3,762 matches
-
care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că te va aștepta cineva la gară cu un buchet de panseluțe, vreun prinț care să te plimbe toată ziua cu caleașca la șosea și tu nu vei face decât să scrii poezii și să mergi la teatru ? Trezește-te odată ! Viața nu e un pension de domnișoare sau o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă În grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă Îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei În sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea Îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde Îmi intrau În cameră prin gaura cheii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă cuprinde o dispoziție euforică. Adina Dabija 146 — De unde provine fascinația ta pentru vinuri, Jean-Claude ? Îl Întreb. — Întotdeauna vinurile m-au ajutat să Înțeleg mai bine oamenii. Când cunosc pe cineva e ca și cum aș degusta un vin. mai Întâi este buchetul, aroma, prima impresie pe care ți-o face persoana... Apoi este gustul propriu-zis și după aceea vine remanența, gustul cu care rămâi pe limbă. oamenii, ca și vinurile, nu sunt simplu de Înțeles, dar au aceeași dinamică fluidă a gustului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
simplu de Înțeles, dar au aceeași dinamică fluidă a gustului. — De exemplu, eu ce fel de vin sunt ? Întrebă Jacqueline zâmbindu-i provocator lui Jean-Claude. — Tu ești fărĂ Îndoială un Pinot Gris, suplu, dar plin de gust și ofertant, deși buchetul nu lasă cu nimic să se bănuiască nenumăratele tale calități... spuse Jean-Claude mai În glumă, mai În serios. Până să-și ridice Jaqueline sprâncenele a mirare și neîncre- dere, Jean-Claude i-a luat mâna și i-a sărutat-o. — iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că te va aștepta cineva la gară cu un buchet de panseluțe, vreun prinț care să te plimbe toată ziua cu caleașca la șosea și tu nu vei face decât să scrii poezii și să mergi la teatru ? Trezește-te odată ! Viața nu e un pension de domnișoare sau o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă în grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei în sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vinului, simt că mă cuprinde o dispoziție euforică. — De unde provine fascinația ta pentru vinuri, Jean-Claude ? îl întreb. — Întotdeauna vinurile m-au ajutat să înțeleg mai bine oamenii. Când cunosc pe cineva e ca și cum aș degusta un vin. Mai întâi este buchetul, aroma, prima impresie pe care ți-o face persoana... Apoi este gustul propriu-zis și după aceea vine remanența, gustul cu care rămâi pe limbă. Oamenii, ca și vinurile, nu sunt simplu de înțeles, dar au aceeași dinamică fluidă a gustului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
simplu de înțeles, dar au aceeași dinamică fluidă a gustului. — De exemplu, eu ce fel de vin sunt ? întrebă Jacqueline zâmbindu-i provocator lui Jean-Claude. — Tu ești fără îndoială un Pinot Gris, suplu, dar plin de gust și ofertant, deși buchetul nu lasă cu nimic să se bănuiască nenumăratele tale calități... spuse Jean-Claude mai în glumă, mai în serios. Până să-și ridice Jaqueline sprâncenele a mirare și neîncredere, Jean-Claude i-a luat mâna și i-a sărutat-o. — Iar tu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ceva, Împrejur? Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se pare, cu un minuscul buchet de șoapte. Și, de Îndată, a și dat sfoară prin cartier: o, nici nu știți, voi, că, Aura, dragele mele, a șușotit, la standul volant al librăriei, cu domnul autor Aristotel. Și, nici nu știți, voi, de asemenea, că, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nici nu i-aș putea spune pentru ce. Da. Și eu, mă, la fel. În timp ce se străduiau să stea drepți, alături cu gardul În care se opintiseră, de după coama dealului păduros, din față, soarele, trezit din somn, parcă, de Îmbietorul buchet, al vinului din găleata care-i mai aștepta, pe cei doi vecini de treabă, prinse a se ridica, tot mai insistent, spre Înaltul senin al cerului de toamnă târzie. Lo - căluțul fermecat Sărut mâna, doamnă educatoare! Sărut mâna! De ce mă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
