15,206 matches
-
de Dumnezeu cu tot ce este mai frumos; de la frumusețea naturii, la frumusețea oamenilor, de la tradiții, care s-au conservat foarte bine, la modernul, care se îmbină frumos cu tradiționalul. Mi-e dor de munții cu ozonul lor bogat, de câmpiile bănățene cu macii roșii arzând sub soarele de vară, cu holdele aurii de grâu bogat, cu lanurile strălucitoare de porumb și floarea soarelui. Mi-e dor de orașul meu natal, Timișoara, orașul florilor parfumate, de mirosul florilor de tei din fața
MUNCA CU OAMENII ESTE O ARTA de IONEL CADAR în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361157_a_362486]
-
meu) de poetul Ionel Căpiță. Da, Ionel Căpiță e un Om Frumos, un Român Frumos - și pe dinăuntru, și pe dinafară. Că-i Român sadea se vede încă de la începutul cărții sale "Dangăt de dor": "Și-ntr-o floare de câmpie,/ Te văd, dulce Românie". Dar, ca sa nu avem cumva dubii, Ionel Căpiță ne lasă, în același volum, o declarație poetică în acest sens: "Sunt român, român îmi zice,/ Și străbuni-mi sunt români, / Sunt român unde m-aș duce,/ Pân
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
de mare se opresc. În căutarea lor, în noapte, șoapte imperceptibile plutesc peste ape, peste ape întinse plutesc în splendoare, printre pleoape, cuvinte albite de dor și lumină zboară prin timpuri, spre noi ținuturi, spre ținuturi de vis, peste păduri, câmpii, zăpezi, focuri, nori și ape, departe, departe, tot mai departe, în inima pietrei, în inima apei, la marginea lumii, sub cerul cu stele se regăsesc în iubire. În căutarea lor. În noapte. DEȘI LUMEA-I ABSURDĂ... - Deși lumea-i absurdă
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
masive impresionante, cu înălțimi variabile de la 800 la peste 1000 m, o zonă în care bătrânii cedrii tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori cu totul și cu totul deosebiți , numită Valea Cedrilor, ca apoi să coborâm spre câmpia ce se deschidea în fața noastră ca un evantai. Culturi de rapiță înflorite în cel mai superb galben, pomii încărcați de floare parcă în același timp în care s-a produs încărcarea sufletelor noastre la Kykkos, livezi de portocali, lămâi și
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
și nouă; Și-atunci întregul univers Îl simt în tâmplă ca un ornic Și lucru-mi este mult mai spornic La armonia unui vers Și-ascult secundă cu secundă Cum bate ritmic darabana Și eu pornesc cu caravana Spre o câmpie mai fecundă Îmi așterne luna în odaie Pulbere de aur peste scris Închid ochii reintrând în vis Și-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie Referință Bibliografică: Și dacă plouă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354
ŞI DACĂ PLOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361250_a_362579]
-
pantomim. Acolo unde toamna e darnică cu noi Și câmpul plin de rod ne mângâie privirea, E ca un loc în care s-a zămislit sfințirea În darul vieții noastre, din fulgere și ploi. Acolo unde munții privesc de sus câmpia Și lacrimile-și curg, din susur de izvoare, Ducându-și parcă dorul în nesecata mare, Acolo suntem noi... acolo-i România Referință Bibliografică: Acolo... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de
ACOLO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360820_a_362149]
-
îndârjire prin hornuri. Păsările își părăsesc cuiburile. Lunca și pădurile, bătute de brumă, au început să capete nuanțe ruginii. Toamna s-a făcut stăpână peste natură. „Pe prispă, ca movili de aur, Stau păpușoii dezghiocați. Răsună mugetul de taur Pe câmpii goi și depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune de uscat. În vie, poama e culeasă Și florile s-au scuturat. Iar teascul strugurii îi stoarce Și curge-mbătătorul must. O fată gânditoare toarce, Privind spre drumul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
lumina fulgerului joacă o fracțiune de secundă ca o sclipire a minții, ce caută în neant mitul existențial al fiindului din mine. Mă cutremur la atingerile privirilor profanilor,care mă privesc neînțelegându-mi tăcerea și lumina ochilor mei verzi precum câmpia în strălucirea de dimineață, când zorii zilei cuprind cu știindul viața. Îți plâng suferința ta, omule căutător de nevoi și de timp, pe care îl umpli cu aburul insuficientei tale respirații, care acrește sucul strugurelui înainte de a fi cules, și
