33,891 matches
-
timidității lui Sole au în contrapondere exuberanța Raimundei care explodează în scena în care aceasta cîntă pentru fiica ei un cîntec vechi, Volver ( Întoarce-te) în acorduri de flamenco. Învățat de la mama ei, pe care o evocă în acest fel, cîntecul îi descoperă fiicei sale puterea, energia, seva din care se alimentează bucuria de a trăi, de a reveni, de a-ți reaminti sau de a uita. Nu cunosc o scenă mai potrivită prin care mama transmite fiicei un mesaj de
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
a eșecului și refuzului. Într-un cuvînt: America. Refuzul s-a concretizat în fenomene de masă uriașe, mișcările hippie din anii '60, ale rockului în jurul Woodstockului, au celebrat un I don't care what people say sau cum spunea inspirat cîntecul Beatles-ilor, "I know I'm a dreamer, but I'm not the only one". Înainte de revoluție, se putea găsi pe casetă video, alături de filmele cu karate, unde cel mai adesea Bruce-Lee făcea și dregea, horror-uri gen Moartea diavolului sau
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
tăcuți, cu lavalierele fluturînd în vînt, lavaliera fiind luxul nevinovat al proletarului transformat în militant, cu panglicuțe roșii la butonieră... în dispozitivul convoiului, după grupul fruntașilor, venea corul - un cor improvizat de un dirijor de ocazie. De la el porneau comenzile cîntecelor din repertoriul mișcării muncitorești de la începutul secolului, din care două erau invariabil repetate pe traseul parcursului: "Internaționala" și "Marsilieza", tradusă rudimentar în românește. Dirijorul dădea tonul agitînd un baston în chip de baghetă, ceea ce nu împiedica, spre disperarea lui, stridențele
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
Mariu Chicoș Rostogan, pentru care, o linie curbă „ e o linie oablă, oablă, care mere și mere și mere și iarăși se întoarnă ghe unghe o purces”. Am credința că am fost destul de limpede „respechive esact”. Nu? O țandără de cântec... Sandu Teleajen Și fiindcă primăvara este anotimpul renașterii să pornim în calea frumoasei cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Fata ce poartă ciuboțica cucului ̀în chip de conduri mlădiindu-și grațios trupul de silfidă ̀
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
de copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui ̀ și revarsă focul, topind totul ̀în jur și când nici gâzele nu mai zboară; zvâcnind ca dintr-un arc străpunge văzduhul, țandără de cântec, ciocârlia. Urcă spre cer într-un balans numai de ea știut, urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza acea muzică divină
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza acea muzică divină, simțindu-se liberă și inspirată. E atâta armonie în nesfârșitul ei cântec, ̀încât e zadarnic să-i cauți un ̀început sau sfârșit. În văzduhul aprins nu poți găsi nici un reper; ai doar revelația de a simți cum ̀în jurul tău cad cristale de cântec. Dar cântecul încetează și un moment
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
E atâta armonie în nesfârșitul ei cântec, ̀încât e zadarnic să-i cauți un ̀început sau sfârșit. În văzduhul aprins nu poți găsi nici un reper; ai doar revelația de a simți cum ̀în jurul tău cad cristale de cântec. Dar cântecul încetează și un moment ai senzația că natura a încremenit. Numai ̀în tăria cerului se zărește un punct care, pentru o clipă s-a oprit, părând agățat de cer printr-un fir nevăzut, punct ce pornește apoi
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
armonie în nesfârșitul ei cântec, ̀încât e zadarnic să-i cauți un ̀început sau sfârșit. În văzduhul aprins nu poți găsi nici un reper; ai doar revelația de a simți cum ̀în jurul tău cad cristale de cântec. Dar cântecul încetează și un moment ai senzația că natura a încremenit. Numai ̀în tăria cerului se zărește un punct care, pentru o clipă s-a oprit, părând agățat de cer printr-un fir nevăzut, punct ce pornește apoi spre pământ
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
vom „auzi” zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
a lui Iani Hadâmbu. Bisericuța de mici dimensiuni este înconjurată de zid cu turnuri circulare pe colțuri. După ce a făcut o vizită aici prin 1907, Nicolae Iorga spunea: „Ce bun loc de școală ar fi acesta!” <contents> O țandără de cântec............................................... ....................................................5 Invitație la drumeție............................................. ............................................7 Un brin de chanson.............................................. .................................................9 A Piece of Song................................................. ..................................................10 Mănăstirea Galata, Str. Mănăstirii, Nr. 4.................................................... .............. 12 Castelul din Galata, Str. Văleni............................................... .................................14 Biserica Sf. Vasile cel Mare, Str. Tudor Nicolae, Nr. 51........................................... 16 Fosta
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