știți, În viață. Nimic nu este, nimic nu poate fi egal cu nimic; orice este egal doar cu propriul orice. Orice egal poate fi egal cu propriul egal. Nimic mai mult decât atât! Au rămas, totuși, două filme: unul, reprezentând buchetul de flori primit, și altul, fetița; căci, de data asta, premiantă era o fetiță. Filmele respective s-au adăugat celor de din urmă cu un an. În cel de-al treilea, premianți au fost o pereche: un băiețel și o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fel de treabă? A, da. Concret. Iată ce fel de treabă. Urma a selecta, din filmele vieții, din lungul șirag al festivităților de Încheiere a anilor școlari, al festivităților de premiere a capilor de serie, al primirii-predării florilor, care În buchete, care - singulare, din acele, totdeauna, emoționante momente; imaginile mai semnificative, mai ieșite În relief, care, se impuneau, de la sine, a fi selectate. Căci, sertarele mormanului de amintiri, dintr-o jumătate de secol, erau burdușite cu așa - ceva. A hotărât, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prin contractul Încheiat cu firma de specialitate. O, câtă lumină a pătruns, atunci, În acea Încăpere! Câtă lumină! Măi - măi, câtă lumină! Înrămate, cu mână de artist și cu ochi și inimă de expert, portretele copiilor și florile, care În buchete, care singuratice, alcătuiau, la un loc, o lume cu totul aparte. A urmat expunerea lor pe pereții Încăperilor clădirii, mai precis, ale apartamentului Nanei. În rândul de sus: premiantul, sau premianții; În cel de dedesupt: florile. Culorile În care erau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
postmodernă pentru a da jos guverne, se dovedeau doar niște falsuri: o echipă disidentă o Înlocuia pe alta, ambele fiind de aceeași sorginte. Mai fusese una de catifea; alta, mai Înainte, a lalelelor; fusese, În România, una a trandafirilor; un buchet mult prea roșu; prima revoluție transmisă În direct la televizor. Pe toată planeta! A urmat un adevărat balamuc. S-au cam lecuit mulți, de atunci, peste tot. Pentru că, după ce scăpau de rău, se trezeau că o duc mai rău. Mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era un foarte bun sportiv, participant merituos la multe concursuri interșcolare de atletism și de fotbal. Nu se revăzuseră până într-o zi în care Iuliana, la ziua onomastică a unei prietene, se oprise la o florărie să cumpere un buchet de flori pentru sărbătorită. După un scurt dialog de circumstanță, băiatul a ținut morțiș să cumpere el buchetul acela de flori. - Spune-mi, te rog, sunt flori îndrăgite de tine cele alese? - Desigur! Altfel puteam cumpăra orice, dar...Ok! Pentru că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
revăzuseră până într-o zi în care Iuliana, la ziua onomastică a unei prietene, se oprise la o florărie să cumpere un buchet de flori pentru sărbătorită. După un scurt dialog de circumstanță, băiatul a ținut morțiș să cumpere el buchetul acela de flori. - Spune-mi, te rog, sunt flori îndrăgite de tine cele alese? - Desigur! Altfel puteam cumpăra orice, dar...Ok! Pentru că în liceu eram prea timid să fac acest gest, dă-mi voie să mă revanșez acum! Poate că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Și surpriza care ar mai fi? întrebă el, râzând. - Eh! Să dea bunul Dumnezeu să ai dreptate! Cu această convingere, Tinu ieșise a doua zi pe la prânz în oraș și cumpărase flori. I-a spus florăresei să-i aleagă un buchet frumos pentru că are „musafiri de vază”. „Dacă îmi spuneți ce așteptați..., vă aleg eu ceva grozav. Femei sau bărbați?” întrebase vânzătoarea. ”Și unii și alții..., dar buchetul doresc să-l ofer unei doamne”, a răspuns Iustin. A fost mare și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în oraș și cumpărase flori. I-a spus florăresei să-i aleagă un buchet frumos pentru că are „musafiri de vază”. „Dacă îmi spuneți ce așteptați..., vă aleg eu ceva grozav. Femei sau bărbați?” întrebase vânzătoarea. ”Și unii și alții..., dar buchetul doresc să-l ofer unei doamne”, a răspuns Iustin. A fost mare și frumos. Merita cei treizeci de lei, după cum a apreciat doamna Luiza, dojenindu-l în același timp. Cele două femei robotiseră două zile să pună casa la punct
