3,155 matches
-
pirul aveau rădăcini adânci și bine înfipte în pământul care părea mănos, dar când băgai cazmaua în el se dovedea lipicios, îngreunând munca peste măsură. Cu o pălărie din frunză de brusture pe cap și cu o cămașă acoperindu-mi bustul, țineam cu greu ritmul cu Iuliana cu care lucram în "echipă". Șiroaie de sudoare se prelingeau mai ales pe ceafă și pe coapse, sub pantalonul larg din pânză de cort cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
roșiatic și ochii albaștri. Avea un dinte lipsă într-o parte și la unele sunete scotea câte un șuierat caraghios. Femeia lui era lată în șolduri, aproape deformată cu picioarele groase, umflate de varice dar mijlocul îi era subțire și bustul frumos, aproape tânăr. Declară că ea se bucură de prezența Elenei. Abia mai are cine s-o ajute la treabă. Așa, numai cu bărbați în casă îi era tare greu. Nemișcat pe scaun, în gheboșat, tatăl ședea ca un arici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cărților răvășite pe birou, cu degetul maroniu de la atâta fum de țigară, niște omuleți ce existau acolo, pe covorul persan, descriind în aer cu un gest foarte sugestiv semnul desființării, scăpărând din ochii albaștri fulgere de oțel, el, Alexe, cu bustul ieșit deasupra biroului masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și injurii, un adevărat cataclism, un puhoi înverșunat care lua la vale tot ce întâlnea, piatră sau frunză, o lavă grea, clocotitoare, de neînfrânt, curgând către undeva, nereținută, secerând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
normalizată de reflexe condiționate, transmise de el prin gene, numai Dumnezeu poate ști ce-o fi în capul lui.Gata, scăpase de recul, ochii îi erau din nou întregi. Își sprijini spatele de speteaza scaunului ca să-și pună în evidență bustul frumos. La rochie avea o plătcuță în dungi cu margini din catifea roșie. Acum își va întoarce spre el fața, nu mai era nici un pericol, mușchii ei reveniseră la normal. Și-l imagină pe Dimitrie în cuprinsul tarlalei, o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păr scurt, blond Închis; aspect „nordic“. Nu atât de Înaltă cum te-ai aștepta. Mișcări lente, fatale, șolduri Înguste, Îmbietoare, glezne puternice. Semăna un pic cu... Încercam să mă gândesc la o actriță. Cu Dary Holm, poate. Dar avea un bust mai plat, niște degete divine și umeri perfect drepți. Și un dinte din față ciobit. — Bobină nouă. Sincronizați și fără a scoate un cuvânt, am schimbat-o. Filmul tremură câteva secunde, apoi Își găsi ritmul și continuă să depene povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mă dacă Încheieturile lui ar putea fi considerate neobișnuit de subțiri pentru un bărbat. Și dacă da, puteau fi socotite feminine doar pentru atât? Șoldurile lui Karp nu erau foarte proeminente, asta clar, și n-am reușit să disting nici bustul când se așeză la biroul său ordonat (stilourile, pe stânga; hârtiile, la dreapta; clamele, spatula și sugativa În față). Deși... Doctorul mă Întrerupse. — Ăsta nu e semn bun. Își aranjă vesta; atunci mi-am dat seama că era Încheiată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută. Simți că devine mai ușor. Curând se simți ridicat și pluti În oceanul nesfârșit. Își puse mâinile sub ceafă și pluti. Se simțea fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar vizibilă recuperare a „noului“ Vadim. Ocheadele politice aruncate de Rovana Plumb, vizitele lui Cozmâncă la domiciliul tribunului sunt tot atâtea forme de pregătire a opiniei publice. Cu imaginea spălată atâta cât s-a putut de consilierul Eyal Arad, cu bustul ridicat lui Rabin alături de cele mai vechi ale lui Antonescu, PRM ar putea funcționa la nevoie drept suport parlamentar din umbră pentru guvernul prooccidental Geoană. În perspectiva aderării la UE o să sune ca dracu’, vorba lui Petre Roman, dar dacă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Psalmii lui David de la piept. Apoi a adăugat stins: „Dumnezeu mi-a dat șansa să mă împac cu poporul biblic.“ Nu i-a trimis tocmai un înger, ci un consilier de imagine evreu, sub bagheta căruia i-a înălțat un bust lui Yitzhak Rabin, să fie iertat pentru cele închinate lui Antonescu. Vadim a abandonat discursul extremist; din celebra mitralieră pentru care fostul său competitor la Președinție, Theodor Stolojan, i-a oferit un glonte, n-a mai rămas nici măcar o praștie
