KorAP: Find »[drukola/base=brad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...515 >

12,871 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut ursu! - grăi supărat Stejeran. — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul lui? S-a uitat el cât s-a uitat, după care a oftat o dată de-au foșnit brazii, s-a aplecat, a pus câinii jos cu grijă, cum ai pune două oale pline, și-a revenit în patru labe și s-a dus cătinel pe unde i-o fi fost bârlogul, săracu! Și în fiecare seară venea, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ce unul din cai necheză o dată scurt, prevestitor. Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! - spuse primul voinic. Al doilea voinic se sculă într-o rână. — Ce vrei tu, murgule băiatule? - întrebă el. Calul arătă cu capul în direcția dealului. — Foicica bradului, zice ca să ne uităm în direcția dealului - spuse al doilea voinic. — Uită-te tu - răspunse primul. Ne-a mai arătat tot așa și alaltăieri și când m-am sculat să văd, era o vulpe. Al doilea voinic se urni în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
139 DOAMNA ȘTIUCÎ Deodată, conversația spătarului și a lui Barzovie-Vodă fu întreruptă de chemarea plină de o bucurie reținută a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

Închină În cele patru colțuri ale casei. Casa miroase a var proaspăt, bărbatul ei, fiul meu, tatăl celui care bate la ușă, doarme cu fața În sus, cu fața luminată de lună, cu fața umbrită de noapte, visează crengi de brad, se visează dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau câteva cuvinte despre mine și cineva de la etaj îl ruga să facă bine să ducă tigaia aceea de tablă la cotețul găinilor. Când ieșea la soare, își mijea ochii, adulmeca grinzile proaspete de brad, de la el am învățat asta. Cu toate că era un boșorog grețos, nu un înger. Cam atât s-a întâmplat înainte de pisici. Mai bine zis, am mai găsit un glob de Crăciun în pod, unul argintiu, iar când m-am întors cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
în sala de mese. Apoi, seara, au deschis larg ușa de stejar și am intrat cu toții în încăperea prelungă. Peste mirosul prânzurilor noastre de odinioară plutea cel proaspăt al prafului de pușcă, iar departe, la capătul sălii, printre acele de brad am zărit focuri de artificii. Când am ajuns în dreptul iar, am văzut că de crengi atârnau de sârme îngerași asexuați. Nu se auzeau decât respirațiile noastre și sfârâielile lumânărilor. Apoi sora Gizella s-a așezat la armoniu, iar noi am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
mulțumesc, dar până la urmă ne-am strâns mâinile timp de un minut, pentru că atât a stat trenul în gară. Norii de ploaie s-au deschis și a apărut luna, ca eu să pășesc mai ușor pe cărarea din pădurea de brazi. Cineva lovește năprasnic și dă ajutor cu țârâita, mi-am spus în sinea mea. Nu voi uita niciodată pădurea aceea. De la calea ferată până în desiș, era străbătută de o cărare, iar în față, deasupra ei, se proțăpise luna. Pe acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
lovește năprasnic și dă ajutor cu țârâita, mi-am spus în sinea mea. Nu voi uita niciodată pădurea aceea. De la calea ferată până în desiș, era străbătută de o cărare, iar în față, deasupra ei, se proțăpise luna. Pe acele de brad erau agățate picături pline de lumina ei, apoi, când s-au mișcat de la locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales la adierea vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să-ți spun că erau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
ele și, când am început să plâng de frig, au început să mi se rostogolească pe față, odată cu lacrimile. O singură dată am vrut să-i dau valiza Adélei. Apoi m-am răzgândit. Acolo unde începea șirul de vile, un brad cu crengile tăiate continua să se țină în rădăcini. În vârful lui ardea o lampă albăstruie. Apa de ploaie din pădure mi-a mai însoțit pașii o vreme, apoi, după primele canale, n-am mai auzit-o decât sub pavaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
pus bazele unei stațiuni balneare care e de atunci una dintre cele mai profitabile investiții ale Sale. A fost o jertfă rapidă, mieii s-au descompus degrabă, cei mai norocoși la soare, plutind pe apă, ceilalți în adâncuri, printre crengile brazilor, ca lacul să poată fi botezat mai ușor. Așa a devenit râul stăvilit de alunecătura dealului Lacul Leșurilor, până când asta a început să dăuneze afluenței de turiști, pe cale de a se înteți. Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
a fost amărâtă. „Din păcate, simțul olfactiv al oamenilor nu e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți din nou acel vestit miros“ - au scris ziarele. Ici-colo, vârfurile brazilor continuau să se ițească din apă, crengile lor erau năpădite de alge, iar în locurile periculoase înotătorii dornici de tămăduială erau avertizați cu stegulețe roșii, ceea ce era frumos. Am ajuns în piață, la statuia ocrotitorului. Era Păstorul cel Bun. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
și zile ce lipsesc din calendar. Îmi povestea despre lac, despre păstor, despre turmă și îmi arăta de la fereastră locul în care, de ziua catastrofei, apare an de an Câinele. Se proțăpește în mijlocul lacului, pe cel mai înalt trunchi de brad, unde așteaptă până ce luna ajunge în vârful Stâncii Roșcate, apoi pășește pe apă până la mal. Iar Câinele nu e altul decât Ea însăși. Se și vede pe el cât e de mare și de sănătos. În ziua aceea, o mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
am spus eu. — Da, de unde, noi doar fotografiem tâmpeniile lor - mi-a răspuns el și ne-am așezat să mâncăm supa de bibilică a lui tanti Amália. În decembrie, fumul de lumânare încremenea săptămâni întregi prin cameră. Un pui de brad pe care ni-l aducea pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
a lui tanti Amália. În decembrie, fumul de lumânare încremenea săptămâni întregi prin cameră. Un pui de brad pe care ni-l aducea pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace de brad de la Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace de brad de la Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu cele șaizeci și nouă de uși deschise, așa cum era ea. Dar și bărcile bălăngănindu-se de-a lungul lacului, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
nici pe Dumnezeu nu știm cum îl cheamă. De ce am ști tocmai numele acelei maghernițe? Ne înțelegeam din ce în ce mai bine. De la Piața Moartă, de-a lungul Aleii Immanuel, până în vârful muntelui Kármel. Un drum nebătut de mine ani întregi. Acolo creșteau brazii cu cruce și, când se înmulțeau, asta se auzea la difuzoare. Iosif și fratele său a fost primul pe care l-am însoțit până acolo. Pășeam în ritmul fanfarei de la cafenea. Prin noroiul de primăvară. Dimineață. De la zoaia aceea imensă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
și puneau întruna pălăriile pe cap. Eram zăpăciți, pentru că nu ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși cu gudron. Dacă El ar fi fost spânzurat, atunci aici ar fi crescut mici spânzurători. Mulți ar purta la gât spânzurători în miniatură. Sămânță de spânzurătoare. Asta îmi place. Mi-o notez pentru Andor. Am deja un caiet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
lui Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne de miel și a inventat o cutiuță din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

