3,270 matches
-
de solidaritate: Matei, Cezar, Nichita și Grigore. Trei poeți și un critic, Matei. Ce-i unea, în primul ceas, poate, a fost „spaima socială”, erau toți fii ai unei clase care pierduse și care era, literalmente, hăituită. Matei venea din burghezia „așezată”, la bourgeoisie aisée, Cezar, fiu de preot, ca și mine, cu părinți fugiți din Basarabia; Nichita, nepot de general rus, alb-gardist, general al Țarului, refugiat după revoluție în România, în Dobrogea, apoi la Ploiești, a cărui fiică, Tatiana, s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asupra „principiilor”. Ce ne-a ținut laolată, pe noi doi, vorbesc, până azi, deși, dacă nu eram predestinați de a fi dușmani, nici prieteni nu eram făcuți să fim?! Poate acea „teamă” de care vorbeam mai sus, veneam ambii din burghezie, o clasă care „pierduse” și pierdea mereu sânge, oameni, prestigiu, „prezent”, o frică acută socială, mereu conștientă, în ciuda nepăsării și a inconsistenței ce ne era proprie în acei ani și pe care le arătam, conștiența afundă că eram de fapt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primul rând, texte „inspirate” din „lupta clasei muncitoare”, și, dacă e posibil, semnate de fii de muncitori sau, excepțional, de fii ce vin din proletariatul intelectual. Cu condiția ca aceștia, atenție, să exprime în textele lor ură și dispreț față de burghezie, aristocrație, chiaburi și, dacă se poate, față de propriul lor mediu. Vezi, printre altele sclipitoarea carieră pe care o face Titus Popovici... Nu, vă asigur, spunea Matei, așa va fi ani și decenii la rând și, cum nu putem să ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
radical în judecățile sale estetice, caracter ce se afla, în toți acei ani, în directă și flagrantă opoziție cu „tipul” meu, cu reflexele mele civile și ideatice. La ambii, probabil juca și se reliefa originea socială - Matei venea dintr-o burghezie „înalt”, cu patină metropolitană, eu, dintr-un lanț încăpățânat de preoți și comercianți de țară, dar mai ales contradicția venea dintr-o flagrantă opoziție a două caractere morale, temperamentale: Matei - un tipic sceptic, eu - un tip dogmatic, în sensul pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nefericit experiment de sorginte sovietică „Școala de literatură Mihai Eminescu”, o pepinieră a realismului-socialist, de fapt, un centru de îndoctrinare al unui marxism vulgar, al atașamentului „neabătut” față de U. Sovietică și de „Partid”, al urii „nepotolite” față de elita culturală și burghezia românească etc. La unii dintre foștii studenți ai acestei „școli”, de un mare talent, cum au fost, de pildă, T. Mazilu sau Mugur, „accentele” inoculate la „școală” și în această epocă „revoluționară” nu s-au șters, total, niciodată. Tot ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era că Nina, mișcându-se în cercul unor artiști și funcționari superiori ai regimului, s-a auto-infectat cu „morbul credinței marxiste”. Marxismul ce, o dată pus în practică de aparatul brutal (deoarece nesigur!Ă ideologic românesc, care ascundea prost ura față de burghezie, biserică și țăran, deci față de întreaga tradiție veche și modernă a țării, a devenit iute o platoșă, cusută cu grosolănie, a puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alb-gardist fugit de revoluția și hoardele lui Lenin și Stalin... Dar, nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare cotitură a numeroaselor și îmbâcsitelor culoare ale „creației” și „literaturii” acelei vremi de inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-se astfel grija colecțiilor scriitorilor naționali și universali, soarta acelor rari și prețioși îngrijitori de ediții și traducători, abandonându-se grija de a „cultiva și ridica norodul”, o misie ce ne vine de la patrioții și europenii pașoptiști și pe care burghezia, constructoare a României moderne a respectat-o! - tinerii, cum spuneam, trebuind „să lupte” ca să-și afirme „nu numai textele, dar și programul literar”... se luptă cu noi, „bătrânii”! Cu noi și cu literatura noastră, încercând, destul de stângaci, să ne arunce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stat ce părea a neglija comandamentele leniniste în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-au atenuat „vigilența și ura contra burgheziei reacționare”, unele sechele trădează încă vechi reflexe de gândire și de atitudine. Astfel, în ultima carte publicată de Ov.S. Crohmălniceanu înainte de a muri, scrisă în Germania, unde ceruse azil politic după revoluție, există un pasagiu unde povestește un incident petrecut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
