3,756 matches
-
enervează. Pentru că și în sine există un individ care nu are ulcer și care îl privește deloc condescendent pe individul care are și de aici o stare de încordare permanentă. E exact precum chelioșii care se visează cu plete până la brâu Și în vis îi smulg părul celui care și-a încărcat capul cu așa povară... Cei care pot fi prieteni cu Petrică Cimpoeșu sunt naturi sinucigașe. Pentru că, pentru a-l suporta, îți trebuie disperarea răbdătoare a apei care curge. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apă. Este atât de bun și binefăcător. Am luat apă În sticle, am băut, ne-am stropit pe corp și haine. Ne-am reînnoit ființa. Iar În spatele peșterii este un alt izvor și-i bine amenajat unde intră femeile până la brâu și se fac sănătoase de orice boală ar avea. Și cele căsătorite care nu pot avea copii se vindecă și pot avea copii după ce au intrat În acea apă. Mare minune poate face acel izvor binecuvântat de Dumnezeu. Așa ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
că apostolul Toma nu a putut ajunge la Înmormântarea ei. El a fost adus pe norii Cerului. În văzduh a văzut-o În brațele Fiului care o ridica cu trupul la Cer. Și se zice că i-a lăsat cinstitul brâu al ei, ca semn că ea era și ca să fie binecuvântarea ei. Dar ca să se convingă, la sfatul apostolilor, după trei zile a fost deschis mormântul și era gol. A rămas Întipărit doar locul ca și cum ar fi fost un trup
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tren mititel, cu vagoane puține, îl duce la Huși. Pe dealul Dobrina, scriitorului i se arată înaintea ochilor, „în splendoarea răsăritului de soare”, o priveliște încântătoare, „cu mărețele biserici ale Hușilor”, cu mulțimea de case mici, „înconjurate ca de un brâu de flori, de colanul nesfârșit al viilor”. Fascinat de „orașul liniștit”, „curat și binișor întreținut”, el descrie aceste locuri pitorești, pe care le privea cu optimism: „Și acest cuib drăguț de frumuseți naturale e menit să fie în viitor un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
3 băieți Huși, a redat în imagini evocatoare frumusețile și rodnicia pământului „în mănoasa și bogata vale a Prutului”, unde „mii de vite: herghelii de cai, cirezi de boi și turme de oi stau ca sălbăticite prin iarba mare până la brâu”. Apreciază valoarea vestiților boi de Fălciu „cu coarnele mari și caii de format mijlociu, o încrucișare între caii mari rusești și cei mijlocii moldovenești” . Localnicii duceau o viață patriarhală, fiecare dintre ei îngrijindu-și lotul, o bucată de vie și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai trebuiau să fie. Vrăjmașul însă, drept cadou de Anul Nou, începu mai întâi rechizițiile cu zahărul și urmă cu automobilele, benzina, petrolul, țițeiul, spirtul, sticle goale, butoaie și o listă lungă de alimente. Apoi 20 000 cămăși, izmene, flanele, brâuri, ciorapi, plăpumi, perne, saltele și 1 000 blănuri. Ce blesteme s au ridicat din inimile și gurile celor care au rămas dezveliți în casele înghețate, fără lemne și cărbuni! Unde era o familie numeroasă, lăsau o singură plapumă, sub pretext
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la premiantul clasei, până a rămas repetent. * Se duce la școală ca să aibă de unde se întoarce. * El învață foarte temeinic: face câte o clasă în doi ani. * Și nopțile albe sunt întunecate. Unde dai și cine crapă. * Ecuatorul este un brâu cu care se încinge Pământul. * Paralelele și meridianele sunt gratiile Pământului. * Ca să vezi cine ești, nu trebuie să aprinzi lumina. * Buturuga mică arde mai ușor. * În sport, mușchii luptă pentru victorie, iar mintea o obține. * În fața greutăților vieții, toți suntem
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
deosebi ce coloare aveau ochii ei, pentru că erau duși în fundul capului, acoperiți de niște sprincene brumării mâncate ca de șoareci, iar bărbia mai, mai că i se lipise de vârful nasului. Ea era, se vede, gospodina casei, căci purta în brâu un smoc de chei. Manolucă se apropie de dânsa, îi spuse câteva vorbe la o parte, pe care noi nu le-am auzit, apoi dânsa clătină din cap în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu, o legendă în carne și oase, o rămășiță uitată de moarte a moravurilor patriarhale dispărute, Barbu, pe care Alecsandri l-a cântat, care a cântat și el la mesele multor boieri și fii de boieri, pe când era belșug în țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Șendre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi zis un fluviu care curgea prin mare paralel cu malul. Se înțelege că eu, care înotam ca o rață de plumb, nu înaintam, nici pănă la stâlpul întâi, ci mă lăfăiam în apă la o adâncime cel mult până la brâu, și primea în spate valurile ce năvăleau din larg. Într-una din zile vine să scalde cu noi Doxachi Hurmuzachi, și după ce ne hârjonim câtva timp câteșitrei lângă țărm, împroșcându-ne cu apă ca copiii, deodată dânsul pleacă înot spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am adormit și eu. Lucru ciudat însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se petrece și deodată mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți și, cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
