2,647 matches
-
emițătorului mesajului. Ditiramb. Poreclă dată lui Dionysos, apoi, prin extensie, cântec religios în onoarea sa care ar fi, după părerea lui Aristotel, la originea tragediei. Dramaturgie. Ansamblu de reguli care supraveghează modalitatea de compunere a unei piese de teatru. Dramă burgheză. Gen dramatic, numit și "gen serios" sau "tragedie domestică și burgheză", care se naște în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cu autori precum Diderot, Beaumarchais și Sébastien Mercier. Dramă romantică. Gen dramatic creat în secolul al XIX
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
religios în onoarea sa care ar fi, după părerea lui Aristotel, la originea tragediei. Dramaturgie. Ansamblu de reguli care supraveghează modalitatea de compunere a unei piese de teatru. Dramă burgheză. Gen dramatic, numit și "gen serios" sau "tragedie domestică și burgheză", care se naște în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cu autori precum Diderot, Beaumarchais și Sébastien Mercier. Dramă romantică. Gen dramatic creat în secolul al XIX-lea de poeți romantici ca Hugo, Vigny, Musset, caracterizată prin refuzul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Din punct de vedere etimologic, termenul semnifică acțiune, fără a decide dinainte asupra caracterului emoțional al acestei acțiuni, care poate fi comică sau patetică. El devine apoi sinonim cu o acțiune oribilă, demnă de milă. Mai târziu, odată cu nașterea dramei burgheze, este sinonim, prin extensie, cu genul dramatic. Ekkyklema. Platformă rulantă, destinată să aducă pe scenă, în Grecia antică, ceva sau pe cineva care se presupune că se află în interior, în spatele ușilor scenei. Această mașinărie, greu de manevrat, nu a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este tatăl mitologic mort al regelui mitologic viu identificat cu Horusxe "Horus": faptul că regele este Osiris - regele morților - decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta este rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale, devine rege și, prin urmare, se identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cotidian, analog celui care se poate gândi pentru o ființă umană (astfel, În momentul deschiderii tabernacolului În care este păstrată imaginea divină, ridicarea zăvorului reprezintă scoaterea degetului lui Sethxe "Seth" din ochiul lui Horusxe "Horus"). 15. RELIGIA BURGHEZĂTC "15. RELIGIA BURGHEZĂ" În contrast cu acest cadru oficial atât de rigid, există o serie Întreagă de mărturii care arată felul În care continuă să se dezvolte raportul dintre individ și divinitate, raport pe care l-am văzut născându-se pe ruinele religiei statului mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vremea persecuției religiei lor din partea creștinilor nu au mai ajuns la slava eroilor 1. e) De altfel numai câteva persoane lasă să se Întrezărească măsura În care viața zilnică, morala, emotivitatea oamenilor era pătrunsă de concepțiile religioase. Despre clasele burgheze și intelectuale se pot spune puține lucruri și cu atât mai puține despre devoțiunea țăranului cinstit, ridicată chiar din antichitate la un model legendar. Licinius Crassus Mucianus Dives număra printre cele cinci lucruri mai Însemnate și mai bune pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
7. Sfârșitul epocii piramidelor 75 8. Criza conștiințelor 78 9. Reorânduirea societății. O nouă escatologie 80 10. Templul Și preoții 83 11. Magia 85 12. Lărgirea orizonturilor 86 13. O societate nouă 88 14. Teba Și regalitatea 88 15. Religia burgheză 90 16. Credințele funerare 91 17. O nouă teologie: Aton 94 18. Epoca ramsidă: o religiozitate mai umană 97 19. Deir El Medina și religia populară 100 20. Magia și prevederea 102 21. O teocrație 104 22. Experiența nubiana: reinstituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
les doctrines dont nous portons déjà le principe en nous. Bourget a analizat în opera sa cauzele accentuatei crize sociale și intelectuale (Essais de psychologie contemporaine, 1883) și a luptat împotriva cultului științei și a celui al naturalismului, recomandînd valorile burgheze consacrate în estetică (Drames de famine, 1900). El prefera romanul psihologic celui moralizator (Le Disciple, 1899). Essai sur le génie al lui Séailles l-a influențat pe Iorga, dar nu în aceeași măsură ca lucrarea Problèmes de l'esthétique contemporaine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a României poate fi găsit în fascinația ideilor și a reformelor occidentale care erau produsul unei tradiții diferite și a unor condiții diferite economice, istorice, geografice și morale". Carol continua, explicînd că, odată cu tradiția parlamentară, România adoptase toată moștenirea revoluției