2,960 matches
-
1955 și din 1973 pînă la moartea sa, În 1974. (Notele indicate cu * aparțin ediției originale) ∗ Băutura națională argentiniană, asemănătoare cu ceaiul, obținută din ierburi de mate ∗ Motocicleta Norton 500 a lui Granado, „Fiara“ ∗ Porecla dată de Ernesto, În engleză, cățelului pe care i-l duce Chichinei, prietena sa, care Își petrece vacanța În Miramar ∗ Miguel Otero Silva, poet și romancier de stînga din Venezuela, născut În 1908 ∗ Campion argentinian la raliu În Argentina, suporter al președintelui Juan Perón, cunoscut pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de l’une à l’autre. Despărțirile ratate sunt asemenea sinuciderilor ratate - adică jalnice! (De la Mihai citire.) Într-o seară, venind pe la noi acasă după ce nu mai fusese un timp destul de lung, Mihai a avut surpriza să găsească și un cățel - pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de mutra pe care a făcut-o atunci când își dădu seama că pe cățel îl botezasem „țumpi“... Până la urmă, episodul „țumpi“ s-a încheiat cam așa: înnebunit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai fusese un timp destul de lung, Mihai a avut surpriza să găsească și un cățel - pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de mutra pe care a făcut-o atunci când își dădu seama că pe cățel îl botezasem „țumpi“... Până la urmă, episodul „țumpi“ s-a încheiat cam așa: înnebunit de gelozia mea pe de-o parte și de constanța neabătută a lui țumpi pe de alta, Mihai a încercat să ne împingă pe unul în brațele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însă nu. Atunci a urmat partea întunecată a vieții. E posibil că de aceea mai târziu m-am jucat nu cu musca, ci cu vorbe decupate din ziar: tăcerea se plimbă poate prin cotorul unui măr cum doamnele își plimbă cățelul cum numele se plimbă prin ziare iar urmăritorii prin arșița verii flămândă de vânt și pământ pe partea întunecată a beregatei mi s-a așezat cândva o muscă sosită din bucătărie Tot astfel și pentru fiecare din familia mea,ceea ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ele, a deschis larg poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adaug că nu înțeleg utilizarea în acest caz a termenului de slav, căci se discreditează o populație croată cu rădăcini diferite", declară Magister Prusina... Ca român, nu pot decât să relativizez și să spun: "eu vreau egalitate, dar nu pentru căței". Lungă pauză de scris, ianuarie-martie 2002. "Ca o cârjă pe care o folosești prea des și care sfârșește prin a-ți produce răni, un jurnal trebuie din când în când pus deoparte". Matei Călinescu, Un fel de jurnal, 1973-1981, Editura
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
transmisie parentală. Sper din tot sufletul să-și revină după ce-și va încasa primul salariu de 3000 de euro sau mai mult, ca atâția alți tineri occidentali pe care i-am cunoscut. Casă, grădină, mini-Cooper, excursii exotice, yoga, un cățel de rasă și, din când în când, o țigară cu marijuana. Eventual un soț și o căsnicie de maxim doi ani de zile. Acum, spre finalul sejurului meu de la Geneva, mă uit cu atenție în jurul meu la ceilalați "estici" care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui pentru mine. Da, e o formă ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în buzunare, în cărți, sub perne sau de gâtul cățelului sunt un lucru prea legat de intimitatea noastră. Odată, când m-am întors după o ședere lungă la spital, cățelul m-a întâmpinat cu o floare în moțul de blană din creștet și cu un cartonaș legat de gât, pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în buzunare, în cărți, sub perne sau de gâtul cățelului sunt un lucru prea legat de intimitatea noastră. Odată, când m-am întors după o ședere lungă la spital, cățelul m-a întâmpinat cu o floare în moțul de blană din creștet și cu un cartonaș legat de gât, pe care scria „Mi-a fost tare dor de tine, mămica mea“. Mă rog, poate că nici n-ar fi trebuit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mea și gospodăria părinteasca, până în anul 1939, au fost raiul în care am cunoscut fericirea: m-au iubit și m-au protejat părinții, bunicii, vecinii, copiii și toate vietățile din gospodărie. Jucăriile mele dar și “frații” mei erau: puișorii, pisoii, cățeii, mieii, vițeii, purceii și, în consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
A doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru el. Într-o zi, când se descărca pâinea, treceam spre coada cozii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-mi întâi un deget, apoi două, câte pâini vreau. Când a ieșit din prăvălie, mi-a întins două franzele calde, dar mi-a respins cu mâna banii: „Lasă, spune bogdaproste“. Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
victimele din Piața Universității, pentru, pentru... liste, mereu aceiași oameni: eliberatorii, martirizații, eroii - vorba lui Dinescu: Numai morții sunt eroi!“; gândeai ca ei, fuseseși cu ei dintotdeauna, dar listele erau, abia acum încep să înțeleg, deschise numai dulăilor, nu și cățeilor. Istoria se scrie la fel ca în realitatea lui Stephan Heym despre regele David. La fel, la fel, Marea Doamnă, Mona Muscă, cu angajament, cu nume conspirativ, gata pregătită să devină europarlamentar, pe toate posturile, luptând cu ghearele și cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de aripă de curcan și o gură de Cico, plăcut impresionată mai ales de jocul de culori de pe scaune și ciorapii muncitoarelor de la Holdingul de curci. În urma lor, a ei și a tovarășei directoare Maria, care o urma ca un cățel credincios, fetele au tras o cântare pe cinste: „Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Ionică“, „Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a fost om nebun“, „Trandafir de la Moldova“, iar țuiculița lui nea Petrică portarul le-a încins
