11,186 matches
-
Nicolae Mavrocordat l-a pârât pe Lupu Costachi, mare vornic de țara-de-Sus (însurat cu Ruxandra, fiică a vornicului Ionașco Balș), vizirului că este „hain, agiuns cu muscalii”. Băgat în fiare, marelui vornic i s-a tăiat capul - în 1716 - și cadavrul a fost lăsat pradă păsărilor 161. Cu un secol înainte, în 1610, a fost omorât la Istanbul marele comis Ion Caraiman, cel însurat cu Nastasia, fiică a lui Ion Prăjescu 162. în șirul muntenilor uciși de turci îl aflăm pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tâmplat moartea” din pricina unei „boalfe” „la grumazi în chip de toagă”) sau consemnarea - am văzut - a rezultatelor autopsiei - înserat de discurs medical modern, în cadrul căruia trupul neînsuflețit este altfel privit datorită unor schimbări în imaginar - la care a fost supus cadavrul (care, brusc, devine vizibil într-o cronică) lui Gheorghe Duca: „[...] spun - pe cronicar îl informase ziceau - un negustor din Lvov - că au găsit în herea lui 27 de petre roșii, așa de late și de groase într-un chip, cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
figuri”xx xx. Cantemir face loc - în descrierea sa - și unor elemente ce vin negreșit dinspre „codul” credințelor populare 21 („descurs” foarte vechi) care, sub forma unor practici și rituri, însoțesc plecarea mortului și alcătuiesc un fel de tratament al cadavrului: așteptarea de trei zile după expiere („quam primum exporaverit”), scalda rituală, „îmbrăcatul”, veghea „în odaia cea mare a casei”, slujba religioasă, condusul la biserică, înhumarea 22. Regretul după cel plecat în lumea umbrelor (durerea - „dolor”, jalea, lacrimile), cu exprimări în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
T. T. Burada, Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; Simion Florea Marian, înmormântarea la români, ediție de Ioan Șerb, București, Editura Grai și Suflet-Cultura Națională, 2000. 22. Vezi S. Fl. Marian, op. cit., p. 39-47, 48-55, 138-158, 225-241, 289-293, („Timpii” cadavrului, în înșirarea lui S. Fl, Marian, sunt: scăldatul, ungerea, îmbrăcarea în haine noi, priveghiul, înmormântarea, etc.; vezi Ioan Pop-Reteganul, Bocete adecă cântări la morți, Gherla, 1887. Vezi și Marius Rotar, Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului în Transilvania la sfârșitul secolului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
48-55, 138-158, 225-241, 289-293, („Timpii” cadavrului, în înșirarea lui S. Fl, Marian, sunt: scăldatul, ungerea, îmbrăcarea în haine noi, priveghiul, înmormântarea, etc.; vezi Ioan Pop-Reteganul, Bocete adecă cântări la morți, Gherla, 1887. Vezi și Marius Rotar, Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, în Cum scriem istoria, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2003, p. 297-319) 23. Pierre Chaunu, La mort, a Paris aux XVI-e, XVII-e, XVIII-e siécles, Paris, Fayard, 1978, p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pour server de spectacle à tout le monde” (capetele, înfipte în sulițe, fuseseră plimbate pe străzile Istanbulului) - aruncate în apă („on les jetta dans la mer”), n-au zăcut multă vreme pe fundul mării. Din inițiativa Patriarhiei Ecumenice, se pare, cadavrele au fost pescuite și „duse pe ascuns, la Halki, una din frumoasele insule Prinkips, peste drum de Anatolia, în marea de Marmara. Acolo își găsiră acele torturate trupuri veșnica odihnă, în vechea mănăstire bizantină zidită de împăratul Ion Paleologul în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scriptele repausatului. Despre profilul omileticii funebre transilvănene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”, în Symposia. Caiete de Etnologie și Antropologie, Craiova, Centrul Creației Populare Dolj, 2002, pp. 215-234, citate de Marius Rotar, „Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX”, în Cum scriem istoria, p. 314, notele 82-86; vezi, de același, Georgiu Molnar, tom I-II, Gherla, 1878-1887; Pr. Dumitru Voniga, Omilitica sau studiul oratoriei bisericești, Orăștie, 1907; Mateiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se manifestă chiar și În ziua În care șiiții organizează procesiunea tabutului (sicriului). Cu această ocazie, mahomedanii din Kashmir Își ard unii altora casele și manufacturile de șaluri. Din Kermanshah am pornit spre Bagdad, alăturându-ne unei caravane ce transporta cadavrele Îmbălsămate ale unor persani la Kerbala, unde se afla sanctuarul lor. Foametea la Mosul, În 1828tc "Foametea la Mosul, În 1828" Persia e situată pe un podiș Înalt, relieful ei diversificându-se Într-o succesiune de dealuri și deșerturi. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
