2,883 matches
-
cabană, trăiră mult și bine, uitați de lume, până auziră despre boala care-i măcina sănătatea tatălui băiatului, și se întorseseră să- l ajute. Când avea timp, acolo venea, întotdeauna singur, să se simtă bine. Păsările libere, iarba și toate buruienile care pentru el erau plante frumoase, deși poate otrăvitoare, cu frunze înțepătoare sau flori urâte pentru necunoscători, îl fascinau. Plănuia cu mintea lui de copil, ca atunci când va crește, să-și facă acasă o grădină imensă, în care să cultive
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu podul, o tăiem spre gară...” „Măi Petrică, ți-o ieșit un sfânt din gură. Amu eu am s-o iau Înainte, cu buruiană aista de Păpădie, și tu, cătinel, te ții de noi la vreo zece pași. Ceilalți trei băieți nu-și schimbă locul” - a hotărât Toader. ― Și ce s-a Întâmplat mai departe? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Am pornit cu urechile țiuind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este nimic de făcut”. ― Ce femeie de treabă! - a comentat Elena. ― Fără să spun ceva, m-am așezat din nou. Ea o stat o vreme pe gânduri. Apoi o pornit să vorbească: „Eu am să-ți fac o fiertură de buruieni de leac, din care să bei dimineața și sara câte o lingură. O lună. După aceea, am să-ți fac alta, din care să bei numai dimineața. Ai să vezi cum ai să scapi de nacaz. Da’ În tot acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să astupe toate golurile care sunt în tablou. Și eu aștept, aștept... Ca o păpădie... Atât de simplă e când o privești, dar este atât de complicată în interior... Unii pot să nu observe prezența ei. Pentru alții, este o buruiană, iar pentru mine, este o enigmă și, tot astfel, nu pot înțelege nici sufletul meu. E atât de simplu dar, în același timp, e atât de specială, este unică prin felul său de a fi. Cât de nevinovată este, îți
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Nu-i nici un vânt/ Să mă poată smulge de lângă pământ/ Că am rădăcini de morminte,/ Cu ramuri, cu flori și cuvinte/... Că am vatră cu nume”, însă peste câteva pagini constată o gravă realitate: „Unde erau case ieri/ Azi cresc buruieni și meri”. După ce în paginile imediat următoare creionează magistral portretele unor tipuri reprezentative, se oprește asupra momentului tragic al dispariției Mamei, când durerea nemăsurată a tatălui îi face pe copii să repete dramatic neagra disperare „scâncind” și ei „Unde te
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din SoareRăsare - în timp ce gospodarii „Legați, bătuți, curgând prin buruieni,/ Sătenii mei fugeau de silnicie/ Și mulți s-au cam dus pe veșnicie” (cu nemiluita au fost exterminați în acea vreme de cumpănă) că „Mulți se rugau să iasă morții afară/ Să intre ei și apoi să moară/ Doar vor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-se la climatul existent sub acoperișul acestei case doar cu un an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și bună înțelegere. Victor nu mai era Victor. Se irita din te miri ce! Deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mamă, trăind În gesturile ei frumoase, merită viața. De ce se uită repede acest lucru atât de omenește omenesc? Toate În univers s-au rostogolit tot dintr-o matrice nefecundată de zei, Stelele se surpă-n foamea lor castă și vastă Buruienile cresc spre bucuria creșterii-n sine, Ideile se rup din pământ și cad tot În pântecul lui. Orice rupere cât de banală trebuie să treacă prin golul matern Ca să poată-exista-aștri-atârnați În ceruri Întoarse. Vezi, tu, omule rău, acum, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi, Să pot să sar viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spre timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează buruienile tandru spre toate lucrurile În frunze, În priviri, În gânduri și-n concavitățile dintre constelații. Orice obiect Își caută originea spre două extremități Informă chemare putregăită apasă gingiile fără cuvinte Aerul albăstruiește culori ca-n abatoare opărite cu sânge Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le observ pentru prima dată, atunci o vedeam doar pe partenera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și de-abia săptămâna trecută îl