motiv pentru care s-a și făcut, uneori, apropierea dintre concepția sa și cea poporanistă (2, p. 125; 3, p. 124). S-a construit la sate, în cîțiva ani, un număr relativ mare de școli, de același tip școli "cu brîu roșu" reușindu-se o mai largă cuprindere a copiilor din mediul sătesc în școala primară. Dacă în 1899, 84% din populația rurală era analfabetă, în 1909, acest procent a scăzut la 65%. A fost, poate, primul moment în istoria învățămîntului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tablou care să surprindă un anume moment, dacă vrei să fii un pictor peisagist ce copiază natura. În această poiană îmi aduc aminte că pe vremuri, când eram pe la liceu, coboram spre casă dinspre zona alpină prin vegetația înaltă până la brâu, când, la un moment dat, era cât pe-aci să calc pe un cocoș de munte ce a adormit chiar în potecă. M-am speriat și eu dar și cocoșul, care a zburat făcând un zgomot foarte puternic cu aripile
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
până unde putem urca. Dacă la început poteca era foarte bună, uscată, treptat a apărut zăpada, care a crescut rapid în grosime, pe măsură ce urcam în altitudine, iar noi am ajuns la un moment dat să ne scufundăm în ea până la brâu, când ne-am dat seama că trebuie să ne întoarcem. Ajunseserăm până la Șipote, dar mai departe nu am putut urca. Am făcut cale întoarsă și ne-am dat seama cât de puternică este natura precum și de faptul că mai avem
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
cu nimic mai prejos precum Sionul, carele îl făcu Solomon, nici ca Sfânta Sofia, care o făcu marele împărat Iustinian, dar cu frumusețea este mai pre deasupra acelora” . Biserica de „piatră fățuită și profilată” a lui Neagoe, decorată cu un brîu în torsadă, cu rozete, păsări sculptate și alte motive decorative de altă origine( caucaziene, georgiene, islamice, sârbești, după comentariile specialiștilor), cu „planul triconc cu turlă pe naos”, susținută de 12 stâlpi și cu alte două turle în partea vestică este
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot poleite cu aur, și turlele tot cioplite cu flori și unele făcute sucite și împrejurul boltelor făcute
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
fost redusă la zero, dormeam îmbrăcați iar dimineață ne trezeam cum s-ar zice, cu gheață la gură, într-un ger ca afară. Ca să ajungem la serviciu, la fosta cazarmă Țiglina aflată în afara orașului, mergeam pe jos prin nămeți până la brâu, mai multe ceasuri, dar fiind tineri și sănătoși, am trecut cu voioșie peste toate aceste greutăți. Aici și în aceste condiții s-a adâncit prietenia mea cu Nelu. În curtea fostei cazărmi Țiglina, între clădirile masive ale fostelor dormitoare militare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din toate punctele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
născut și crescut În Tirchilești, vecini cu „Țigănia“ plină de hingheri, de „șme“ (șmecheri), de „șuți“ (hoți) și de „trăsnitori“ (spărgători), printre care Victor Talianu, „gagiul șucar al bufe lor“ (amantul frumos al prostituatelor), cu „crăcanii“ (panta lonii) lui marinărești, brâu roșu și că mașă de noapte cu arnici la gât, purtând legănat pe „bulanele“ (fesele) lui „pianul“, flaș netă mare cu poza Înrămată a cadânei cu icușari la gât și la urechi și privind galeș la tre cători, zicând din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu foaie de zestre la mână și cu mobila bătrânească adusă tocmai de la Iași. Printre care era și un „primus“, din care aveau să iasă, ca În minunea de la Cana, plachiile de crap, iepuri à la grecque și poale-n brâu moldovenești, cum și atâtea alte bunătăți care m-au ținut aproape de casă și de nevastă, cu toată firea nestator nică Într-o privință oareșicare, nărăvindu-mă astfel, pe tot restul vieții mele, cu aceea ce numim trai bun și Îmbelșugat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atât de antipatică pulberea scârțâindu-ți printre măsele și albin du-ți chica. Pulbere care nu-i jegul orașului și face inutil săpunul. Îți scoți simplu de tot cămașa de pe tine, te apleci și te speli soldățește la fântână până la brâu, și te usuci În bătaia soarelui, ca să te regăsești apoi alt om, atunci scos ca din copaia mamii. Automobilul meu, mic și voinic, tip sport, mi-a Înlesnit să-mi cunosc țara; și nu numai țara Înșirată de-a lungul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
liziera pădurii. Preferam să merg de una singură și fără vreo țintă precisă. Doar pentru a vedea ținutul și altfel decât o făceam mergând pe jos - anume, privindu-l scurgându-se pe sub roți, iar la înălțimea ochilor - ca pe niște brâie rotind fără oprire. Când am împlinit cincisprezece ani m-am mutat la oraș. Iar peste alți cinci ani petrecuți aici cunoșteam atât de bine orașul încât simțeam iarăși nevoia să văd drumurile scurgându-mi-se pe sub picioare, iar împrejurimile ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fără oprire. Când am împlinit cincisprezece ani m-am mutat la oraș. Iar peste alți cinci ani petrecuți aici cunoșteam atât de bine orașul încât simțeam iarăși nevoia să văd drumurile scurgându-mi-se pe sub picioare, iar împrejurimile ca pe brâie ce se rotesc. După ce am chibzuit îndelung, mi-am cumpărat o bicicletă. Dorința s-o cumpăr o avusesem iute, dar ce m-a făcut să stau pe gânduri au fost cuvintele unui securist, spuse, fără vreo legătură, la unul dintre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]