4,074 matches
-
să diminueze puterea nobilimii și în același tip să-i supună pe Episcopi) s-a dovedit a fi o capcană în care a căzut Clerul. Din acel moment, puterea seculară a intervenit fără încetare în afacerile bisericești; favorurile temporare și bunăvoința din partea conducătorilor au distrus libertatea, care este aerul pe care îl respiră Biserica. Și cum poate ajuta conducerea temporară Biserica decît prin forța brută, cînd acesta este unicul său mijloc natural de funcționare? Ei bine, forța este cu totul opusă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
căreia nu pot prevala forțele infernului; deci în capul unghiului este Sf. Apostol Petru și urmașii săi, Pontifii romani, vicarii supremi ai lui Isus Cristos pe Pămînt. Cunoscînd, așadar, prin descoperire dumnezeiască faptul că acest scaun a fost ales prin bunăvoința Întemeietorului dumnezeiesc și că, de aceea, nu poate să ajungă vreodată să se deprecieze, se poate spune că scaunul, prin însăși această alegere, a devenit un mădular esențial al Bisericii lui Isus Cristos, în vreme ce toate celelalte mădulare nu se pot
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
1865), sau Federația Societăților Cooperatiste Italiene (1886) care în 1893 a luat numele de Liga Națională a Cooperativelor. B. a doua perioadă cuprinsă între 1900 și 1921, caracterizată printr-o dezvoltare puternică a fenomenului cooperatist. Cooperația s-a bucurate de bunăvoința și de sprijinul puterii publice și s-a încadrat decisiv în cadrul economiei italiene. În această perioadă s-a înregistrat atât o creștere a numărului cooperativelor cât și a numărului de asociați. În anul 1919 s-a produs o primă scindare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Gardner, doamna Shand urcă În Mercedesul său alb și se așeză pe bancheta din spate, cu gura strînsă Într-o expresie crîncenă. Andersson aruncă o ultimă privire spre mormînt. Îi zîmbi brav lui Crawford, care aștepta lîngă el plin de bunăvoință, salută țărîna care se așternea peste sicriu și porni țeapăn către poartă. Groparii Își primiră bacșișul de la Crawford dînd din cap și fără să comenteze, gata să accepte orice comportament din partea străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el, oamenii se ridicau de la mesele lor de cafenea ca să glumească și să se tachineze cu el. Nu Înceta să mă uimească generozitatea lui, felul cum li se dăruia tuturor, de parcă avea la dispoziție o sursă nelimitată de căldură și bunăvoință. Și totuși cu aceeași larghețe fura din parcări și magazine. L-am urmărit șterpelind un atomizor dintr-o parfumerie de pe Calle Molina, apoi zburdînd pe trotuar și pulverizînd parfumul În direcția pisicilor vagaboande. Supraveghe procesul de fardare a unei trotuariste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
culese de pe cămașă o crustă de sînge Închegat, strîmbîndu-se dezgustată la gîndul că fluidul acela dezordonat, pe care nu te puteai baza, curgea pînă și prin venele ei Înghețate.) Bobby a făcut foarte multe pentru ea, dar genul ăsta de bunăvoință nu e niciodată apreciat. Ai dus-o Înapoi la bungaloul lui Sanger? — O căuta. Acum doarme la el. — Bun. Să sperăm că rămîne așa, adormită, și ne lasă pe toți să ne calmăm cu nervii. Trebuie să recunosc că devotamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-avem pardon! , o contrazise, pe nănașă, cu glas de stentor, Nicanor. Felul ales, în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de surprindere. Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bălaie, ochii îi strălucesc de febră. Don inginer, îmi zice spitalizatul, în vorbe repezi și gâfâite, atâta am povestit despre aventura noastră, că nu mai am putere. I-am scris, aici, femeii mele și am pus toată întâmplarea. Dacă aveți bunăvoința și dispozițiunea necesară, citiți și dumneavoastră Cartea celor douăzeci și una de nopți, în care am trecut totul, cu de-amănuntul. După aceea, vă rog frumos, să-i duceți dumneavoastră, acasă, Cartea aceasta! E mai sigur, decât să o fi trimis prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cugetare, pe care nu știa cum să și-l explice. Cu o luciditate mai pătrunzătoare decât oricând, care îi permitea să distingă, dincolo de orice, manifestarea de politețe a cuiva, Vladimir resimți, de la prima lor întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o să-mi iasă. Voi Încerca să mă abțin, să mă stăpânesc: cutremurul provocat de Întâmplarea de aseară n-o să-mi vicieze expunerea. Fiindcă o astfel de emoție nu ar avea nici o legătură cu Începuturile noastre. Le-ar parazita. Ar stâlci bunăvoința, naivitatea controlată, enutuziasmul care ne-au unit, ar Încrâncena o revoltă altfel destul de pudică, Începută ca literatură. Fiindcă Celebrul Animal atâta a fost, la Început: o simplă inițiativă literară, născută din dorința unor prieteni de a produce și expune artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pare, privind În urmă, de-a dreptul rușinos. Nu m-am mirat văzându-i cum intră În bar, veneau des pe-acolo. Mai Întâi Leac, Înalt și drept ca un stâlp, râzând cu toți dinții și privind În jur cu bunăvoință. Agățat de poala fâșului lui negru, unul care habar n-aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
parte a biroului. Domnule magistrat, Începu el (deși nu mai eram magistrat), Îmi pare rău că mi-e dat să vă cunosc Într-o asemenea Împrejurare. Vorbirea lui părea sinceră, poate chiar era În clipa aceea, glasul suna ca o bunăvoință, dar după cîteva minute deveni ferm, cu tăișuri, fața Îi era ușor severă. Începusem să pricep Înaintea cui mă aflu. E adevărat, n-am fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții Într-o marginalitate abia precaută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce știe el?, Își zise Lung, - un copil - habar n-are despre ce-a fost odată!”. Se gîndea la gospodarii satului, la primarul, Învățătorii, notarul, preotul și judecătorii din comună, oamenii altui timp, nimeni nu „urmărea pe nimeni”, toți cu bunăvoință și Înțelegere, nu se Întocmeau „caracterizări”, erau și bogați și săraci, e adevărat, dar nimănui nu-i era teamă de nimeni, și nici unul nu murea de foame, chiolhanuri fără sfîrșit, la care adăstau și drumeții În calea ce taie cîmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de cînd lumea, era pentru ea sărbătoare, prilejul de-a-și arăta ascendența urbană (de care era mîndră În secret), față de musafirele venite de la țară (omițînd că Ana cea mică Își făcuse liceul la București), stare ce nu Îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, Întîrziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele cîteva cuvinte de Întîmpinare, că domnul Pavel apăru În canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de excepție. “Pentru mine - mărturisea Herlea în aproape toate interviurile sale - vocea este instrumentul lui Dumnezeu.” Solistul Operei Naționale a plecat pe drumul fără de întoarcere, acolo sus, să mulțumească Domnului pentru talentul pe care i l-a dăruit cu atâta bunăvoință. Nu cred că în momentul de față, românii apreciază cât de mare este pierderea lui Nicolae Herlea pentru cultura noastră muzicală, pentru teatrul muzical universal, căci generația de azi - din păcate - nu știe să-i rostească numele când aude la
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
unei sublime diavoliade. Expresia primului este homerică, goliardică camuflînd un histrion, a celuilalt cu ceva din aerul adolescent-miop, fantezi-bonom al lui Ion Minulescu. Întîlnirea dintre cei doi scoate în evidență "caracterurile", replica obraznic-candidă a "filfizonului" nimerit în cușca leului atrage bunăvoința acestuia care mușcă momeala și acceptă să participe la vizionarea filmului după piesa lui Shakespeare, Hamlet, cu Sarah Bernhardt în rolul principal. În treacăt fie spus, piesa stîrnise și în Franța, patria tuturor licențelor poetice, un scandal, cu care marea
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
alte distincții. Nimic mai mult." (p. 87) Grija prevenitoare cu care Rorty propune schimbarea distincțiilor conceptuale e mai usturătoare decît o batjocură fățișă. Căci nu e cale mai dureroasă de a sugera insignifianța unor teme decît să constați, cu o bunăvoință cordială, că a venit timpul să mai vorbim și despre altele. Iar lui Pascal Engel ideea că adevărul, așezat în cufărul cu vestigii muzeale, trebuie să fie abandonat spre a lăsa locul analizei unor probleme de utilitate socială, i se
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
