16,849 matches
-
avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în viața ei la vreo coadă...”. Și femeile șușotesc în bucătărie, „Și ce-ai să faci acum? Unde să te duci, la cine să te duci? E periculos, dacă de prind. Nuța, săraca, n-a intrat în pușcărie? Și doctorul ăla... Mai bine lasă-l...”. - Ce e periculos, mamă? O palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dat într-o rână: - Auzi, eu am să cer să-mi scoată jumătate din creier. Să știi, sunt absolut hotărât, vreau să-mi scoată, să-mi taie capul cu ferăstrăul electric, cu drujba, cu bisturiul, cu scalpelul, cu cuțitu’ de bucătărie, cu baltagul, cu ce-o fi... să-mi desfacă oasele, să-mi scoată jumate de creier, am oricum prea mulți neuroni, mă încurcă... Băi, Sclivisitule, eu vreau să fiu cârtiță, uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe mâinile întinse, pe spinări și pe obraji, râdeam, aveam șampanie în pahare cu picior, mă îmbrățișau două în rochii cu spatele gol. Nu, murea prea ușor nenorocitul, ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc, se crapă planșeul la bloc, a căzut peretele de la bucătărie, lansez dintr-un fel de praștie căpățâni de usturoi, nu știu de unde le-am luat. Poc, o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu pluta... - Nu cred, chiar așa? - Da, măi, mă duc la ea într-o seară, iau și niște trandafiri, o sticlă de vin, mă înfățișez. Se fâțâie puțin pe lângă mine, e bună șerpoaica, caut un disc cu bluesuri... Dispare în bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o puneți. Scot fotografia clasică a „Voievozilor” și-i desenez o cruce deasupra capului și tipului în frac, cu mustață de d’Artagnan, Mircea de-acum șase ani. *** - A sunat Marcu să-ntrebe de traducere, o aud pe Carina din bucătărie. E gata? Cică trebuia s-o predai de săptămâna trecută... - Nu. - N-o să iei mai nimic luna asta... - Probabil. - Și cu ce plătim întreținerea? C-au afișat, s-au adunat vreo cinci milioane... - N-o plătim. - Ce-a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aseară, păzea, s-ar putea să vină citate când ți-e lumea mai dragă... - „O, săracă inima mea cea rănită și sângerată...” - Bine mai zici, ce adevăr ți-a ieșit pe gură... dar nu deschidem decât sticla de vin din bucătărie, tirbușonul, paharele-s acolo, sufletul nu, fermentează spurcatu’ și face bulbuci, câhhh, ca berea cu detergent. Se tolănește pe pat, aruncă pantofii, își masează picioarele. Urmăresc curburile, până la bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zgârietură, aschimodie... Am nevoie de cineva să-mi aducă niște găleți cu apă. Uite doi lei. Nu știu dacă mi se pare sau poate clipi din amândoi ochii. Miercuri Torn cam o treime din siropul de cătină în chiuveta de la bucătărie. E galben-vâscos, rămân sâmburi cleioși pe faianță. Las să curgă apa. - La cimitir! - La care? La „Eternitatea”? La „Sfântu’ Vasile”? Are dreptate, nu m-am gândit și nici nu mai am la mine gazeta cu ferparul. - Care-i mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o... Carina simte nevoia să plângă cu capul pe masa din bucătărie, lângă sacoșă. Pentru că sunt în apropiere, plânge cu sughițuri. O las. - Ar fi trebuit să-mi faci o casă, ar fi trebuit să câștigi și tu bani... Asta nu e viață aici, cum să trăiesc aici? Dar tu nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atitudinea lui: - Așa-i mai bine! exclamă el. Voi, francezii, aveți faimă de buni bucătari... Tu ești unul dintre ei? Lassa arătă spre colegul lui: - El e mai bun. - Bine... În cazul ăsta, spune-i că se va ocupa de bucătărie; tu o să-l aprovizionezi cu carne și pește, Sebastián o să aibă grijă de straturile de legume și de depozitele de apă, iar tăntălăul de norvegian o să-l ajute la ce mai are nevoie și o să strîngă ce aruncă marea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Eu nu fumez. I-o zic și eu. Cutiile alea de chibrituri se adună pentru că sunt prea politicoasă să le refuz și sunt prea păstrătoare ca să le arunc pur și simplu. Uite de ce-i nevoie de-un sertar întreg din bucătărie ca să le țin, împreună cu toți bărbații ăia de care nu-mi amintesc și numerele lor de telefon. Sari la o zi deloc specială în spital, chiar în fața biroului logopedei. Infirmiera mă conducea ținându-mă de cot pentru exercițiu și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și sunt ignorată. Tăcere. S-a întâmplat că eu aveam paisprezece ani. Cineva a pus din greșeală un tub întreg de spray fixativ în gunoi. Era datoria lui Shane să dea foc gunoiului. El avea cincisprezece ani. Arunca gunoiul din bucătărie în butoiul de ardere, în vreme ce gunoiul din baie era în flăcări, și sprayul fixativ a explodat. A fost un accident. Tăcere. Ce-mi doream acum era ca părinții mei să discute despre mine. Le-aș fi spus despre cum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice. Actele de violență antigay au crescut cu sută la sută în ultimii cinci ani. Tata ajunge acasă și-și parchează mașina la jumătate de cvartal distanță. Cheile lui zornăie în noul zăvor din exterior în vreme ce mama împietrește în ușa bucătăriei, ținându-mă în spatele ei. Cheile se opresc și tata ciocănește, trei pocnete rapide, apoi două rare. — Ăsta-i ciocănitul lui, zice mama, da’ uită-te totuși pe vizor. Tata intră, aruncând o privire peste umăr la strada întunecată, scrutând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