oarecare pentru a străbate noroaiele și câmpurile acelor așezări, lecuind și asistând țăranii bănățeni, vitregiți de barbara și fără-de-sfârșit „colectivizare” - deci furt al pământului, vitelor, uneltelor și energiilor lor -, țărani bănățeni care, împreună cu nemții, cu șvabii, produseseră înainte, sub „ticăloasa burghezie”, recoltele la hectar cele mai performante ale țării, folosind deja înainte de război mijloace mecanizate de ultimă oră!... Prietenul Pax, Panciu trăiește și azi, este medic pensionar la Lugoj, singur, a fost aproape toată viața singur și, din mica sa pensie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
invocând acest substantiv care de aproape două secole face o atât de mare „carieră”, cuvântul „carieră”, ce însoțește întreaga, lunga și glorioasa - dar și plină de eșecuri! - naștere, maturizare, împlinire și, dacă e să-l credem pe Marx, decadență a burgheziei, vreau să mă opresc asupra acestui „fenomen”, „proces”, „eveniment”, element esențial al mentalității moderne care e succesul sau „cariera”. Evident, succesul, element tipic al burgheziei în ascensiune, are un singur sens; „cariera” este, însă, ambivalentă - ea poate urca, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de eșecuri! - naștere, maturizare, împlinire și, dacă e să-l credem pe Marx, decadență a burgheziei, vreau să mă opresc asupra acestui „fenomen”, „proces”, „eveniment”, element esențial al mentalității moderne care e succesul sau „cariera”. Evident, succesul, element tipic al burgheziei în ascensiune, are un singur sens; „cariera” este, însă, ambivalentă - ea poate urca, dar și coborî. (Burghezia și pleiada ei uriașă, inegalabilă, de scriitori, de la Balzac și Zola la Hermann Hesse, Th. Mann și Musil, au creat o întreagă, memorabilă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să mă opresc asupra acestui „fenomen”, „proces”, „eveniment”, element esențial al mentalității moderne care e succesul sau „cariera”. Evident, succesul, element tipic al burgheziei în ascensiune, are un singur sens; „cariera” este, însă, ambivalentă - ea poate urca, dar și coborî. (Burghezia și pleiada ei uriașă, inegalabilă, de scriitori, de la Balzac și Zola la Hermann Hesse, Th. Mann și Musil, au creat o întreagă, memorabilă și greu egalabilă operă - în sensul „descendent” al cuvântului carieră, chiar dacă în multe din capodoperele lor e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de „succes”; în ceea ce mă privește și de o bună bucată de vreme, după experiența mea de decenii, vestică, mai ales eu, cred că noi, românii, dar și cei din Vest, dacă vrem să ne prezervăm valorile Renașterii și ale burgheziei născânde și „triumfătoare”, trebuie să facem o diferențiere netă între ceea ce numesc eu „succesul american” și succesul bazat pe valoare, de tip european, scurs din Renaștere, cum o spuneam, și din mentalitățile, psihologia ei în tot ce privește omul și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-o vreme și spre o societate revolută (cea interbelică românească, nu lipsită nici ea de avataruri grave, corupția, printre altele, sau discrepanța între sat și oraș!...Ă, la valorile „prime” ale acestei noțiuni, din epoca ascendentă, „sănătoasă”, dinamică, a burgheziei, când în mediile mai ales mic-burgheze, coloana vertebrală a unei națiuni pe cale de modernizare, precum România înainte și după primul război, „cariera”, cariera socială, „practică” - mai puțin cea artistică! -, era modelul educației și de reușită. Profesiunile „burgheze”, de la notar la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai umile sociale spre altele mai „înalte”. Revenind însă la „subtitlul” pe care l-am instalat în fruntea acestui volum, vreau să subliniez încă o dată că, din tinerețe, probabil ca o reminiscență a psihologiei clasei din care am ieșit, mica burghezie, română și germană, și căreia i-am preluat, instinctiv, unele valori, gândeam „a face carieră”, cum se spunea odată, pe stradă, în saloane, dar și în literatura acelei vremi. Încă din pubertate nu numai că eram extrem de atras de romanele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon, idol universal al tinerei burghezii în plină evoluție, nu numai fantasticul strateg, legiuitor și conducător de oameni, dar și cel ce a răspândit de fapt ideile Revoluției Franceze în Europa unor autocrații aspre, retrograde, și, mai ales, cel care a fluturat prin fața ochilor a mii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar și cel ce a răspândit de fapt ideile Revoluției Franceze în Europa unor autocrații aspre, retrograde, și, mai ales, cel care a fluturat prin fața ochilor a mii și mii de tineri ce ieșeau din țărănimea așezată sau din mica burghezie, posibilitatea, pentru ei, de a sparge barierele rigide, seculare, ale avansării sociale, putând ocupa în sfârșit pósturi înalte în stat și biserică, rezervate cu strictețe aristocrației. Să fi fost aceste „simpatii aprinse de lector” pentru „personajele ambițioase” din romane, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