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
indiferent de perioada în care a scris, de curentul căruia îi aparține, imprimă operei sale inconfundabile trăsături naționale. În acest sens, între cărțile fundamentale ale literaturii române, romanul ,, Moromeții”, de Marin Preda, capodopera prozei contemporane, ilustrează imaginea satului românesc din Câmpia Dunării, la răscrucea drumurilor istoriei. Scriitor de profundă vocație realistă, Marin Preda îmbogățește galeria personalităților literare, pentru care specificul național constituie coordonata fundamentală a atitudinii estetice în fața realității. ,,Talentul este un dar, scrisul este o responsabilitate” mărturisea Marin Preda, scriitorul
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
sunt sărbătorile, acel timp sacru ce impune o anumită stare fizică și morală, o curățare exterioară, dar și una interioară. Obiceiurile, tradițiile, datinile populare ilustrează realitatea spirituală a oamenilor, evidențiind particularitățile unui mod specific de existență a țăranului român din Câmpia Dunării. Se regăsesc în roman: ,,hora” ( de obicei duminica după-amiază aproape toată familia lui Birică participa la pregătirea și plecarea lui la horă), ,, însurătoarea lui Birică cu Polina '', ,,moartea”, ,,parastasul”, ,, parastasul lui Sandu”, forma veche de ritual, sărbătoarea cinstirii morților
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
o adevărată pagină antologică, de la selectarea tinerilor în constituirea cetei călușarilor, până la adevăratele spectacole ce nu au egal în viața satului. Sunt toate aceste tradiții, obiceiuri, datini, etc., la care ne-am referit- o avere ,,un rost”pe care oamenii câmpiei l-au agonisit într-o lungă și zbuciumată istorie. Un rost la care oamenii satului țin și pe care în respectă . Căci, așa cum mărturisea ,,nemuritorul” Ilie Moromete, ,,până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui”. Nicoleta
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
Acasa > Impact > Biografii > ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > AȘ ALERGA...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului AȘ ALERGA... Cum aș alerga cu tine, Pe câmpii cu Sânziene? Cum m-aș tăvăli cu tine, Prin moldavele troiene? Cum ar fi să te sărut, Peste fragile din buze? Cum ar fi să împrumut, Zâmbete de mult apuse? Tot întreb; și ce? și cum? Dar răspunsuri nu găsesc
AŞ ALERGA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360902_a_362231]
-
ia ochelarii cu ramă galbenă, se așază pe fotoliu și deschide cartea de basme. Și castelul alb avea aripi de pasăre măiastră. Era o vreme cenușie, opacă, numai bună de spus povești. - Și în fiecare noapte, castelul se ridica peste câmpia de argint a lunii. Copilul se urca pe genunchii bunicului, privind poza cu castelul care zboară cu aripi cețoase de luna. O bătaie in ușă. Tresar. Îmi adun gândurile, mă reconstruiesc. - O urgență! Sar din pat, îmi atârn în grabă
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
an cu baudelaire și cu rimbaud ore roșii în amurg cum trec toate-n amintire cum se duc și cum mai curg spre un nu știu de poveste care-a fost o feerie serile pline de vise în quadrigă pe câmpie când zburau pe lângă noi fluturi albi ca de hârtie sub un cer ca de sineală ce rotesc cocori în zbor nu știam de nicio toamnă și de nici un viitor... cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
Coloniști și se întindea de la moara fraților Popescu, până spre extremitatea comunei, către mare. Bunicii mei făceau parte din cea de a doua migrație, mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Sibiului, înainte de 1900, rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea (bunicul) și cei care au venit special pentru pământ din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunica), unde au fost împroprietăriți cu pământ de către autoritățile locale din acele vremuri, într-o acțiune de așa-zisă colonizare, ce
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