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
este totuși frustrant, oricât ar fi cauza de mare. În al doilea rând, cu toate că a cheltuit enorm pe o consiliere „made in Israel“, Vadim Tudor n-a reușit să scape de eticheta de extremist, nici măcar de vechile acuze de antisemitism. Bustul ridicat lui Yitzhak Rabin la Brașov n-a stârnit decât protestele familiei ilustrului soldat al păcii. Europa a rămas surdă, iar presa românească i-a ironizat la sânge piruetele politice. Bomboana pe coliva politică a pus-o însă un recent
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
peste 25 de limbi: arabă, bengaleză, catalană, chineză, cehă, olandeză, franceză, spaniolă, ebraică, japoneză, coreeană, macedoneană, portugheză, română, rusă, turcă etc. Este cîștigătorul multor premii și distincții [The Poetry Teacher of the Year Award; the Poor Richard's Award, a bust of Benjamin Franklin, "for a quarter century of high quality publishing" from the Small Press Center in New York.(1996); The Brandeis National Women's Association award for Poetry (1998)] etc. A publicat și The Machine for Inventing Ideals / Mașina de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acesta am reușit, în calitate de președinte al Fundației Culturale "Casa Limbii Române" din Cernăuți, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Alba Iulia, al școlii și al primăriei din Satul Stănești, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, să dezvelim în fața școlii din această comună bustul lui Vasile Posteucă. Școala din sat va purta numele acestui poet și prozator de valoare. Nu ne-am gândit la reînvierea revistei "Iconar". Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, președinte poetul Ilie T. Zegrea, a întemeiat cu câțiva ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trecerea familiei mele printr-o perioadă nefastă în ce privește sănătatea. Mă bucur că am putut ajuta și alte județe financiar, județe care traversau perioade dificile în anumite momente. De asemenea, am inițiat construcția Aleii Voievozilor la Cricova și Iașul a oferit busturile a doi voievozi. Proiectele inițiate de mine, acceptate spre finanțare de către UE, depășeau 430 milioane de euro și, în ciuda dificultăților legislative, implementarea lor avea un ritm mulțumitor. Alte proiecte în ultimii doi ani nu s-au realizat și nici perspective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă la construcția școlii din sat - anii 1950, cu contribuția bănească și munca sătenilor) convoacă din legendă numele marelui ctitor (de biserici, nu de școli!) și îi pune un bust în fața școlii ei, o faptă ce i se pare absolut normală, ca un fel de solidaritate între... ctitori! Gestul contravine hotărârii primăriei locale, dar cine are curaj să sufle în fața lui Ștefan cel Mare, sau să contrazică o persoană care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă la construcția școlii din sat - anii 1950, cu contribuția bănească și munca sătenilor) convoacă din legendă numele marelui ctitor (de biserici, nu de școli!) și îi pune un bust în fața școlii ei, o faptă ce i se pare absolut normală, ca un fel de solidaritate între... ctitori! Gestul contravine hotărârii primăriei locale, dar cine are curaj să sufle în fața lui Ștefan cel Mare, sau să contrazică o persoană care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Împăratul! Măcar de ne-ar fi Învățătură de minte! Îl cunoșteam pe Alexandru Gonța de când eram studenți. Niciodată nu l-am văzut mergând cu pas obișnuit. Totdeauna precipitat, privind În dreapta și În stânga ca un om hăituit, cu ochii aprinși, cu bustul ușor aplecat ca sub o anume povară. Se purta În veston militar, bocanci și moletiere, ca toți studenții demobilizați - prototipul boemului sărac. Oprit din drum pentru o vorbă, dădea semne că e grăbit, mai ales că pe atunci nu-l