burgheze de la 1789, fără să aibă însă o burghezie. Adăuga: "Viața noastră politică trebuie să plătească pentru acest păcat originar al minciunilor, iar acest păcat originar înglobează toate sferele vieții (noastre) publice, cultura, civilizația, economia națională, totul semănînd cu un cadru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unul dintre oamenii pe care Iorga "era încîntat să-i urască". În octombrie 1930, Maniu a demisionat din cauza întoarcerii în țară a Magdei Lupescu. Profesorul Hugh Seton-Watson a dat o definiție clasică a greșelilor politice ale lui Maniu: "Moralitatea sexuală burgheză este probabil mai puțin apreciată în România decît în orice altă parte a continentului. Nu era soluția corectă pe care să se bazeze întregul conflict dintre democrație și dictatură"23. Maniu a lăsat astfel cale deschisă lui Carol. Noul prim-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau Moța! Evreii trebuiau deci să devină răul absolut. Li se atribuiau calități satanice de către românii antisemiți care îi considerau drept o piedică în calea spre lumea visată de ei. Evreii erau priviți și ca reprezentanți ai unei detestate "lumi burgheze" și ai secolului al XX-lea. Iată o mostră din cotidianul legionar, care ilustrează măsura în care legionarii urau burghezia: "În terminologia legionară nu există loc pentru burghezie nu numai în accepție lingvistică, ci dintr-un motiv mult mai imperativ
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
funcțiile deținute de evrei. Numai că voiau toate acestea în cadrul unui regim român modern. Aceasta era "Porunca vremii" pentru ele. Era de prevăzut ca relațiile lor cu Legiunea să fie proaste, deoarece pentru legionari ele nu erau decît simple instrumente burgheze; Codreanu le numea "cealaltă față a guvernului"143. Pînă acum, Goga fusese ambiguu și oportunist în privința chestiunii evreiești. Iorga nu împărtășea atitudinea violentă a acestui nou partid față de minorități și orientarea pronazistă a grupului Goga-Cuza. Goga-cuziștii (și nu Legiunea!) aveau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îl acuzau pe Eminescu de "filogermanism", dobîndit datorită educației sale și a "procesului său formativ spiritual". Vezi Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul german, București, 1986. Ștefan Zeletin îl considera pe Eminescu cea mai mare figură a reacției românești împotriva clasei burgheze române". Zeletin, Neoliberalismul, București, 1927, p. 127 66 Caragiale a imortalizat tipul, creînd personajul fictiv "Rică Venturiano" 67 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 208 68 Op. cit., p. 209 69 În 1890 (și ulterior), Iorga l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ultra-șic Le Tabou, inaugurat la Paris În aprilie 1947, licențele vestimentare erau Însăși esența mondenității, iar Rendez-vous de juillet, un film francez din 1949, insistă asupra lipsei de maniere a tinerei generații: la masă, capul de familie al unei gospodării burgheze tradiționale e șocat de comportamentul mezinului, care se Încăpățânează să prânzească fără cravată. Simplă revoltă adolescentină, nimic nou. Tineri sau bătrâni, oamenii din Europa postbelică erau În primul rând preocupați să-și procure minimul necesar. La Începutul anilor ’50, o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În această dramă a frustrării și deziluziei, protagonistul, Jimmy Porter, se sufocă Într-o societate și o căsătorie pe care nu poate nici să le abandoneze, nici să le schimbe. El o insultă pe Alison, soția lui, pentru originea-i burgheză, iar ea este captivă Între un soț provenit din clasa muncitoare și un tată bătrân (fost ofițer În armata imperială din colonii), dezorientat și rănit de o lume pe care nu o mai Înțelege. Alison Îl mustră cu blândețe: „Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În special familiilor numeroase care aveau cea mai mare nevoie de ea. Parțial din acest motiv, mașina de spălat - ca și mașina de spălat vase după mijlocul anilor ’70 - a rămas asociată În imaginarul publicitar cu Însemnele domestice ale prosperității burgheze. Mașinile de spălat și frigiderele deveneau mai ieftine. Ca și jucăriile și hainele, ele erau fabricate la scară mai mare ca oricând, Întrucât investiția, pe de o parte, și cererea mare constantă, pe de altă parte, au coborât prețurile: chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acest deceniu sunt, luate la un loc, obositoare. Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului păreau proaspete și autentice, după comodele convenții burgheze din trecutul recent. Vanitatea solipsistă a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let it all hang out și make love, not war - a fost dintotdeauna o iluzie, care nu a Îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