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai mari, îți făceau umerii largi, ca ai fotbaliștilor americani. Până la 14 ani m-a îmbrăcat mama. Frumușel. Mergeam la croitoreasă. Acolo erau o grămadă de femei cu corpuri de toate felurile. Pe croitoreasă o chema Rita. Sau poate pe cățel ușa ei o chema Rita. Nu mai știu. Mă lăsa să iau bucăți de material ca să fac rochii la păpuși. Eu nu făceam rochii; materialele îmi plăceau, le puneam unele peste altele, îmi plăcea să mă uit pe rând la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
plugariu, pălmaș, lucrătoriu la fabricile din Indiana Harbor Ind. Cel mai mare dintre fiii (sic!) mei, o fată Elena C. Folea, căsătorită Blendea în Seaca născută în 1884 căs. 1900. Prin 1903 am construit cel dintâi război de lemn cu căței de o lungime numai de 1,70 m., cu una tălpiță și 4 suluri. În 1910 am isprăvit căsuța de lucru(atelier) unde mi-am... Aci se întrerupe cronica de casă a lui Constantin G. Folea din Streza Cârțișoara, din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
un pui de cîine mititel, dolofan și drăgălaș. și scump !... Îl găsise pe undeva pe-afară, singur, fără mămica lui și scheunînd îndu ioșător. Am dat fuga la magazin și, cum n-am găsit lapte, i-am luat niște smîntînă. Cățelul nu s-a prea atins de ea, iar în toiul nopții ne-a trezit cu niște scheunături. Nici nu ne-am dezmeticit bine, că sără cuțul a și-nceput să vomite pe covor o spumă albă și cîțiva viermi - drăguți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sau, mai știi ?, instinctul ma tern. El - un filolog serios și de mare viitor, Vlad Niculescu, citea Heidegger (în original) pe plajă, ea, pe nume Mona - oarecum neglijată. Prin urmare, ea a început să-și facă de lucru cu un cățel ; apoi, pentru că îl iubea atît de mult, nu s-a mai putut despărți de el (de cîine, că de Vlad a reușit pînă la urmă...). Era unul mai jigărit decît cel din camera de cămin, dar, se pare, avea aceleași
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sugerat mămicii lui să-i dea ceva pentru deparazitare. Foarte bună ideea ! - și a luat de la farmacie niște Decaris. I-a vîrît pe gură cîteva pastile, apoi l-a ținut cu botul închis, pînă a înghițit. La cîteva minute după, cățelul a început să vomite ghemotoace peste ghemotoace de viermi. Numai că, după ce și-a terminat viermii, nu s-a oprit și a continuat să decarteze, de te mirai de unde are atîtea chestii în el. La un moment dat, nu s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
morți era un semn, i-a pus nume (un nume original, ca la 2 Mai : Doi) și a decis să nu se mai despartă de el și să-l ia cu ea la București. Am plecat împreună de la mare, iar cățelul a călătorit într-o cutie de Barzoi Vodca. Din cînd în cînd mai era scos afară, să nu se streseze în cutia aia, iar el, de bucurie, uda cu cîteva jeturi pe jos, prin compartiment. și dădea din coadă. Mona
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
călătorit într-o cutie de Barzoi Vodca. Din cînd în cînd mai era scos afară, să nu se streseze în cutia aia, iar el, de bucurie, uda cu cîteva jeturi pe jos, prin compartiment. și dădea din coadă. Mona și cățelul au fost nedespărțiți doar pînă la București, pentru că părinții, împreună cu care locuiau cei doi prieteni ai noștri, veniți să-i ia cu ma șina de la gară, au făcut un mic atac. Prin urmare, a trebuit să-l luăm noi, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cei doi prieteni ai noștri, veniți să-i ia cu ma șina de la gară, au făcut un mic atac. Prin urmare, a trebuit să-l luăm noi, care locuiam singuri. Prietenul la nevoie se cunoaște. Toate bune, numai că problema cățelului era că obișnuia să scheaune jalnic în timpul nopții, iar a noastră că stăteam într-o garsonieră. Pînă la urmă, am fost nevoit să-l închid în baie (tot baia, săraca !) - dar se auzea și de acolo. S-a mai auzit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui merge mândru și fericit un băiețel înăltuț și subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
leac nici la oameni, nici la vreo altă creatură; de l-aș putea afla, nici o trudă nu mi s-ar părea prea grea. Arată-mi Tu, Doamne, unde l-aș putea găsi și, chiar de-ar trebui să urmez un cățel ca să-l găsesc, aș face-o”. 24. Preocupat de aceste gânduri, se dezlănțuia adesea asupra lui ispita de a se arunca printr-o spărtură mare, ce se căsca în odaia sa, lângă locul unde se ruga. Dar dându-și seamacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de data aceasta [sic!], redacția a suprimat o paranteză care nu avea nimic ofensiv în ea. Cei în cauză, de la „revista literară fondantă...” Convorbiri (vezi antetul numărului 1, 1974), sunt, deocamdată, în panică. Jumulit puțin trebuie însă acela care asmute cățeii care declară acum (vezi preambulul nr. 1 [al] C[onvorbirilor] l[iterare]) că există ca critici literari... Cu toate acestea încă nu sunt în apele mele. Toată luna ianuarie m-am simțit prost (aproape zilnic la... policlinică). și mai rău
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]