avea intimitate; le strângeau într-o parte și le legau cu panglici ca trecătorii să poată vedea ce material frumos și-au ales pentru canapeaua Habitat și cât de bine se potrivea cu florile proaspete de pe măsuța din lemn de brad. Randolph Terrace era o stradă de case albe care fuseseră de mult împărțite în apartamente. Seara mașinile trebuiau parcate bară la bară. Am reușit să parchez chiar la numărul paisprezece, pe partea cealaltă a străzii. Din moment ce Față-de-Ou sau mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

amănunțit cabina și apoi se apropie de peridoc. Nu căuta nimic anume, pur și simplu încerca să-și facă o imagine generală și să rețină orice detaliu care i-ar fi putut da vreun indiciu asupra celor petrecute acolo. Trunchiurile brazilor uriași stivuiți în semiremorcă, răspândeau un miros puternic de rășină care se ames teca cu un ușor iz de motorină și cauciuc. Avea în față o mașină de cărat bușteni, deci nu se putea aștepta ca suprafața caroseriei să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul de sub ei după care privi la versantul de dedesubt. Nimic nu părea deranjat, nu se vedea nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de camion, dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și se strecură de-a dreptul printre arbuști. Odată trecut de vegetația deasă de pe marginea drumului, intră într-o altă lume. Sub copaci, lumina era mai scăzută iar umbra răcoroasă îl înconjură dintr-o dată. Pe jos erau numai ace de brad uscate, iar trunchiurile groase se întindeau cât vedeai cu ochii. Nici o cărare nu se ghicea printre copaci așa încât se hotărî să o apuce pur și simplu în sus, spre vârf. Mergea de ceva timp. Căutarea lui avea loc fără un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
departe, pădurea se întindea iarăși spre vârf. Îi trecuse oboseala și respirația îi revenise la normal. Se opri puțin rezemându-se de trun chiul unui copac. Liniștea din jur îi dădea un sentiment reconfortant. Doar sunetul slab al acelor de brad ce cădeau de pe crengi tulbura tăcerea. Peste el, venind dinspre zona scăldată în lumină, se suprapunea bâzâitul slab al insectelor. Voia să-și aprindă o țigară dar renunță, nu-l lăsa inima să întineze locul acela cu fum de tutun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]