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
stă Olivetti, și mai sunt niște foteluri dă mai mare dragu, care matale v-ați afunda până-n ceafă, o pipă turcă aproape putredă, care tre că face un munte dă parai, un candelabru cu clopoței, un covor persan, futurist, un bust a lu Napoleon, o bibliotecă cu buchi serioase: Istoria universală de Cesare Cantú, Minunile lumii și ale omului, Biblioteca internațională a cărților vestite, Anuarul „La Razón“, Grădinarul ilustrat de Peluffo, Comoara tinereții, La donna delinquente de Lombroso, și câte alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că biblioteca răposatului Nierenstein era intactă, din pricina momentanei lipse de fonduri pentru a Întreprinde noi Îmbunătățiri. Într-adevăr, pe rafturile de pitchpin am zărit o masivă serie de cărți, pe masa de lucru - o călimară pe care stătea gânditor un bust al lui Balzac, iar pe pereți - câteva portrete de familie și fotografia cu autograf a lui George Moore. Mi-am pus ochelarii și am supus unui examen imparțial volumele de mult prăfuite. Erau acolo previzibilele cotoare galbene de la Mercure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dedicate fiecăruia din ei s-a bucurat de sprijinul unanim oferit de autorități, de opinia publică, bănci, turf, cler, de cele mai reputate centre estetice și gastronomice, ca și de Paul Éluard. Fondurile colectate n-au Îngăduit ridicarea a două busturi, iar dalta a trebuit să se rezume la o singură efigie, care aglutinează artistic vaporoasa barbă a unuia, nasul cârn al amândurora și laconica statură a celuilalt. O sută douăzeci de pilule neînsemnate dau acestui tribut o notă de prospețime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În calitate de executori testamentari, să publicăm manuscrisul in toto, cu toate lacunele și ștersăturile. Lucrul acesta Îl vom realiza prin subscripție și plăți anticipate, care vor deveni efective de cum Își va da autorul ultima suflare. Rămâne deschisă și subscripția pentru un bust la groapa comună de la Chacarita, operă a sculptorului Zanoni, care va consta, aplicând sculpturii modulele regretatului poligraf, dintr-o ureche, o frunte și o pereche de pantofi. Un multilateral: Vilaseco E de la sine Înțeles că cele mai Înaripate pene, frișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai zumzăia ecou! Ca să-mi bag coraj, mi-am adus aminte că o axiomă dă comerț zice să nu șchimbi marca. Cum vândusem la Biblioteca Națională și la a lu Congresu șapte opere complete d-a lu Bonavena, bașca două busturi dân gips ale lu numitu, a tret să mă despart dă parpalacu la două rânduri care mi-l Împrumutase cantoneru din Ateliere și dă uituca umbrelă dă ploaie care fiștecine o fură dân grandirob, ca să plătesc tot prețu la plicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ai văzut, zicea, lumina-aia de-acolo? Nu ți s-a părut că era eternă și că și noi am avut o clipă sentimentul că ne aflam pe strada aia de totdeauna?" O dată am stat câteva ore și am contemplat bustul lui Anton Pann, într-o mică piațetă pe o astfel de stradă care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parcă "zice-se de demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși, pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemînă într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. ― Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un leu în cușcă. Leul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întîi pe ocolite, apoi, luîndu-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. "Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii". În mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întîmplarea cu Tuberculosul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]