că au existat sau că există pe lume. Sunt oameni cu sufletul înflorit ca o grădină de ghirlande, care mai mult dăruiesc ei în viață semenilor lor decât primesc. Au un fel de lumină în ei, calcă toată viața pe câmpii îmbrăcare în aur, pe umeri le cresc grădini înflorite de crini, și au o toamnă imensă luminată în piept, de parcă sufletul le-ar fi un nor auriu care emană efluvii. Cu zâmbetul lor înălțându-li-se pe chip tot timpul
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
dihor. Nici casele arătoase, ca niște bijuterii. Nici caii semeți de la înaltele faetoane. Fiecare bucovinean însă se simte bine când este lăudat de altul! Unul de la munte laudă și suspină după coșarele pline cu știuleti de porumb ale țăranilor de la câmpie. Altul de la țară privește cu sfințenie și jinduiește vârfurile înalte ale molizilor și brazilor de la munte, cu trunchiurile drepte ca niște coloane de catedrală, numai bune de zidit case. Coasele celor de la munte ar tăia cu hărnicie, chiar cu lăcomie
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
Tăcerii, în căutarea sinelui? Fiecare poem este construit după un plan riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
apărându-se din răsputeri. Însă zilele le erau numărate, perșii aveau o oștire numeroasă cu care se pregătea să cucerească cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul nesfârșitelor drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau necazurile. Chinuita făptură care avea pe
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
cu apă sau o coajă de pâine erau acum de negăsit, pesemne părăsiseră căsuțele lor sărăcăcioase ca să-și scape sufletele prin cine știe ce alte locuri. Tragodas prefera să-și ducă zilele în lumea mai umilă și mai înțelegătoare a satelor de câmpie decât în cetatea fastuasă a regelui Agatos, unde mai fusese el de câteva ori, dar unde treburile cerșitului îi mergeau nespus de prost căci, de cum apărea în cetate, ba era luat la bătaie de alții din breasla lui, ba era
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
ajungând în cetate, să fie cu mare băgare de seamă! Tragodas aflase câte ceva despre asediul cetății Atalya de către armata persană. Totuși, zărind de departe zidurile înalte și cenușii ale cetății și văzând puzderia de corturi strălucitoare ale păgânilor întinse pe câmpia din fața cetății, inima i se făcu cât un purice. Fu apucat de un tremur cumplit al picioarelor, iar pielea de pe spinare începu să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
în fire. Încercând să se ridice, reuși în cele din urmă să iasă din amorțeală, își puse traista goală în dreptul pieptului drept pavăză și cuteză să se apropie, încetul cu încetul, de corturile din fața sa. Întunericul cuprinse, puțin câte puțin, câmpia, colinele și vâlcelele din jur. Se aprinseră și câteva focuri în tabăra perșilor, roșii, înalte, pălăitoare. Tragodas, care se temea și de umbra sa, era speriat de toate aceste lumini, dar se temea și de boscheții întunecați de pe coline. Oricum
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Evreilor din România se afirmase ca o personalitate de necontestat. Ei, da, la el vârsta n-are importanță, dar la mine, fiecare an în plus îmi îngustează cercul posibilităților repertoriale. Când mă uit în oglindă, îmi vine să-mi iau câmpii. Unde e Eva aia după care întorceau bărbații capul pe stradă? Acum mă agresează mereu alt boșorog cu insistențele lui. Unul vrea să-mi dea lecții de ebraică, altul să mă mă plimbe prin țară cu mașina. Păi eu am
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
învelite în plasă de camuflaj. Întors acasă după această plimbare de recunoaștere, am servit prânzul și am plecat cu doamna Bonte cu Wolsvagen-ul să facem shoping undeva în afara localității, unde existau o sumedenie de supermarketuri, unul lângă altul, undeva în mijlocul câmpiei, fără nicio localitate în jurul lor. După amiază, din nou împreună cu doamna Flori la volanul autoturismului Polo, eu pe post de copilot și cu domnul Bonte pe locul din spate, am pornit spre Waterloo, o comună francofonă din Valonia, comună cu
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]