alteletc "O relatare despre arderea pe rug a văduvelor (suttee), și altele" Cea dintâi scenă plină de tristețe și cruzime la care am asistat după moartea lui Ranjit Singh a fost satș211 sau arderea celor unsprezece soții ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă petrol din abundență. După ce pregătirile au fost făcute Întocmai, rugul funerar este aprins astfel Încât sărmanele creaturi se sufocă din cauza fumului și a flăcărilor Înainte chiar de a mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cele patru colțuri ale sale. În doar câteva clipe, deplorabilele victime ale acestei fanatice și abominabile ceremonii Încetară să mai existe. Focul a ars Încontinuu timp de două zile; În a treia zi, câteva oase și cenușa rămasă de la fiecare cadavru au fost adunate doar În prezența curții și depuse separat În urne. După această ceremonie s-au făcut pregătiri de plecare ce presupuneau o asemenea pompă și splendoare, de parcă maharajahul și soțiile sale ar mai fi fost Încă În viață
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
șacalul scobind mormintele cele proaspete (...) un simțiment de dezgust și de groază ne Încongioară. Cu toate acestea, mult mai nesuferită trebuie să ni să apară lăcomia omului ce turbură pacea mormintelor, ce Înfruntă majestatea lor, ca să tragă din sânul lor cadavre omenești și să le vânză pe bani! Aceasta se face neîncetat de locuitori și de călători!...” (Opere, vol. VI: Călătorii, ed. cit., pp. 247-248). 77. Ciuma e prezentă Încă din deceniile anterioare (cf. B. Le Calloc’h, Csoma de Kőrös
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a-și povesti, În Întâlniri savante și pitorești, În memoriile de călătorie sau În corespondență, experiența asiatică, e pentru că deseori insolitul situațiilor și peisajul Însuși depășesc limitele umanului- insolit și limite pe care Moorcroft, bunăoară, În 1823, le află În cadavrele celor degerați sau răpuși de molime, trupuri răspândite pe drumul dinspre Panjab către Kashmir și Tibet. Geografia nouă - pentru a spune ca Amfilohie al Hotinului - impune reeavaluarea Întregului vocabular al experienței comune, pentru că imensul, austerul, sublimul sau aglomerația nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
devine o irevocabilă „peisitanasie” - persuasiune către moarte Îndeobște exclusă din explicațiile călătorilor, deși exista un interes general pentru sacrificii, răpiri, pruncucidere, reincarnare, cu exemple din Lahore sau din Bengal, la 1840-18411. Acumularea altor articole asemănătoare - În primul rând despre arderea cadavrelor la Gange -, În care sursele și tonul devin mai familiare, s-a petrecut după 1870. Numai Între 1874 și 1890 apar, În opt reviste din București, 11 articole anonime 2, cu repetitivul Înduioșător care explică Încă o dată acel puțin derivat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
familiare, s-a petrecut după 1870. Numai Între 1874 și 1890 apar, În opt reviste din București, 11 articole anonime 2, cu repetitivul Înduioșător care explică Încă o dată acel puțin derivat din surse nemenționate. Un articol semnat I.H. despre „Arderea cadavrelor În India răsăriteană” apare În Familia În 18883 - poate fi vorba de Johann Honigberger, născut la Rosenau În 1828? Toate aceste titluri sunt o probă suficientă, credem, pentru a arăta comunicarea dintre interesul popular, care Îi dictează lui Honigberger imaginarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de redacție la „Scrisul bănățean”. Începând cu 1993 conduce activitatea cenaclului „Pavel Bellu” și revista „Anotimpuri literare”. Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar, la revista timișoreană „Colț de țară”, iar editorial, în același an, cu volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant. E prezent și în „Orizont”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Paralela 45” ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1972, 1976) și cu Premiul special al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
în receptarea narațiunii. Ca publicist, Ș. este un evocator al orașului Timișoara, căruia i-a dedicat câteva volume, interesante fiind comentariile privind viața culturală și literară a Banatului din Timișoara, memorie literară. I. 1919-1947. Istorie literară și amintiri (2000). SCRIERI: Cadavrul ambulant, București, 1937; Prea târziu, Timișoara, 1942; Biruința, București, 1953; Rătăcire, București, 1955; Prețul tăcerii, București, 1957; O fată din cele multe, București, 1958; Timișoara, București, 1961; Pagini pentru ochii limpezi, București, 1965; Aventură în lumea albastră, București, 1966; Uluitoarea
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