închise și prinse cu ace la mijloc. Ei cunosc toate mobilele pe întuneric, dar eu, eu mă împiedic de fiecare scaun și de fiecare măsuță. Dobor la pământ o bombonieră, zbang, și mama țipă și se aruncă pe linoleumul din bucătărie. Tata vine din spatele sofalei unde stă ghemuit și zice: — Trebuie să ai puțină răbdare cu mama ta. Ne așteptăm dintr-o clipă în alta să fim victimele unei crime pe motiv de intoleranță. Din bucătărie, mama țipă: — A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se aruncă pe linoleumul din bucătărie. Tata vine din spatele sofalei unde stă ghemuit și zice: — Trebuie să ai puțină răbdare cu mama ta. Ne așteptăm dintr-o clipă în alta să fim victimele unei crime pe motiv de intoleranță. Din bucătărie, mama țipă: — A fost o piatră? A luat foc ceva? Și tata țipă: — Nu apăsa pe butonul antipanică, Leslie. Încă o alarmă falsă și-o să trebuiască să începem să le plătim. Acum știu de ce se pune un fel de far
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zi, uneori chiar de două ori pe zi. Aerobic, solar, nutriție, toate opririle pe drumul crucii. El era culturist, dacă asta înseamnă să-ți bei shake-urile cu înlocuitori alimentari direct din blender de șase ori pe zi, deasupra chiuvetei din bucătărie. Pe-atunci Manus își cumpăra prin poștă slipi de import, niște săculețe beneficiind de-o sfoară și tehnica microfibrei, pe care-i îmbrăca de-ndată ce ajungeam acasă de la sală, apoi se ținea după mine, întrebându-mă dacă mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
K.F. Brusc, s-a simțit foarte sigur de sine, a împins cu palma chipiul pe masă și a cerut un ceai. "Sînt ieșit din zori să controlez zona. În partea dumneavoastră nu este nimic. Absolut nimic!" K.F. a adus de la bucătărie o cană cu ceai, repede, prea repede, puteai crede că fusese pregătită dinainte. Chiar era. "E de tei, domnule adjutant. În schimb, e îndulcit cu miere. E ceaiul preferat al domnișoarei Sofie. În orice clipă am o ceașcă gata pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa a reușit să stea de vorbă cu K.F. Nu pe îndelete, cum ar fi vrut, ci în cele mai întîmplătoare situații, în bucătărie, în vreme ce toți ceilalți îl credeau beat mort, străduindu-se să vomeze în baia servitorilor, în gura pivniței, cînd se oferea să aducă singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl servea cu încetineală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît putea de mult să nu bea nimic, dar după ora șase seara își îngăduia. În salon nu fusese niciodată. De cîte ori îl invitase Șerban Pangratty nu trecuse dincolo de sala de jos ori de mica încăpere care dădea către bucătărie. Bucătăria în care trebăluia fără zgomot chiar K.F. Știa că este acolo, o simțea destul de bine, așa cum un bărbat simte în preajmă prezența unei femei care-i place. Dar, ciudat, aflat acum sus, în apropierea ei, dacă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea de mult să nu bea nimic, dar după ora șase seara își îngăduia. În salon nu fusese niciodată. De cîte ori îl invitase Șerban Pangratty nu trecuse dincolo de sala de jos ori de mica încăpere care dădea către bucătărie. Bucătăria în care trebăluia fără zgomot chiar K.F. Știa că este acolo, o simțea destul de bine, așa cum un bărbat simte în preajmă prezența unei femei care-i place. Dar, ciudat, aflat acum sus, în apropierea ei, dacă ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină, tocmai ceea ce ne trebuia". De două ori pe săptămînă toată lumea mînca în stradă, însuși colonelul Stoicescu se îngrijise de punerea pe picioare a trei bucătării de campanie, care străbăteau toată Vladia și distribuia porție cu porție zeama de cartofi ori de varză, ori de fasole, care îi punea pe toți în același rînd măcar de două ori pe săptămînă. Radul Popianu credea că pricepe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi fost la mijloc o chestiune atît de importantă l-ar fi dat afară din casă pe nenorocitul ăsta de șef de spioni. Și nu oricum, ar fi chemat slugile să-l scoată cu picioare în dos pe ușa de la bucătărie. "Europa! Trăim în Europa!" Toți amploiații care mulg Țara de lefuri bune nu găsesc altceva de spus cînd sînt la strîmtoare decît că "ei trăiesc în Europa!" Care Europă! Ce-i aceea Europa?! O ficțiune, o invențiune patentată, un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se dezvăluie, așa ceva nici măcar nu se rostește în gînd, așa ceva doar se face cu un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici opt minute l-a făcut harcea-parcea, i-a arătat toate chichițele, bucătăria, dedesubturile, pornind de la o situație concretă. O situație în care era nevoit să reacționeze. Să ia o decizie de care va depinde soarta viitoare a Serviciului. Era atît de greu, încît a simțit cum începe să se teamă de Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]