trebuia pentru casă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
l-a instalat pe marginea șoselei. La intrare e o mică gradină frumos Întreținută. Restaurantul e destul de Încăpător, iar bucătăria perfectă. Suntem acum În Utah. Trecem prin localitatea Ogden. Suntem deci În apropierea vestitului Promontory Point unde s-au Întâlnit, bot În bot, la 10 Mai 1869 primele locomotive sosite, una din est, alta din vest. Seara ajungem la Salt Lake City, vestitul oraș legat de secta mormonilor și totodată capitala statului, cu o populație de 140.000 locuitori. La o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
instalat pe marginea șoselei. La intrare e o mică gradină frumos Întreținută. Restaurantul e destul de Încăpător, iar bucătăria perfectă. Suntem acum În Utah. Trecem prin localitatea Ogden. Suntem deci În apropierea vestitului Promontory Point unde s-au Întâlnit, bot În bot, la 10 Mai 1869 primele locomotive sosite, una din est, alta din vest. Seara ajungem la Salt Lake City, vestitul oraș legat de secta mormonilor și totodată capitala statului, cu o populație de 140.000 locuitori. La o suprafață de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aur. Câteva vapoare Încărcate cu pietriș Îl descarcă Într-un punct Între Frisco și Berkeley, pentru a ridica o insulă pe care se va Înălța piciorul unui viitor pod. San-Francisco (Frisco). Scurt istoric Sosește ferryboat-ul pentru San Francisco. E cu boturile ciuntite pentru a ușura intrarea și ieșirea mașinilor care sunt aliniate pe două rânduri. Acostează perpendicular pe mal, așa că intrarea și ieșirea mașinilor are loc rapid. Nu e seară, avem timp să dăm o raită prin oraș. De la debarcaderul situat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
facem un popas. Acolo e și un telefon, la care pot umbla dacă sparg geamul cutiei și folosesc cheia Automobil Clubului din Londra. Hotărâm să continuăm drumul la vale. După o cotitură apare un camion din sens opus. Suntem opriți bot În bot. Ne dăm jos pentru un mic studiu topografic. Șoferul străin dă puțin Înapoi și mă lasă să trec. Am scăpat și din acest impas. Noaptea suntem oaspeții unui mic sat, la un mic han. Sala de consum, foarte
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
popas. Acolo e și un telefon, la care pot umbla dacă sparg geamul cutiei și folosesc cheia Automobil Clubului din Londra. Hotărâm să continuăm drumul la vale. După o cotitură apare un camion din sens opus. Suntem opriți bot În bot. Ne dăm jos pentru un mic studiu topografic. Șoferul străin dă puțin Înapoi și mă lasă să trec. Am scăpat și din acest impas. Noaptea suntem oaspeții unui mic sat, la un mic han. Sala de consum, foarte simplă, dar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mocirla vechiului regat și lumea tradiției românești. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverșunare a reînvierii. Dl. Flondor a izbit scurt, masiv. Gestul său ne-a trezit nu știu de ce amintirea unei lovituri decisive de bâtă peste botul unui râmător.” - spun Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu în al lor „Pe noul front.” Despre I. Flondor, N. Iorga nota în „Neamul Românesc”: „Iancu Flondor, șeful vechiului partid național, era recunoscut de toți ca singurul conducător al întregii românimi bucovinene
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu acopere întreg piciorul, ci să le pună în evidență ciorapii tot mai colorați, poartă cravate ori prea mari, peste curea, ori prea mici și înguste, de preferat de altă culoare decât sacoul în carouri sau pantofii din piele, cu bot lat și cu talpă extrem de groasă, care scârțâiau. Pentru noii adolescenți, costumele scumpe, elegante și rafinate ale lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez sau Zavaidoc încep să pară tot mai bătrânicioase. Un nou gen de sexualitate plutește în aer
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință la clasa întâi înainte de a fi împins într-un cărucior cu rotile prin aeroporturi, cu un angajat al companiei aeriene în dreapta mea pentru a mă împiedica să cad în bot. „Indigestie“, a declarat presei Paul Bogaards, acum șeful departamentului de publicitate de la Knopf. „S-a intoxicat cu...hm, știți, mâncare.“ Iar turneul continua în forță. M-am trezit la Milano. M-am trezit la Singapore. M-am trezit în Moscova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua să-i curgă din gură. Apoi spuma se înnegri. În momentul acela îmi amintesc că am început să alerg pe scări. Și aproape instantaneu ceva - botul lui Victor - se înfipse în coapsa mea când am ajuns pe la mijlocul scărilor. Am simțit o presiune imediată, apoi o durere usturătoare și o senzație de umezeală. Am căzut pe scări cu fața-n jos, urlând. M-am întors într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mă în sus pe spate. Câinele se opri. Câinele își ridică din nou capul și începu să urle. Globii oculari i se umflară în așa hal încât îi fură expulzați afară din orbite, atârnând de-o parte și alta a botului, de cozile lor. Sângele începu să-i curgă prin găurile căscate, înecându-i fața, pătându-i dinții cu roșu. Avea acum ceva ce semăna cu niște aripi - încolțiseră lateral din dreptul coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă mai alunecam când m-am uitat să văd cât mai aveam până să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
n-are copii. Ar mai fi Vasiliu Falti și Băeșu. De la soțul meu Mihăilescu, mi-au rămas 2 bucăți de valoare, dar aparținând autorilor străini, nu cred că ar putea figura În Muzeul Fălticeni. Este o statuie: Pescar (așezat pe botul unei bărci) În bronz, iscălit de un sculptor olandez: Waagen. Are Înălțimea, cred, 50/40 cm. A doua piesă, este un vas ornamental În porțelan colorat, cam 30/40. Se crede că aparține epocii napoleoniene - Ludovic XV. Reprezintă un vas