dijmuisem, de, cinstit, părți drepte, cum mă știți... Acu vedeți și dumneavoastră norocul meu! Miron Iuga deveni grav și mohorât auzind jelania arendașului, spre deosebire de Grigore, care avea pe față numai batjocură. Bătrânul compătimea pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o consider de o importanță excepțională. Ceilalți tăcură. Grigore nu mai voia să se amestece, văzând înverșunarea bătrânului, iar Titu, mai ales după scena de adineaori, se simțea mâhnit și nu-l interesa controversa. Miron Iuga chemase pentru altceva pe Buruiană. Acuma însă numai furtul îi era în minte și, după câteva momente, zise iarăși, fără să se uite la cei din casă, parc-ar fi vorbit singur: ― Lasă că nu e întîia oară că se fură ca-n codru pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru că nici n-a fost furt. A mai cercetat cu de-amănuntul hambarul cu pricina în tovărășia plutonierului, au mai muștruluit pe câțiva oameni care li s-au părut mai deocheați, dar degeaba. În sfârșit, s-a dus la Cosma Buruiană și dânsul i-a spus că într-adevăr s-a pripit cu jalba, căci și lui i se pare că n-a fost nimic, că tocmai se gândește să se spovedească boierului și nu îndrăznește de teamă că n-are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranilor, aș vrea să te văd ce învoieli ai să mai poți face cu dânșii. Au să-ți râdă în nas și să-ți dea cu tifla, băiete! Azi sunt (vru să spuie că sunt hoți, dar își aminti de Buruiană și schimbă)... sunt cum îi știm; atunci o să-și bată joc de tine și mai târziu o să te bată de-a binelea. Mulțimii îi trebuie stăpân și frâu, altfel vine anarhia! Grigore asculta și nu încerca să-l contrazică. Îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
face părul măciucă. Numai ca prin urechile acului a scăpat de la moarte alergând peste câmpuri de la Gliganu până la Costești unde a ajuns într-un hal fără hal. N-aș fi crezut totuși, dacă azi nu mă întîlneam cu Platamonu, care... Buruiană povesti cu multe înflorituri pățaniile lui Platamonu, ca astfel să evite a-i spune ce se vorbea prin oraș despre Miron Iuga și Nadina. Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard, spre oraș. Din urmă îi ajunse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și văi acoperite de ferigi și ierburi dese. Coboară pe o câmpie vastă, însorită, cu apă din belșug, unde legumele, orezul și țânțarii prosperă. Continuă să curgă mai departe, până când întâlnește Marea Chinei de Est la Shanghai. Wuhu înseamnă „lacul buruienilor care cresc luxuriant“. Casa noastră, reședința guvernatorului, avea un acoperiș din plăci gri de ceramică, cu chipurile zeilor stând la cele patru colțuri ale streșinilor înclinate. În fiecare dimineață mă duceam la lac să mă spăl pe față și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea se reflecta în apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Iar faptul că ai refuzat să îți arăți toată măiestria la vânătoare a fost dintr-un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare se zgudui. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de stuf în jos se povârnește, Colo, lângă pârâu, verde iarba crește. Cine oare cu glas molcom și dulce-n depărtări grăiește? Un om cărunt și soața-i în casa ce-i adăpostește. La est de pârâu, fiul cel mare buruieni plivește; Cel mijlociu, la păsările pe care le hrănește o cușcă meșterește. Îmi place-al lor mezin fiu, care nimic având a face, Întins lângă pârâu, la semințe de lotus stă și desface. Cine o fi trăit aici înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
făcut din gheață“. Mă dojenesc pentru a-mi fi creat propria vreme rea. Simte lumina soarelui! strigă înțelepciunea-mi tinerească. De ce să-ți trădezi curajul, Orhideea? De când a murit tatăl tău, nu ai găsit nici o potecă fără să calci pe buruieni! Aud o voce de bărbat. Vine din partea dreaptă a holului de legătură. Nu poate fi decât a Majestății Sale, împăratul Hsien Feng. Mă cuprinde un sentiment puternic de teamă. Vocea îi sună neplăcut, ca și cum Majestatea Sa s-ar certa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se prăbușește fără suflare pe tron. Pare atât de fragil, încât o adiere de vânt l-ar putea face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]