56,840 matches
-
de arbuști, de grădinile din fața caselor, îi iubesc pe australieni că nu-și împrejmuiesc casele, "aici e ca la bunica în sat", îmi zic în sinea mea, și acolo se punea, până nu demult, mătura în ușă când plecau la câmp ori la târg. Australia este încă o țară patriarhală, deși în centrul marilor orașe se află acele construcții gigantice de tip american. În rest, Australia este un mare sat, cu case fără etaj, împrejmuite de vegetație, risipite pe sute și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zile după aceea profesoara se purta cu ea de parcă ar fi fost bolnavă, acel capăt de muzică, acele armonii cerebrale ou ajutaseră să-și construiască culoarul ei, prin care alerga ca printr-un tunel, nerăbdătoare să iasă la lumină, pe câmpul deschis, închide ochii și vede câmpuri cu ierburi înalte, lanuri de grâu și flori de mac, aude lăutarii cântând de dragoste și de moarte, tristețea e mai grea decât moartea, a trecut prin școală și prin liceul de muzică ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu ea de parcă ar fi fost bolnavă, acel capăt de muzică, acele armonii cerebrale ou ajutaseră să-și construiască culoarul ei, prin care alerga ca printr-un tunel, nerăbdătoare să iasă la lumină, pe câmpul deschis, închide ochii și vede câmpuri cu ierburi înalte, lanuri de grâu și flori de mac, aude lăutarii cântând de dragoste și de moarte, tristețea e mai grea decât moartea, a trecut prin școală și prin liceul de muzică ca printr-o hipnoză, cânta ore în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încrustați în piele acest eveniment, n-o să vă mai întâlniți cu o astfel de generozitate până o să închideți ochii", "Silvia, Silvia, las-o baltă" se roagă Mihai, a devenit aproape minuscul pe pătură, este cea mai mică ființă din acest câmp de trupuri omenești, se uită cu sfială la mine, îmi cere iertare, nu e nicio problemă, nu e nimic de scuzat, fiecare cu mizeria lui de viață, Silvia se erijează în tribunal internațional, mereu va face așa, s-a născut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe. Vrea să ajungă în satul pe care îl tot pândește de ani de zile. Aleargă cu ochii închiși, aleargă, și când îi deschide se trezește la marginea pădurii. În fața ei se întinde un câmp nesfârșit. La numai doi pași, un gard de sârmă ghimpată, o clădire uriașă cu un turn până la cer, în vârful clădirii niște ciuperci uriașe. Se uită uluită, se apropie de gardul de sârmă. Dincolo de gard stă înțepenit un bărbat. Înaintează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni, femei și bărbați, cântând, albăstrelele și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni, femei și bărbați, cântând, albăstrelele și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni, femei și bărbați, cântând, albăstrelele și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni, femei și bărbați, cântând, albăstrelele și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo, fără gânduri, cu un fel de nevoie de a se sinucide, se va sinucide trăgându-și un sac de nailon peste cap, simplu și ieftin, a hoinărit pe străzi murdare, ea și câinii vagabonzi, a ajuns la marginea orașului, câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i-a adus bunicului, un an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au adăugat maturizarea ivită la primirea buletinului de identitate, dragostea puternică pentru sporturile de vară î fotbal, volei, handbal, oină, înot, orientare turistică, ciclism, tenis de câmp) și de iarnă îschi, sanie, bob, patinaj, tenis de masă, șah), și conjunctura fericită a întoarcerii tatei din detenție - a învins monotonia serviciilor religioase și a dus la despărțirea de biserică pentru un timp, după care am redescoperit-o, „grație
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog, pe imașul Băii, lăsându-le câteodată de izbeliște cu riscul de a pătrunde în grădinile cu trifoi și lucernă de la poalele Buzăului, și a se bolohăni la stomac din cauza nutrețului prea crud. Acolo, pe câmp, Rică aducea făină de porumb de la moară pentru mămăligă, iar Sile mulgea pe rând vacile bunicii și fierbea laptele într-un nelipsit ceaun, de unde mâncau pe săturate și alți băietani de vârsta lor ce căscau gura pe imaș. Când una
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mele. Anii grei de după război au afectat și viitorul tinerilor din sat, care, în ciuda lipsurilor de tot felul, au știut să-și facă viața cât mai plăcută, folosindu-se de obiceiurile strămoșești, care astăzi ne par naive și demodate. Pe câmpul din preajma Gârlei Morii, moara bunicii Ileana, duminica și în zilele cu cruce roșie din calendarul creștin ortodox, se adunau feciorii și fetele din parohie îmbrăcați cu straiele de sărbătoare, la horă. Pe ritmul muzicii unui cobzar, Vasile Ignatescu zis Puliganul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și în momentul de față. Grajdul nostru avea un țarc special pentru o iapă cu mânz, îngrijiți și țesălați de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas. În preajma sărbătorilor de Paște, toată suflarea comunei era angajată în lucrările de primăvară ale pământului, iar în săptămâna mare se obișnuia a se da foc gunoaielor și frunzelor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ajutam la trasul clopotelor și la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de curățire a dealurilor, câmpurilor și islazurilor de mărăcini, putregaiuri, gunoaie și resturi menajere, aflate totuși în cantitate redusă față de acum, nefiind încă la modă picnicurile de sfârșit de săptămână și lipseau cu desăvârșire sticlele din plastic, acest flagel al civilizației. Campania de igienizare era