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de apă, apoi te întreabă dacă ai stat la masă. Eri l-am văzut în urma unui convoiu funebru, și m-am întrebat ce om pe care-l urăște a mai murit. Ori-ce adevărat om va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chiuiau prin sat, răspunzându-i... Un capitol, în care moșul cu nepotul se duc la pescuit și în care bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi ce rămâne din pagina vânătoare, netriat). Un vițel pe bot cu scândură cu cue. Maica cântă cântec de leagăn, pe urmă spune o poveste încet și trist... Se chinuiește și nu poate muri: o fi fiind în perină o pană de pasere necurată. Moș-Vasile, una din rudele băiatului: Om voinic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cum se iscă: când lupoaica fată 6 căței și pe unul îl leapădă, nu-l mai alăptează: apoi acela rătăcește se sue în coclauri la loc tare, și se face râs. Cal fără splină: cine știe să ieie splina de pe botul mânzului, dacă o ia, rămâne mânzul fără splină ș-apoi acela-i cal. Altfel mânzul, cum ese cu cămașa lui din iapă, înghite splina și rămâne cu dânsa în deșert: Asta-i osteneala lor. I Iarmarocul sfântului Ilie altă dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai mult de doi ani și jumătate. Într-un rând mama vra să mă îmbrace cu un surtucel albastru de vară. Eu îl privesc, mi se pare că-i boțit, dar mama face reflecția că încă nu-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vulturul polonez pe clădiri în gări, în vârf de catarguri. După Kolomeia așezări sărace. Cai slabi cu coastele aparente. Oiștea goală pe deoparte!! Meri înfloriți. La încrucișeri cu șosele în fața rampei închise, căruțe și gospodari care-și țin caii de bot, domolindu-i. Pământul lucrat arat de curând are o coloare foarte plăcută, o nuanță de roș închis, ca floarea ulmului între dungile verzi gălbui de săcară și ovăs. Buchete de arbori, tufărișuri, dumbrăvi; iarbă bogată; peisagiu submontan. Stanislav. Femei ghilesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dat să-l bee voinicii, nu toți nevoieșii. Un om trece pe drum mâncând harbuz și dă și la niște purcei, vorbind cu ei ca cu copiii. Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. Un vițel cu ragilă pe bot, ca să nu sugă la mă-sa. [IAȘI] 25 Iulie. Astă dimineață, trecând, trecând prin Piața Unirii în strada Cuza Vodă am văzut câțiva oameni oprindu-se și privind o mâță cu piciorul stâng de dinapoi sfărâmat și tăiat probabil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru vremea respectivă, era pustiu. Nici oameni, nici avuții de prădat. Au dat foc orașului construit mai mult din lemn și bucuria spectacolului oferit de arderea lui sub arșița soarelui de august a fost singurul succes otoman. Cetatea, așezată pe botul de deal din fața orașului, era bine aprovizionată, avea ziduri puternice, iar credința apărării ei îi fusese dată lui Ștefan de Șendrea, cumnatul său și unul dintre eroii care-și pusese nu o dată viața pentru gloria Moldovei și a rudei sale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era prompt, improvizat la un nivel de minimă igienă, folosindu-se o parte din fila unui maculator pe care se punea în fugă perechea de crenvurști și dramul de muștar. Foamea completa "eleganța" servirii prompte, cum s-ar spune, "la botul calului". Convocarea șefilor misiunilor diplomatice din București la ședințele de deschidere și închidere ale Congreselor partidului, sesiunile mai importante ale Marii Adunări Naționale intra, formal, în obligațiile Protocolului M.A.E. Cu aproape o săptămână înainte de începerea lucrărilor Congresului al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de copii. Deși Începând din 15 august fiecare familie putea merge la propria vie odată pe săptămână, culesul propriu-zis se declanșa În l5 octombrie. Satul se umplea de oaspeți. Mici și mari, cu carele Încărcate cu buți mari de lemn, boturi*, găleți metalice și coșuri de nuiele, mijloace necesare depozitării strugurilor destinați vinificației sau conservării pentru nevoile gospodăriei, cohorte de oameni și animale invadau dealurile acoperite de vițele ruginite și pline de roada multicoloră. Un "Vivat!" izvorât din sute de glasuri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
destinați vinificației sau conservării pentru nevoile gospodăriei, cohorte de oameni și animale invadau dealurile acoperite de vițele ruginite și pline de roada multicoloră. Un "Vivat!" izvorât din sute de glasuri străbătea dealurile dintr-o parte În alta, la deșertarea primului bot de struguri, spre marea delectare a tuturor culegătorilor. În noaptea următoare culesului, bărbații tescuiau și depozitau mustul În butoaie de stejar, spălate și afumate din vreme cu floare de sulf (benzi de pucioasă), iar femeile și copiii legau strugurii destinați
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se echilibrau pe o bară de lemn de 2-3 m care se fixa de plafonul camerei mai răcoroase sau chiar În podul casei. Se Înțelege de ce, după culesul viilor ne Îmbulzeam să ne urcăm În pod după cele trebuincioase gospodăriei. * Botul era un vas din lemn, În care botașii preluau strugurii de la culegători, Îi zdrobeau cu un băț din lemn de porumbel prevăzut În partea terminală cu ramuri de cca.5cm și-i transportau În butea colectoare de 500-1000 l fixată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]