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu locuințele pe care vrea să le viziteze. în primul rînd vila domnului Kariatide, fostul său șef, care nu l-a invitat niciodată la vreun party organizat în jurul superbei sale piscine. se duce în vizită la domnul Kariatide cu un buchet de flori întrucît nu vrea să pară necivilizat. a ales, deasemenea, o sticlă de vin extrem de scumpă, un vin rar și vechi de peste douăzeci de ani. s-a îmbrăcat impecabil, s-a parfurmat și a optat pentru o limuzină albă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în stânga, pretinzând a distinge o floare dintr-un miliard. Câteva berze își plimbau pașnice picioarele înalte. Pascalopol opri brișca, înnodînd hățurile în jurul manivelei de frânare, și coborî jos, unde începu să adune, cu fruntea brobonată de sudoare, albăstrele pentru un buchet. Felix se dădu și el de partea cealaltă și începu să culeagă flori. Când se apropie de brișcă, văzu că, din partea opusă, Pascalopol venea cu un buchet gros, pe care-l depuse apoi în brațele Otiliei. Felix se pregătea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos, unde începu să adune, cu fruntea brobonată de sudoare, albăstrele pentru un buchet. Felix se dădu și el de partea cealaltă și începu să culeagă flori. Când se apropie de brișcă, văzu că, din partea opusă, Pascalopol venea cu un buchet gros, pe care-l depuse apoi în brațele Otiliei. Felix se pregătea să întindă și el pe al său Otiliei, care nu-l vedea, dar un amestec de sentimente îl opri. În fața moșierului, gestul lui părea inutil și totdeodată o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix se pregătea să întindă și el pe al său Otiliei, care nu-l vedea, dar un amestec de sentimente îl opri. În fața moșierului, gestul lui părea inutil și totdeodată o concurență puțin amabilă din partea unui invitat tolerat. Felix lăsă buchetul să-i cadă lângă roata trăsurii. - Tu n-ai cules nimic? îl întrebă Otilia când brișca pornise. - Sunt frumoase numai pe câmp, răspunse el, e păcat săle rupi. După vreo doi kilometri, Felix văzu că pânza de salcâmi se alcătuia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Local de noapte! Aici sefac afaceri strașnice. Unul de ăsta să am, și nu mi-ar mai trebui avocatura. Ce iei? Stănică, aflând că Felix nu mâncase, comandă din proprie inițiativă un meniu și ceru vin, dând recomandații bogate asupra buchetului și temperaturii băuturilor. Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut: - Se face, coane! Imediat! - Ia ascultă, Jeane (uite, pe ăsta l-am scăpat eu de armată),zise Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai puțin decât atât, o desperare, fiindcă tu nu-mi scriai nimic. Otilia râse. - Știu eroarea, te iert solemn! - Ce știi? De unde știi? - Ei, mi-a spus Stănică! Nu știu cum a aflat că vin, șiazi-noapte a fost la gară cu un buchet mare de flori. Bineînțeles, mi-a spus lucruri pentru o săptămână. Mi-a spus și de o aventură a ta cu Georgeta, însă tu știi că eu pot deosebi ce e adevărat de ce e palavră în vorbele lui Stănică. N-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din poezia lui Cristian Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmențel intitulat "Local familiar". Toată familia mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. Într-un colț, un țigan își înmoaie vioara în halba de bere ca pe un miez de pâine. Mama se-nvîrte printre mese, veselă. Toți o ciupesc tandru, o mângâie, o strigă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]