îndoielii doar în cazuri speciale, de exemplu când prin folosirea acestuia se barează drumurile de trecere sau apar aglomerări în jurul morilor, pe lângă târguri ori vetrele de sat); cât despre terenul agricol, iată un singur exemplu, dat de asemenea de Stahl - „cântecul lui 907”: Când a fost în 53 De ne-a dat pământ Știrbei Puneai plugul unde vrei Și arai pe cât putei. Abundența resurselor a reprezentat o circumstanță fundamentală în care a funcționat satul devălmaș , având consecințe foarte adânci. Mai întâi
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
încălzea tot ce vedeai cu ochii. Soarele își apleca fața gânditoare spre lumea necunoscută. Ar fi vrut să vadă ce fac oamenii dar îi era frică să nu îi ardă... Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați de cântecele păsărilor care veniseră iarăși la ei. Într-un cartier micuț era o căsuță. Acolo locuia o familie care avea o pisică. În grădina casei, într-un cireș își făcuse cuib o păsărică. Cum se plimba prin grădină pisica zări puii
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
acei muguri plăpânzi apărem noi, frunzele și surorile noastre florile. Primăvara și vara creștem și ne facem mari și frumoase. Colorăm în verde peisajul, iar păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor minunate. Ce vesel și frumos era cu ele! Acum totul este trist și pustiu. Păsările au plecat, surorile mele, florile, s-au uscat, frunzele au căzut. Am mai rămas doar câteva. În curând vom dispărea și noi. A trecut
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
în toată pădurea. Veni lângă el și îl ciupi de căpșor. Puiul se dădu înapoi rușinat de fapta sa. Gingașul ghiocel rămase acolo. Seara, puii se adunau în jurul lui și el le spunea povești despre pădure, iar dimineața glasul și cântecul păsărilor îi umpleau sufletul de bucurie. A continuat așa până când păsările au plecat dar nu l-au uitat niciodată. Poate și în această primăvară păsările se adună în poiană sa asculte poveștile spuse de ghiocel. ȘCOALĂ DRAGĂ, BUN RĂMAS! Se
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
acesta o pereche, ținându-se de mână. Prinzătorul va urmări să prindă alt elev. Indicații metodice Jucătorul care va fi prins, va fi exclus din joc. 4.Buchețelele Locul - sală, teren. Colectivul se deplasează ținându-se de mână, intonând un cântec nou sau recitând o poezie. În timpul deplasării învățătorul va striga un număr: 5, 3, 7 la care elevii vor trebui să se grupeze în buchețele formate din atâția elevi cât indică numărul spus de învățător. Elevii se vor așeza ținându
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
sau „negru”. 41.Atenție la semnal Jucătorii se împart în două echipe, egale ca număr, și formează două cercuri concentrice cu lanț de brațe. Se stabilesc trei semnale. La comanda de începere, ambele cercuri se deplasează în sens invers cu cântec. La primul semnal se oprește cercul exterior dar continuă să cânte. La al doilea semnal se oprește cercul interior dar jucătorii continuă să cânte. La al treilea semnal pornesc iarăși ambele echipe. 42.Iată ochii mei! Jocul se poate organiza
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
și trebuie să constate cine a dispărut. Câștigă cel care ghicește primul. 52.Caută și ascultă În timp ce unul din jucători se află în altă cameră, ceilalți ascund un obiect oarecare apoi se așează pe scaune și încep să cânte un cântec pe care îl cunosc toți. În timp ce jucătorul caută să se apropie de locul unde a fost ascuns obiectul se cântă mai tare, dacă el se găsește departe de obiectul ascuns jucătorii cântă mai încet. Mult haz va fi dacă se
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
2005; Premiul Cartea anului, în anul 2008, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru romanul Adagio; Premiul Cartea anului 2010, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru volumul Senin ca-n ou. alb ucigaș e frig în poem și în cântec răcoare, ascultă vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea mea crăpată, chiar de-i prilej de râs și pentru mine. femeie sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zâmbetul ce mă-mparte clar în noapte și zi, dimineața să-mi spăl toate țărânile nopții, să intru în zi ca într-o orgă, să sun acolo neașteptat, atingând tot ce se poate atinge, pentru ca rătăcirile mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
visul sau doar coaja lui? pe cine voi găsi la marginea treziei? ce dureri neștiute îmi vor modela trupul? de unde voi pescui privirea mea cea oarbă? voi încerca marea sărată din creier cu degetul ce-mi va arpegia în vis cântecele miraculoase cu trup de fum? cui voi întinde mâinile mele tăiate din rădăcină ca pălămida netrebuitoare? cine-mi va susura în urechi bolnava aceea de apă a sâmbetei pe care se duc toate? cine-mi va mângâia pielea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă. cântec cu suflet de libelulă, nu vreau să te sfârșești într-un țipăt de groază. carte cu sânge închegat pe încheieturile gândurilor fragile ca o pânză de păianjen, n-aș vrea să te închizi înainte de a-mi dezvălui ce cuțit te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
leagă din rășini portocalii ce bat înspre rozuri și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt sonuri ce urcă-n înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]