societății industriale se potrivea perfect cu protestele contemporane Împotriva „toleranței represive” din Europa Occidentală postindustrială. Criticii Occidentului erau scoși din sărite de flexibilitatea infinită a Vestului prosper și liberal, de capacitatea sa de a absorbi pasiuni și diferențe. În societatea burgheză, pretindeau ei, represiunea este endemică. Imposibil să se fi evaporat. Represiunea care lipsea pe străzi trebuia să fie undeva: ea se mutase În sufletul oamenilor - și mai ales În trupurile lor. Herbert Marcuse, un intelectual german care și-a Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din substanța unei revolte. Majoritatea fetelor și băieților din mulțimea de studenți proveneau din clasa de mijloc - mulți erau chiar din burghezia pariziană, fils à papa (copii de bani gata), cum remarca ironic liderul PCF Georges Marchais. De la ferestrele clădirilor burgheze, confortabile, părinții, mătușile și bunicile Îi priveau cum se Încolonează În stradă pentru a sfida puterea armată a statului francez. Georges Pompidou, prim-ministrul gaullist, a evaluat rapid situația. După confruntările inițiale, el a ordonat retragerea poliției, În ciuda opoziției din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
servi del padrone, ceea ce reflecta interesul lor inițial pentru democrația la nivelul clasei muncitoare. Dar, la mijlocul anilor ’70, ei au trecut la asasinate politice (mai Întâi politicieni de dreapta, apoi polițiști, ziariști și procurori), strategie menită să „sfâșie masca” legalității burgheze, obligând statul la represiune brutală și polarizând astfel opinia publică. Până În 1978, Brigăzile Roșii nu au reușit să provoace reacția dorită, În ciuda unui crescendo de atacuri În cursul anului precedent. Apoi, la 16 martie 1978, ei au răpit cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Foucault era un raționalist. Primele lui scrieri urmează Îndeaproape preceptul marxist că, pentru a elibera muncitorii din lanțurile capitalismului, era nevoie mai Întâi de o altă interpretare a istoriei și a economiei, care să demaște narațiunea interesată produsă de societatea burgheză. Așa-zisa cunoaștere revoluționară trebuia, pe scurt, să se substituie cunoașterii stăpânilor; În cuvintele lui Antonio Gramsci, atât de apreciate cu câțiva ani În urmă, lupta se ducea Împotriva „hegemoniei” clasei dominante. A doua premisă, care avea să domine și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Haraszti, mișcarea pentru „drepturile omului” echivala cu afirmația că rectificarea defectelor comunismului consta nu Într-un comunism mai bun, ci În constituirea - or reconstituirea - societății civile (adică „burgheze”). Ironia conținută În deturnarea programului marxist și Înlocuirea statului socialist cu societatea burgheză nu le-a scăpat intelectualilor din Praga sau Budapesta. Dar, așa cum explica Mihály Vajda, colegul lui Haraszti, supremația burgheziei era clar preferabilă „insuportabilei experiențe istorice a tiraniei cetățeanului” prin care trecea țara lor. Efortul de reconstituire a societății civile - o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1948, Havel nu manifesta entuziasmul revoluționar tineresc al contemporanilor săi angajați și nici nu jucase un rol foarte activ În eforturile lor reformiste Înainte de 1968. Relațiile lui Havel cu autoritățile comuniste fuseseră dintotdeauna antagonice, În mare parte datorită originilor sale burgheze, dar niciodată de natură politică. De-a lungul anilor ’70 și ’80, fiind hărțuit, arestat și În cele din urmă condamnat la Închisoare pentru activitățile sale, el a devenit o figură eminamente politică. Însă „mesajul” său a rămas consecvent apolitic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dunării și din Alsacia, cafenelele din Valais sau barăcile de pe plaja Estoril. Fără să-i mai pun la socoteală, deși șovinismul mă obligă, pe regii noștri, prinții și ducii de Burgundia și Bordeaux care precedă prin grandoare toată această mulțime burgheză sau țărănească de carafe, ulcioare, tigve și sticle cu vin provenit din vastele vii milenare... CONCLUZII "VINUL" CARE A URMAT VINULUI Vinul are un trecut și un prezent, dar o fi având oare viitor? În definitiv, vinul va fi întotdeauna
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de altă parte, avem partizanii unei "estetici idealiste". Reacția la materialismul grosier și meschinul vieții burgheze reprezintă o notă comună a curentelor fin de siècle pentru ca evocarea ei să spună ceva nou, iar climatul generat de înfrângerea Franței în războiul cu Prusia din 1870 contribuie la generalizarea unui pesimism difuz, a unei stări de discomfort, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]