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii Ilinca, cu prietenii cei de dincolo de calea ferată: Ianu și Vasile Balmuș, Ilie Stanciuc, Luțu și Mircea Puiu, Ionel și Valerică Lucuțar, tripleta fraților Puiu - Niculai, Costan și Dragomir -, Ghiță Belei, Costică și Traian Lucan, Ghiță Roman, Costică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Puiu, Ionel și Valerică Lucuțar, tripleta fraților Puiu - Niculai, Costan și Dragomir -, Ghiță Belei, Costică și Traian Lucan, Ghiță Roman, Costică Mândrilă, Costel Sutu, Vasilică Puiu, Costică Sandu și câteva fete băiețoase, Maria Balmuș, Suc Puiu, Dida Lucuțar, Lenuța Sutu. Câmpul Morii era locul de întânire în general, fiind neted, curat, bine îngrijit de vecinii gospodăroși și aparținea tuturor, în timp ce astăzi depozitează gunoaiele din sat, în mare parte fiind parcelat de noua generație cu simțul proprietății dezvoltat la extrem. Glagoria de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
caracterizate de jocuri interesante între cele două parohii, de Sus și de Jos, în care este împărțită administrativ-religios comuna, cât și de confruntările dintre români și țiganii din comunitatea dealului Runc, botezată ironic „Cernăuțiul Nou”, ce aveau loc pe terenul câmpului Gușoi, care devenea, de obicei, un adevărat teatru de război. După etapa „piticilor”, perioadă în care ne-am inițiat în tainele sportului cu balonul rotund, cei mai mulți dintre noi am fost legitimați ca juniori, la „Bradul” Vama, de către Comisia județeană de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
colorați în alb cu făină de grâu), aruncarea mingii de oină, pe categorii de vârstă și sex. Stadionul, pe lângă terenul de fotbal, mai avea câteva atracții: popicăria veche și cea nouă, terenul de volei și terenul bitumat de tenis de câmp, toate dispărute în neant după Revoluție. Popicăria veche era aglomerată în trei anotimpuri, mai puțin iarna, căci avea un perete deschis, compus dintr-o balustradă ce permitea spectatorilor să urmărească evoluția popicarilor, foarte numeroși atunci. Se spune că între cele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
om muncit, fără vârstă, înalt și slab ca o prăjină în bătaia vântului, iar ea scundă și grasă ca o purcică în coteț, ființe de care ne ciocneam în fiecare zi, căci gestionau echipamentul de fotbal, volei și tenis de câmp, mingile, plasele, fanioanele, steagurile și fileurile. Nu aveam antrenamente în fiecare zi, dar noi tot pe „teren” ne făceam veacul, rugându ne de țața Maria să ne dea voie în particular și mai mult decât atât, să ne cadorisească cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
masă, familie și școală, i se făcea milă de niște țânci ca noi, ea neavând copii, și ne satisfăcea toate dorințele. La Neant-Oică nu încercam niciodată, n-am fi avut nici-o șansă de înduplecare, și ne trimitea din start pe câmp, n-am să uit porunca asta niciodată: „Bă băăți, tule-o pă maidan, pă Bărăgan! Tu-vă morții mă-sii dă golani, n-aveți casă”. Neant-Oică, pe lângă faptul că era un răzvrătit politic al sorții, era un talentat meseriaș, foarte priceput
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
necazuri, fiind o pârâcioasă ce-i spunea toate năzdrăvăniile mă-sii, Miți, o nemțoaică frumoasă de astă-dată, liberă de sarcini, dar pe care, eu personal, nu am văzut-o niciodată cu bărbați. Pe vremea aceea era vânat din belșug pe câmp sau în pădure: pisici sălbatice, vulpi, jderi, șobolani, dihori, șerpi veninoși îvipere) și păsări răpitoare de pradă îulii), iar eu împreună cu Lala confecționam arme de vânătoare: arcuri cu săgeți, arbalete, sulițe, cuțite și praștii. Arcurile erau lucrate cu migală, dintr-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
științele exacte, liceul nostru teoretic având un profil real. Pe lângă statutul de sportiv legitimat la echipa „Bradul” Vama, am devenit component de bază al echipelor de fotbal, de volei și de handbal ale liceului, participante la competițiile interliceale. Tenisul de câmp l-am practicat pe terenul bitumat de la stadion, singurul cu dimensiuni oficiale, omologat, construit de sondorii din județul Prahova, veniți pentru prospecțiuni geologice pe dealurile comunei, cu o suprafață de o sută de kilometri pătrați. Totuși, sporturile în care am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Unii copii urgisiți de soartă au crescut fără mamă, alții fără tată, eu am crescut fără amândoi, atunci când aveam mai multă nevoie de ei. În compensație, așa cum mi-a prezis, pe la paisprezece ani, o căldărăriță ghicitoare, venită cu șatra pe câmpul Morii, „o să trăiesc, până o să mor.” Din punct de vedere social, sunt un chibiț de pe margine, al jocului periculos și mutilant, numit „ruleta rusească”, la care este supus neamul românesc, joc care schimbă concepții, atitudini, idealuri și destine, într-un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]