cultură al altora, asemenea cărți, ziare, reviste derutează sau promovează subcultură. Riscând un nonsens, aș zice că, în textele destinate celor cu un înalt grad de cultură, greșelile, chiar și cele mai puțin tolerabile, pot fi, cu un dram de bunăvoință, trecute cu vederea. Un lector din această categorie nu numai că le va sesiza, dar le va putea și corecta din mers. într-un articol intitulat Chestiuni de metodă, publicat în România literară nr. 23, din 15 iunie 2007, d
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
unul la tribună, altul în ziar, că nu putem trata, că sîntem un stat vasal și că ce este mai prudent este să ne încredem generozităței M. S. Țarului. Și noi avem cea mai deplină încredere în această generozitate și bunăvoință proverbiale. Însă este oare sigur că bunavoința personală a Majestăței Sale va putea totdeauna fi triumfătoare de dispozițiunile guvernului său, de interesele Imperiului, de timiditățile diplomației, de opinia poporului rus? Nu ne-a declarat însuși "Romînul", care de la un timp
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
NOI SÎNTEM... Fiindcă noi sîntem atât de orbiți încît nu sîntem în stare de a vedea lămurit poziția în care ne aflăm față cu Rusia și cu cererea ei pentru retrocesiunea Basarabiei, "Gazeta St. Petersburg" de la 2 (14) fevruarie are bunăvoință a ne lumina asupra acestor împrejurări. Iată articolul. Care-i motivul părerei negative a românilor în privirea cesiunii părții de sud a Basarabiei; interesul real al țărei și al mândriei naționale? Înainte de toate trebuie să relevăm că Rusiei nici prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de Spania, care, sub Casa de Austria, ajunsese la culmea mărirei sale. Polonia avea un interes ca Moldova să existe, precum Ungaria avea unul pentru ca Valahia să existe. Regii Ungariei și ai Poloniei aveau pentru Domnii acestor țări o deosebită bunăvoință. Cităm numai câteva cazuri. Vladislav Iagello și soția sa Hedviga îl dăruiesc pe Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, cu foarte întinse posesiuni în Ungaria și în Ardeal, Petru Mușat căpătă de la poloni Pocuția pe o cale cu totul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
stareț. Această faptă, pentru mine, nu constituie, domnule redactor, un mare sacrificiu, ci o mare datorie ce schima de monah și cualitate[a] de creștin și de român îmi impun. Laudele, deci, ce mi se fac le privesc numai ca bunăvoință din partea presei române și încurajare pentru calea în care am pornit. La rândul meu, mă simt dator, domnule redactor, a exprima, prin stimabilul dv. organ, gratitudinea mea tuturor acelor domni redactori, cari au găsit și vor mai găsi cuvinte binevoitoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căror urmări nu se abat prin fraze, ci numai prin muncă; ei uită în fine că orice fenomen social e foarte complicat și întrețesut c-o mulțime de amănunțimi cari trebuiesc studiate și că înlăturarea răului nu atârnă numai de la bunăvoință, ci în cele mai multe cazuri de la adânca înțelegere a problemei. Dar dacă tendențele partidului liberal ar fi numai teoretice, de a rezolva adecă cu bună-credință problemele vieții statului, ele n-ar fi atât de periculoase. Răul stă într-altă parte. Toți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că dicționarele limbelor europene nu cuprind cuvânt care să însemne pe deplin monstruozitatea sedinței de sâmbătă seară a Adunării deputaților. Foaia oficioasă se plânge uneori că nu poate discuta cu noi serios. Să admitem ipoteza aceasta și totodata extrema noastră bunăvoință de a fi cât se poate de moderați în vorbe. {EminescuOpX 212} Ei bine, spună-ne un muritor din lume daca o Cameră care votează de la 9 și până la 2 ore după miezul nopții, adicăi în cinci ceasuri, bugetul statului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
auzul fin țânțarul e trâmbiță, după cum zice turcul. Dar, până una alta, n-ar fi oare bine ca "Romînul" să ne spuie ce atitudine va avea guvernul în cestiunea evreilor? Declarațiunile d-lui I. C. Brătianu, pe care "Romînul" avea extrema bunăvoință de-a le numi un program clar, am avut ocazie de a le arăta cât plătesc. "Domnilor, credeți d-voastră că Europa... Puteți crede că puterile occidentale vor voi etc. etc. ". Apoi tot șirul acesta de întrebări se mântuia prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]