similare și... când se „confundă” cu ele? Și, ce legătură strânsă, organică există între aceste două noțiuni, esențiale psihologiei noastre, și „muncă”? Munca, un concept, printre altele, compromis chiar de comuniștii ce se voiau expresia clasei muncitoare!... Dar chiar și burghezia a compromis, denaturat, „defăimat” această noțiune, deși pe ea, pe această „calitate” se baza, ca să zic așa, întreaga ei „ideologie” și luptă împotriva păturilor aristocratice care o disprețuiau!... Pe muncă s-a bazat, de altfel, întregul dinamism și avansare tehnologică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
această noțiune, deși pe ea, pe această „calitate” se baza, ca să zic așa, întreaga ei „ideologie” și luptă împotriva păturilor aristocratice care o disprețuiau!... Pe muncă s-a bazat, de altfel, întregul dinamism și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante în societate, un termen depreciat. Iar noi, fiii și moștenitorii reflexelor ideatice burgheze, trebuie să facem un efort intelectual pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întreaga ei „ideologie” și luptă împotriva păturilor aristocratice care o disprețuiau!... Pe muncă s-a bazat, de altfel, întregul dinamism și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante în societate, un termen depreciat. Iar noi, fiii și moștenitorii reflexelor ideatice burgheze, trebuie să facem un efort intelectual pentru a înțelege una din maximele „ciudate” ale lui Goethe: „munca este singura compensație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dată imediat explicația că, în cazul autorului lui Faust II, biblia gândirii moderne în artă și nu numai, acest cuvânt, această noțiune înseamnă cu totul altceva, are un cu totul alt conținut semantic decât cel cu care ne-a obișnuit burghezia, ca să nu mai vorbim de comuniști, care au coborât și mai mult „valoarea” morală a acesteia. Pentru Goethe - și pentru „emulul” său cel mai proeminent, Th. Mann - munca este egală cu pasiunea. Iar „pasiunea” nu are legătură cu ceea ce se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sociale! - însemna à la long, moartea. Și nu numai „moartea”, adică extincția încetul cu încetul a personalității individuale, dar realizarea, în fapt, a ceea ce-și propuseseră „primii staliniști, asistați de consilierii lor sovietici”: adică „fracturarea tradiției naționale”. După distrugerea burgheziei mari și mijlocii, a Bisericii, în diferite chipuri (paralizarea celei mari, Ortodoxe, și desființarea brutală a celei Greco-Catolice, care, ca și surorile ei întru credință din Ungaria, Cehoslovacia și Polonia, își avea „capul” la Roma!Ă, a țăranului fruntaș, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
amintește de ceva. Am văzut deja, în altă parte și în alte vremuri, această pândă pudică și patetică, această privire de copil pedepsit căutând iertarea în ochii celor mari, dar unde anume oare? Era cea a comunistului "trecut în tabăra burgheziei" după ce a rupt-o cu "familia", spre sfârșitul vieții, a lui Arthur London sau a lui Louis Althusser. Dar tovarășii ce spun?" Pentru că degeaba a făcut renegatul acest gest, el continuă să-și îndrăgească tovarășii și tot la ei se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
punct: termenul "islam" l-a înlocuit pe acela de "clasă muncitoare". Partidul, o figură a rațiunii, a devenit confidentul lui Allah. Pentru marginalii din Bekaa și din Sud, el este astfel mai fiabil și mai familiar. Ceea ce nu împiedică marea burghezie șiită, în special emigranți care s-au îmbogățit în Africa francofonă, să facă donații în bani comunității. Așa îi ajută suniții bogați pe palestinieni. Partidul lui Dumnezeu? Pentru creierii noștri, binișor prelucrați, e mai curând al Diavolului. La întrebarea privindu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]