Naum în realizarea revistei „Tânăra generație”. Cu Paul Păun și D. Trost compune poemul suprarealist Diamantul conduce mâinile (1940, „exemplar unic”), cu Gellu Naum și Paul Păun scrie Critica mizeriei (1945) și doar cu Gellu Naum Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), fiind, de asemenea, coautor al volumelor Infra-Noir și Éloge de Malombra (1947), precum și al textului Le Sable nocturne, inclus în catalogul de expoziție Le Surréalisme en 1947 (Paris), alături de cei mai importanți membri ai grupului suprarealist român. După 1950
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
60 și ’80, erau tributare principiilor bretoniene ale dicteului automat sau simple jocuri avangardiste, cele de aici vădesc, dincolo de prospețimea adolescentină și de senzualitatea intensă a limbajului, o surprinzătoare profunzime și coerență a viziunii. Ulterior, în Spectrul longevității. 122 de cadavre, se explică „mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei. Imaginația poetică are un rol fundamental nu doar pentru a sparge limitele, dar și pentru a uni contrariile. Iar poemele anului 1945 reușesc, cât se poate de
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
liricii române, un maestru al misterului, pe care reușește să îl comunice fără să abandoneze teritoriul avangardist al poeziei de limbaj. Această dublă articulare a discursului, la nivelul imaginii-viziune și al limbajului, se percepe și în Spectrul longevității. 122 de cadavre. În prima ei parte cartea conține o proză poetică, flancată de numeroase note de subsol, care trădează intențiile explicative, teoretice și programatice ale autorilor, urmând în egală măsură principiul poetic al insolitării discursului. „122 de cadavre” sunt 122 de texte
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Spectrul longevității. 122 de cadavre. În prima ei parte cartea conține o proză poetică, flancată de numeroase note de subsol, care trădează intențiile explicative, teoretice și programatice ale autorilor, urmând în egală măsură principiul poetic al insolitării discursului. „122 de cadavre” sunt 122 de texte scurte, de un rând sau două, de tipul aforismului, cultivând paradoxul de tip suprarealist, și juxtapuse prin metoda, de asemenea dragă suprarealiștilor, a „cadavrului exquis”. Se remarcă în egală măsură Au Lobe du sel și La
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
autorilor, urmând în egală măsură principiul poetic al insolitării discursului. „122 de cadavre” sunt 122 de texte scurte, de un rând sau două, de tipul aforismului, cultivând paradoxul de tip suprarealist, și juxtapuse prin metoda, de asemenea dragă suprarealiștilor, a „cadavrului exquis”. Se remarcă în egală măsură Au Lobe du sel și La Provocation, volume tipărite în 1947, dedicate și adresate iubitei poetului. Ambele, dar mai ales al doilea, proză poetică remarcabilă, constituie un moment important în istoria suprarealismului european, fiind
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
și D. Trost), București, 1940; Blănurile oceanelor, București, 1945; Butelia de Leyda, cu patru lovaje și un brevet lovaj de Paul Păun, București, 1945; Critica mizeriei (în colaborare cu Gellu Naum și Paul Păun), București, 1945; Spectrul longevității. 122 de cadavre (în colaborare cu Gellu Naum), București, 1946; Au Lobe du sel, București, 1947; Infra-Noir (în colaborare cu Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Păun și D. Trost), București, [1947]; La Provocation, București, 1947; Éloge de Malombra (în colaborare cu Gherasim Luca
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
și postcomunistă românească, având o miză socială și filosofică destul de transparentă, din nou sprijinindu-se pe alegorie și parabolă. Scriitorul își încearcă mâna și în teatru, piesele fiind publicate sub titlurile Isabela, dragostea mea, Oedip la Delphi (1997), Regele și cadavrul (1998), Viitorul e maculatură. Creierul. Sărută-mă (1999). Nu toate montările scenice s-au bucurat însă de succesul înregistrat de Petru sau Petele în soare, o comedie politică burlescă având un punct de plecare istoric, parabolă a celor două Europe
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
descompunerea sinelui fac din Oedip un antierou. Z. reușește să remodeleze tragedia originală după datele simulacrului contemporan, definitoriu pentru lumea postmodernității mediatice, iar din personajul tragediei antice să facă un simbol puternic al derivei și inconsistenței individului postmodern. Regele și cadavrul, reprezentată în 1999 la Teatrul Național din București, e inspirată de studiile de istorie a religiilor ale lui Heinrich Zimmer și, în mare parte, prelucrează o operă clasică a literaturii sanscrite. Se repune în joc motivul oriental (dar și medieval
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]